Interrupting prison execution for family hardship: state-protected minors do not satisfy grave consequences requirement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower courts' rejection of the convict's request to interrupt the execution of a seven-year prison sentence and ordering him to pay judicial costs. The dispute concerned a request to suspend imprisonment under Article 453(1)(c) of the Code of Criminal Procedure based on severe consequences for the family, where the convict argued his minor children had suffered violence and required integration into his care; however, the social inquiry revealed that the children were already under state protective measures in placement centers and the convict's elderly mother, a pensioner, was not in a destitute situation. Relying on Article 455 and Article 453(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the statutory requirements for interrupting execution—specifically that continuation would have grave consequences for the family—were not met, thereby confirming that the sentence remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Interrupting prison execution for family hardship: state-protected minors do not satisfy grave consequences requirement: În conformitate cu dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării ar avea consecințe grave pentru condamnat ori familia acestuia, caz în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și o singură dată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 249 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Arad a fost respinsă cererea condamnatului C.L. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 562/2001, a Tribunalului Timiș pentru infracțiunea de tâlhărie.
Pentru a respinge cererea, instanța a reținut că motivele invocate, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., ancheta socială efectuată neatestând că familia condamnatului ar fi supusă unor consecințe grave prin continuarea executării pedepsei.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 448 din 20 noiembrie 2002 a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate criticile formulate în sensul că situația deosebită a membrilor familiei justifică întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul, care a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii formulate.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării ar avea consecințe grave pentru condamnat ori familia acestuia, caz în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și o singură dată.
Prin cererea adresată instanței condamnatul a susținut că are doi copii minori din concubinaj care au fost supuși unor violențe din partea mamei lor și că dorește ca minorii să fie integrați în familia lui.
Or, din ancheta socială efectuată în cauză de Primăria comunei Giarmata, județul Timiș, a rezultat că cei doi copii minori ai condamnatului C.A. de 6 ani și C.F. de 2 ani au fost internați în centre de plasament de către Direcția pentru protecția drepturilor copilului Timiș și că mama condamnatului este pensionară de invaliditate, locuind într-un imobil proprietate personală compus dintr-o cameră și se întreține din pensia lunară de 1 milion lei.
Întrucât față de minorii aflați în dificultate au fost luate măsuri de protecție din partea autorităților statului, iar mama condamnatului nu se află într-o situație deosebită, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu întrunește cerințele textului de lege evocat și în mod corect a fost respinsă.
Față de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 448/ A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2003.