Pension authority appeal rejected; forced displacement refugee status confirmed under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as unfounded the appeal by the county pension authority against the Court of Appeal Cluj’s judgment, thereby upholding in full the lower court’s decision. The lower court had annulled the authority’s 3 August 2007 decision and recognized the claimant’s status as a beneficiary under Law No. 189/2000 for the period 15 October 1940 – 6 March 1945, effective from 1 November 2006. The dispute concerned the claimant’s application for benefits as a person persecuted on ethnic grounds during the relevant regime, where he alleged forced displacement from his domicile. The Court held that the evidence — authenticated witness statements, permissible under Article 4 of Government Decision No. 127/2000 absent official documents — sufficiently corroborated the claimant’s account, both witnesses confirming the same refugee period and circumstances. It found no grounds for cassation or modification under Articles 304 and 304¹ of the Civil Procedure Code, and the decision was declared final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Pension authority appeal rejected; forced displacement refugee status confirmed under Law 189/2000: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 776 din 14 decembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 3 august 2007, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorilor D.A. și I.I., audiați în fața notarului cât și de către instanță, a rezultat că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat, de teama persecuției etnice instaurate după Dictatul de la Viena, din localitatea S., în localitatea G., apoi în localitatea M. și ulterior în apropiere de orașul T., în hotarul C., în toamna anului 1940, întorcându-se la domiciliu în primăvara anului 1945.
Reținând împrejurarea că ambii martori au fost la rândul lor refugiați ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj cu motivarea că declarațiile de martori depuse, în probațiune, la dosarul cauzei, nu se coroborează între ele, neputându-se recunoaște un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situația prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori, dispoziția legală neimpunând nici un fel de condiții cu privire la acest ultim mijloc de probă.
Pe de altă parte, în speță, s-a făcut dovada indubitabilă a susținerilor reclamantului, cu declarațiile autentificate ale martorilor Ibuzan Ioan și D.A., aceștia indicând aceleași împrejurări și aceeași perioadă de refugiu, respectiv 1940-1945, ambii fiind la rândul lor refugiați din aceeași localitate ca și reclamantul.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 776 din 14 decembrie 2007 a Curți de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.