Unpaid public servant vacation allowances and failure to verify individual standing and mandate

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1641 din 13 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea introdusă de S.N.F.P., astfel cum a fost precizată ulterior, obligând în solidar pe pârâții I.T.M. al Municipiului București, I.M.M.M.S.S.F. și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților înscriși în tabelul nominal depus la dosar, drepturile bănești ce reprezintă prima de concediu pentru anii 2003 -2005, actualizate în funcție de rata inflației, cu începere de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă”.

Aceeași instanță a pronunțat apoi, încheierea Camerei de consiliu din 3 iulie 2007, prin care a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentință, în sensul că se va trece „obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 – 2005”.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs toți pârâții.

În cadrul unor critici comune, care se regăsesc în fiecare cerere de recurs, s-a susținut că în mod greșit acțiunea precizată introdusă de S.N.F.P. a fost admisă, deoarece acordarea primelor de vacanță, funcționarilor publici a fost suspendată în anii 2003 - 2005 prin dispoziții ale legilor bugetare care s-au succedat și a căror aplicare nu putea fi evitată.

De asemenea, Curtea de Apel a ignorat împrejurarea că în raport de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1998 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune al reclamanților era prescris, impunându-se respingerea acțiunii în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 2001 – 2003.

Recursurile sunt fondate în sensul considerentelor ce se vor arăta în cele ce urmează.

Atât prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, cât și prin precizarea acestei acțiuni făcută în fața Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, S.N.F.P. a învederat faptul că se adresează instanței de judecată competentă în calitate de reprezentant al unui număr de 51 membrii de sindicat, funcționari publici la I.T.M. al Municipiului București.

Deși tabelul nominal ce conține numele și semnăturile acelor funcționari a fost atașat în dosar în xerocopie instanța de fond nu i-a citat în proces și nici nu a verificat dacă își însușesc sau nu acțiunea formulată în numele lor de sindicat, iar prin sentință, ea s-a pronunțat admițând în fond acțiunea.

Procedând în modul arătat, instanța a nesocotit dispozițiile legale procedurale care se referă la citarea părților, precum și la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească civilă.

Pe de altă parte, lipsesc din dosarul cauzei, înscrisurile doveditoare în ceea ce privește calitatea de funcționari publici a persoanelor înscrise în tabelul nominal, perioadele în care acestea și-au desfășurat activitatea, funcțiile îndeplinite efectiv, precum și mandatul acordat S.N.F.P. pentru exercitarea dreptului la acțiune.

Înfățișarea tuturor acestor înscrisuri era necesară cu atât mai mult cu cât, în ședința publică din 11 aprilie 2007, reprezentantul pârâtului I.T.M. al Municipiului București a arătat că nu toți membri de sindicat indicați în tabel sunt funcționari publici, iar la termenul următor reprezentantul pârâtei Inspecția Muncii a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, precum și autorității publice pe care o reprezintă.

Este așadar, evident că omițând citarea în proces a titularilor drepturilor bănești pretinse, care au legitimare procesuală activă, curtea de apel a pronunțat o hotărâre esențial nelegală, inopozabilă funcționarilor publici și care practic, nu poate fi pusă în executare.

Având în vedere aceste considerente, dar și necesitatea examinării apărării formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare, în legătură cu lipsa calității sale procesuale pasive în litigiul de față, urmează a se admite toate recursurile și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va examina, sub forma unor apărări și celelalte susțineri ale recurenților în legătură cu fondul pricinii, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față de rezolvarea dată recursurilor.

Văzând și dispozițiile art. 105 alin. (2) , art. 261 alin. (1) pct. 2, art. 304 pct. 5 și art. 313 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de Inspecția Muncii, de I.T.M. București și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1641 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.