Equivalence of judicial police service to legal counsel for exemption from Romanian bar examination

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23 mai 2007, reclamantul D.N. a chemat în judecată U.N.B.R. și Baroul Vâlcea, solicitând anularea deciziei din 28 iunie 2006 și a hotărârii din 11 ianuarie 2006 și obligarea pârâților să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din Universitatea București din 1976 cu diplomă de licență și are o vechime în profesia de jurist de peste 20 de ani, incluzând și perioadele în care a funcționat ca ofițer de poliție cu activitate judiciară.

Cu toate acestea, a precizat reclamantul, pârâții i-au respins cererea de primire ca avocat fără susținerea unui examen, cu motivarea că persoanele ce au exercitat funcții asimilate consilierilor juridici nu pot beneficia de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin sentința nr. 101 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul nu a făcut dovada echivalării funcțiilor exercitate în M.I.R.A., cu aceea de consilier juridic, astfel încât nu îndeplinește cerința legală de a fi îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că instanța a interpretat în mod greșit prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, reținând contrar probelor administrate că activitatea cu caracter judiciar desfășurată de lucrătorii de poliție nu poate fi asimilată celei de consilier juridic.

S-a mai învederat că instanța de fond a ignorat adresa emisă de M.I.R.A., în aplicarea H.G. nr. 498/2004, din care rezultă echivalarea funcțiilor exercitate în poliție pe o durată de peste 10 ani cu profesia de consilier juridic.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâților la primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, după absolvirea facultății în anul 1976 și până în anul 2000, reclamantul a îndeplinit funcții specifice poliției în cadrul structurilor M.I.R.A., stagiu care, potrivit H.G. nr. 498/2004 se echivalează cu cel în funcția de consilier juridic.

În acest sens, s-a depus la dosar adresa din 6 iulie 2005 prin care M.I.R.A. confirmă faptul că reclamantul „ a desfășurat activități cu profil juridic prin natura atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum și cu specializările obținute în baza studiilor absolvite”, lucrând ca ofițer specialist principal (judiciar), inspector, inspector principal, ofițer specialist principal, în perioade ce însumate depășesc 10 ani.

Întrucât aceste funcții specifice poliției sunt echivalente funcției civile de consilier juridic potrivit O.G. nr. 28/2002, modificate prin Legea nr. 420/2003 și normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2004 și având în vedere și împrejurarea că, din anul 2003 și până la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, reclamantul a exercitat funcția de consilier juridic la o societate comercială, rezultă că acesta îndeplinește cerința de a fi activat cel puțin 10 ani ca și jurisconsult sau consilier juridic.

Astfel, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că reclamantul nu ar fi îndeplinit condiția de vechime în cele două funcții, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată.

Curtea va avea în vedere și prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 100/2007, potrivit cărora constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică sau magistratul asistent a fost, printre altele, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice.

Așadar, Curtea va constata că actele administrative sunt nelegale, reclamantul întrunind cerințele generale cuprinse în art. 9 și 16 din actul normativ sus-menționat pentru primirea în avocatură fără examen.

În ce privește caracterul permisiv al dispozițiilor art. 16 alin. (2) din lege, este real că textul evocă posibilitatea primirii în profesie cu scutire de examen, ceea ce nu înseamnă însă că U.N.B.R. poate refuza cererea pe motive de oportunitate.

Referitor la dreptul pârâților de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în avocatură fără examen, această apreciere trebuie să fie obiectivă, în cauză nefăcându-se dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea admițând recursul, va casa sentința atacată și va admite acțiunea, în sensul anulării celor două acte administrative contestate și al obligării pârâților să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr. 101/F-C din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea.

Anulează decizia nr. 124 din 28 iunie 2006 a consiliului U.N.B.R. precum și hotărârea din 11 ianuarie2006 a Consiliului Baroului Vâlcea și obligă pârâții să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire examen.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.