Eligibility for ethnic persecution compensation established via witness testimony in lieu of official documents under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local pension authority, rendering its decision irrevocable and upholding the prior ruling that granted the claimant compensation for ethnic persecution under Law No. 189/2000 for the period February 15, 1941, to March 6, 1945. The dispute centered on an administrative action to annul a negative decision denying the claimant's status as a refugee and victim of ethnic persecution during the Hungarian occupation of Northern Transylvania, where the appellant argued that the witness testimonies were contradictory and insufficient to meet the legal burden of proof. The court held that the appeal was unfounded, finding that under Article 1(c) of Law No. 189/2000 and Article 4 of Government Order No. 127/2000, the lack of official documents permitted proof via witness declarations, and the authenticated testimonies provided were decisive in establishing the claimant's relocation due to ethnic persecution, thereby satisfying the conditions for eligibility for compensation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for ethnic persecution compensation established via witness testimony in lieu of official documents under Law No. 189/2000: Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta J.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea hotărârii din 5 iulie 2007 emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 februarie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.D. și D.A., audiați în instanță, sunt concludente în cauză, aceștia relatând detaliile refugiului reclamantei, împrejurări pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia și pe fond, respingerea acțiunii, susținând că probele administrate în cauză sunt contradictorii, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 189/2000 potrivit cărora ar trebui să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, se poate face cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
În speță, s-a făcut dovada indubitabilă, cu declarațiile autentificate ale martorilor D.A. și C.D. că reclamanta s-a refugiat în ianuarie 1940 din satul M.C., județul Cluj, în localitatea G. din același județ, ca urmare a persecuției etnice la care a fost supusă populația de origine română de către autoritățile maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.