Conflict between 30-day and 60-day filing deadlines in family support ordinances: illegality of normative act adding to law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5/CA/2007-PI din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta D.M.D., cu privire la dispozițiile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S. Satu Mare, pentru acordarea unor drepturi bănești, pe perioada 1 noiembrie 2006 - 22 decembrie 2006, conform art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de contencios administrativ a reținut faptul că, dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 148/2005 stabilesc un termen de 60 de zile pentru depunerea cererii pentru plata acestei indemnizații, iar dispozițiile art. 21 lit. e) din Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, stabilesc termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii, în condițiile precizate de textul legal, motiv pentru care instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D.M.P.S. Satu Mare și Guvernul României.

În esență, recurenta D.M.P.S. Satu Mare invocă nelegalitatea hotărârii recurate apreciind că în mod greșit fost respinsă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în raport de prevederile art. 1 alin. (7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004 reclamanta trebuia să se adreseze mai întâi Curții Constituționale având în vedere că cererea nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale în categoria cărora nu intră Normele de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 emise de Guvernul României prin H.G. nr. 1025/2006.

Se motivează că reclamanta nu a respectat termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și că decizia din 23 ianuarie 2007 este emisă cu respectarea prevederilor legale fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 lit. e) din H.G. nr. 1025/2006 și nu cele ale art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 148/2005.

Recurentul Guvernul României invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 1025/2006, având în vedere caracterul normativ al actului administrativ contestat.

Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat.

Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, recurenta arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României republicată, art. 111 din O.U.G. nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului Economic și Social și Consiliului Legislativ.

Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Satu Mare la 31 octombrie 2007, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea, cu soluționarea excepției de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

Recurenta D.M.P.S., în invocarea excepției necompetenței materiale a primei instanțe face confuzie între prevederile art. 4 din legea contenciosului administrativ care reglementează excepția de nelegalitate a actelor administrative ce nu au ca efect anularea actului administrativ ci doar constatarea ilegalității și înlăturarea lui din cauză cu acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului conform art. 9 din același act normativ, formulate de persoana vătămată, însoțită de excepția de neconstituționalitate.

O.U.G. nu este un act administrativ cenzurabil de instanța de contencios administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în baza delegării legislative reglementate de art. 115 alin. (4)-(8) din Constituția României și supus aprobării Parlamentului

Curtea de Apel Oradea, în mod corect s-a învestit cu soluționarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis de autoritățile centrale, conform art. 4 din legea contenciosului administrativ, fiind sesizată prin încheiere motivată de instanța în fața căreia a fost ridicată.

Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi reținută.

Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral”fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâți sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale. În acest sens, instanța de fond a reținut în mod justificat că aceste dispoziții care stabilesc un termen de 30 de zile pentru suspendarea dreptului reprezentând stimulentul lunar în cazul în care beneficiarul indemnizației pentru creșterea copilului realizează venituri supuse impozitului pe venit, adaugă la lege, art. 10 din O.U.G. nr. 148/2005 stabilind în acest sens 60 zile lucrătoare.

În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reținute de instanța de fond în privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor din norme care adaugă la lege.

Potrivit art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

Cum dispozițiile din normele date în aplicarea O.U.G. nr. 148/2005 modifică termenul de 60 de zile pentru depunerea cererii la 30 de zile, în mod corect a fost admisă excepția de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Aspectele legate de fondul cauzei privind termenele pentru depunerea cererii conform art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 sau cele privind legalitatea deciziei nr. 888/2005 urmează a fi analizate de instanța învestită cu soluționarea cauzei având ca obiect acordarea drepturilor bănești conform art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005, respectiv Tribunalul Satu Mare, întrucât exced obiectului învestirii instanței de fond, respectiv excepția de nelegalitate conform art. 4 din legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința examinată este legală, recursul de față urmând a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.M.P.S. Satu Mare și Guvernul României împotriva sentinței nr. 5/CA/2007-PI din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.