Ethnic persecution status upheld: forced refuge proof valid, appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision in favor of the claimant, which had annulled the administrative decision of 26 June 2007 and ordered the defendant to grant the claimant the requested rights for the period 20 May 1942 – 6 March 1945, with effect from 1 February 2007. The dispute concerned the refusal to recognize the claimant's status as an ethnic persecution victim, entitling him to benefits under Law No. 189/2000, based on his family's forced refuge. The court held that the evidence—an official certificate and notarized witness statements—indisputably proved the claimant's family fled Bessarabia and lived in another locality during the relevant period, satisfying the legal requirements of Article 1(c) of Law No. 189/2000, as amended by Law No. 586/2002, and Article 4 of Government Decision No. 127/2002, which permit proof via official documents or, absent these, witness testimony. The decision is final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Ethnic persecution status upheld: forced refuge proof valid, appeal dismissed: Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 579/33/2007 din 12 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea hotărârii din 26 iunie 2007, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantului beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 20 mai 1942 – 6 martie 1945 începând cu data de 01 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, din probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor L.L., I.T. și S.A., actele de stare civilă ale reclamantului și actul nou depus în probațiune și anume adeverința din 01 august 2006 eliberată de școala cu clasele I-VIII din comuna M., județul Timiș, rezultă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice, într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945; s-a concluzionat prin urmare că în speță este incidentă ipoteza legală instituită prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii cu motivarea că emiterea hotărârii din 26 iunie 2007a fost consecința datelor contradictorii cuprinse în materialul probator.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu actele oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
În speță s-a făcut dovada indubitabilă, cu adeverința aflată la fila 21, în dosarul de fond, că părinții reclamantului au fost refugiați din Basarabia în România unde, în perioada 1942-1945, au funcționat la școala din comuna M., județul Timiș, aspect confirmat și de cei trei martori ale căror declarații autentificate sunt depuse la dosarul cauzei, menționează.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 579/33/2007 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.