Applicability of interim civil service career regulations following expiration of statutory enactment deadline for new government decision

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2007, la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, reclamantul A.A.B. a chemat în judecată pe pârâta A.N.F.P., solicitând obligarea pârâtei să emită aviz favorabil în vederea organizării examenului de promovare în gradul imediat superior, pentru care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006, legiuitorul a stabilit că promovarea în grad profesional nu mai este condiționată de existența unui post vacant.

Reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru promovare, însă pârâta refuză acordarea avizului favorabil organizării examenului, datorită faptului că nu a apărut încă o hotărâre a Guvernului care să cuprindă norme privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Reclamantul consideră că refuzul pârâtei este nejustificat, deoarece potrivit art. VI alin. (3) din Legea nr. 251/2006 se reglementează expres că până la adoptarea unei noi H.G. privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici se aplică dispozițiile H.G. nr. 1209/2003.

În art. 73 din H.G. nr. 341/2007 se stipulează că și dispozițiile referitoare la cariera înalților funcționari publici sunt cuprinse tot în H.G. nr. 1209/2003, până la apariția unor norme.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece pentru anul 2007, promovarea funcționarilor publici în grad profesional se face pe baza normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, care se aprobă prin hotărârea Guvernului ce nu a fost până în prezent adoptată.

Se mai arată că proiectul de hotărâre s-a aflat în procedura de asigurare a transparenței decizionale și ulterior a fost supus prevederilor de avizare și aprobare.

Pârâta consideră că dispozițiile prevăzute de H.G. nr. 1209/2003, sunt căzute în desuetudine și aplicarea lor ar duce la vătămarea legislației privind funcția publică.

Prin sentința nr. 3/FC din 9 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1021/46/2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile cerute de Legea nr. 251/2006, potrivit adeverinței din 10 decembrie 2007, cât și pe acelea privind rezervarea posturilor în vederea promovării realizată conform art. 45 din O.G. nr. 6/2007, ca urmare a aprobării Planului de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2007, inclusiv la nivelul instituției Prefectului județului Vâlcea, prin H.G. nr. 431 din 5 mai 2007.

Se mai reține că nu se contestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de actele normative în vigoare pentru promovarea în gradul profesional superior, ci doar se invocă pretinsa existență a unui vid legislativ.

Instanța de fond a considerat că pârâta nu a dat eficiență normei prevăzută de art. VII alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată care stipulează necesitatea aprobării prin H.G. a normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publicei și care, la alin. (3) statuează că până la adoptarea acestei H.G. se aplică în mod corespunzător dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, astfel încât refuzul pârâtei este nejustificat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (8), (9) C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că prevederile art. VII alin,3 din Legea nr. 251 au fost interpretate greșit de instanța care a soluționat fondul, având în vedere că s-a prevăzut un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 251/2006 (19 iulie 2006) pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prin hotărâre a Guvernului.

Dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 se puteau aplica numai în acest interval de timp.

În prezent, de la 1 ianuarie 2007, au intrat în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 188/1999, referitoare la promovare (art. 65, 70) și nu se mai poate pune problema aplicării dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003, acestea căzând în desuetudine.

Aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003 ar duce la instabilitate în legislația funcționarului public.

Recurenta consideră că prin refuzul eliberării avizului s-a urmărit apărarea unui interes general, respectiv aplicarea în conformitate cu voința legiuitorului a legislației privind funcția publică.

Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Termenul de 6 luni poate fi apreciat ca fiind de recomandare, vidul legislativ este imputabil exclusiv autorității însărcinată cu emiterea noilor norme metodologice.

Legea prevede că examenul privind promovarea în grad se poate face anual, fără să fie necesară existența unui post vacant, cu îndeplinirea prevederilor art. 45 din O.G. nr. 6/2007.

Nu există incoerență legislativă, deoarece normele nu prevăd decât o procedură privind modalitatea susținerii examenului de promovare (selectare dosare, proba scrisă, interviu), constituirea unei comisii de concurs și atribuțiile acesteia, precum și procedura desfășurării examenului.

Conținutul art. 73 din H.G. nr. 341/2007 și art. 27 din Legea nr. 388/2007 dovedesc că H.G. nr. 1209/2003 se aplică în continuare până la apariția noilor norme.

Recurenta a emis avize pentru organizarea concursurilor pentru ocuparea unor funcții publice în anul 2007, de unde rezultă că aceasta aplică discriminatoriu prevederile legale.

Însuși proiectul de H.G. elaborat de recurentă nu aduce modificări în ceea ce privește procedura organizării examenului pentru promovarea în grad profesional față de H.G. nr. 1209/2003.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, în fapt neexistând o detaliere a condițiilor necesare pentru întrunirea acestuia.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este îndeplinit.

Termenul de 6 luni care este prevăzut la art. VII alin. (1) din Legea nr. 251/2006 reprezintă termenul maxim pentru adoptarea normelor prin H.G.

Aceasta nu poate duce la concluzia că datorită împrejurării că în acest termen nu a fost adoptată H.G., prevederile H.G. nr. 1209/2003 nu ar mai fi aplicabile.

H.G. nr. 1209/2003 se aplică până la adoptarea noilor norme.

Aceasta a fost voința legiuitorului și în acest sens trebuie interpretat textul.

H.G. nr. 1209/2003 nu a fost abrogată prin expirarea termenului de 6 luni, o dovadă în acest sens fiind prevederile unor acte normative ulterioare, și anume – H.G. nr. 341/2007 și Legea nr. 388/2007 – în cuprinsul cărora se face referire la prevederile sale.

Astfel, în art. 73 din H.G. nr. 341/2007 se arată că „până la adoptarea unei noi H.G., dispozițiile privind cariera înalților funcționari publici sunt cuprinse în H.G. nr. 1209/2003”.

În art. 27 din Legea nr. 388/2007, se prevede că „prin excepție de la prevederile H.G. nr. 1209/2003 ....”.

Recurenta face însă și o confuzie între abrogarea unui act normativ și împrejurarea căderii acestuia în desuetudine.

Pe de o parte, apreciază că datorită expirării termenului de 6 luni, H.G. nr. 1209/2003 este abrogată, iar pe cealaltă parte, consideră că normele din H.G. nr. 1209/2003 nu mai pot fi aplicate, actul normativ căzând în desuetudine.

H.G. nr. 1209/2003 este în vigoare până la apariția unei noi H.G. care să reglementeze organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În speță nu este vorba de o promovare rapidă, iar dispozițiile Legii nr. 251/2006 permit aplicarea H.G. nr. 1209/2003.

În scopul prevenirii instabilității în legislația funcționarului public, Legea nr. 251/2006 a prevăzut posibilitatea aplicării până la apariția a unor noi norme a prevederilor H.G. nr. 1209/2003.

În prezent nu există vid legislativ în domeniu, iar recurenta avea obligația să aplice legea și să acorde avizul dat fiind îndeplinirea condițiilor pentru organizarea concursului.

În concluzie, în mod corect instanța de fond a apreciat că refuzul recurentei –pârâte a fost nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Față de acestea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 3/F/C din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.