Validity of judgment rendered in violation of interlocutory order mandating witness hearing
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the appellate court's civil judgment, and remanded the case for retrial, ruling in favor of the claimant regarding procedural validity. The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying the claimant's status as a beneficiary under Law no. 189/2000 (recognizing persons persecuted for ethnic reasons), following the first-instance court's dismissal of the action due to the non-appearance of witnesses. The decisive legal basis was Article 313 of the Code of Civil Procedure, which establishes that a judgment issued in disregard of the specific provisions of an interlocutory order—in this case, the order mandating the hearing of witnesses under Articles 268(3) and 129(4)-(5) of the Code of Civil Procedure—is null and void, necessitating a retrial to allow for the proper administration of testimonial evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 103 alin. (1) C. proc. civ, art. 268 alin. (3) C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Validity of judgment rendered in violation of interlocutory order mandating witness hearing: Prin încheierea din data de 25 octombrie 2007, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. civ. a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriilor și a dispus audierea în cauză a martorilor D.V. și M.V., pentru termenul următor, acordat la 15 noiembrie 2007.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 641 din 22 noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, prin care se solicita anularea hotărârii din 23 iulie 2007, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, nu se poate reține calitatea reclamantului de persoană persecutată din motive etnice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, iar reclamantul și martorii ale căror declarații autentificate s-au depus în fața organului administrativ, deși legal citați în vederea lămuririi tuturor aspectelor privind perioada și locul refugiului, nu s-au prezentat, instanța dispunând, în baza art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea din probă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, susținând, pe de o parte, că a depus la dosar toate probele necesare pentru a face dovada calității de refugiat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 189/2000, iar pe de altă parte învederând că nici el și nici martorii ce urmau a fi audiați de către instanță, nu au primit citație pentru termenul din 15 noiembrie 2007.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea din data de 25 octombrie 2007, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. civ. a pus în discuția părților necesitatea completării probatoriilor și a dispus audierea în cauză a martorilor D.V. și M.V., pentru termenul următor, acordat la 15 noiembrie 2007.
Împrejurarea că la acest din urmă termen martorii, deși legal citați, nu s-au prezentat, nu îndreptățea instanța să pășească la judecarea pricinii întrucât judecătorii fondului erau legați, potrivit art. 268 alin. (3) C. proc. civ., de încheierea prin care au dispus, din oficiu, audierea lor, aceasta fiind o încheiere interlocutorie, iar sentința pronunțată cu nesocotirea celor hotărâte într-o asemenea încheiere, este nelegală.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză și va casa sentința atacată, trimițând pricina spre rejudecare, instanței de fond, în vederea administrării probei testimoniale încuviințată prin încheiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr. 641 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.