Enforcement challenge regarding lapse of preventive arrest measure declared premature and dismissed pending appellate resolution of criminal liability extinction

Asupra cauzei penale de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 409 din 8 decembrie 2010, Tribunalul Constanța, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 140 alin. (2) C. proc. pen., și art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect încetarea de drept a măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul Y.A.D. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se reține că pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cererea formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, având ca obiect contestația la executare împotriva mandatului de arestare preventivă nr.354/1998 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, pe numele inculpatului Y.A.D.

În motivarea acestei cereri se susține că cererea privind emiterea mandatului european de arestare pe numele inculpatului a fost respinsă prin încheierea aceleiași instanțe nr. 9 din 25 octombrie 2010, pe motiv că, mandatul de arestare inițial nu a fost supus confirmării instanței ceea ce ar atrage nulitatea acestuia și necesitatea retragerii sale.

Tribunalul Constanța a calificat cererea, ca fiind una de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive în raport de disp. art. IX pct. 2 din Legea nr. 281/2003 și art. 185 alin. (2) și art. 140 alin. (2) C. proc. pen.

Reține, instanța de fond pe numele inculpatului Y.A.D., cercetat în dosarul penal nr. 1061//P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 210 din 17 iulie 1998, care până în prezent nu a putut fi pus în executare, inculpatul fiind dat în urmărire națională prin dispoziția I.G.P.R. nr. 206.074 din 29 septembrie 1998.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, s-a prevăzut, prin dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. IX pct. 2, că în cazul în care măsura arestării preventive nu a fost supusă controlului instanței, procurorul, în termen de 24 de ore de la intrarea în vigoare a acestei legi, prezintă dosarul cauzei instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, pentru zilele care au rămas după scăderea din cele 30 de zile a perioadei în care învinuitul sau inculpatul a fost arestat, procedându-se conform art. 146 sau art. 1491 C. proc. pen., după caz.

Prevederile art. IX pct. 1 din lege mențineau valabilitatea mandatelor de arestare preventive emise de procuror până la intrarea în vigoare a legii, stipulând în mod expres că acestea continuă să își producă efecte și după această dată, dar numai sub condiția prevăzută la pct. 2, insa nu se poate susține că mandatul emis de procuror este lovit de nulitate absolută, aceasta fiind dat de către un organ competent, cu respectarea cadrului normativ în vigoare la data emiterii lui.

Prin urmare, cererea de față nu poate fi calificată decât ca o cerere privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, termenul prevăzut de art. IX pct. 2 din Legea nr. 281/2003 fiind unul imperativ, a cărui nerespectare atrage încetarea efectelor măsurii și necesitatea retragerii mandatului, conform art. 185 alin. (2) și art. 140 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia măsura arestării preventive încetează și în alte cazuri prevăzute de lege decât cele expres prevăzute de alin. (1) și alineatul al doilea, teza I al art. 140.

Se apreciază că, întrucât , împotriva deciziei penale nr. 102 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța s-a declarat recurs, dosarul aflându-se în prezent la procuror pentru motivarea recursului, competența soluționării acestei cereri aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze recursul, precum și a oricăror cereri privind măsura arestării preventive a inculpaților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 ianuarie 2011.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține Înalta Curte că în cauză nu există elemente care să facă posibilă admiterea contestației la executare fapta pentru care va dispune respingerea acesteia pentru considerentele ce urmează.

Așa cum rezultă din actele existente la dosar, mai exact din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Constanța, prin sentința penală nr. 171 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 149/118/2004, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, hotărâre ce a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că prin decizia penală nr. 102/P din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța a constatat intervenită prescripția – specială a răspunderii penale cu privire la infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată.

În prezent cauza se află la parchet pentru motivarea recursurilor declarate împotriva decizie penale nr. 102 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța.

În raport de această situație Înalta Curte constată prematuritatea formulării cererii de contestație la executare.

Până în prezent, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată cu judecarea recursurilor împotriva deciziei instanței de apel, fapt pentru care apreciază că nu poate proceda la soluționarea acestei cauze.

Nu poate fi ignorat faptul că la dosarul cauzei nu se află suficiente înscrisuri care să facă posibilă pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor solicitate.

La dosar s-au depus sesizarea Inspectoratului de poliție al Județului Constanța, copia sentinței penale nr. 172 din 31 martie 2008 și referatul întocmit de Compartimentul Executări penale.

Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să fie sesizată cu soluționarea recursurilor declarate împotriva decizie penale nr. 102/P din 15 octombrie 2010 însă, cât timp pe rolul Înaltei Curți nu s-a înregistrat respectiva cauză, urmează a se constata prematuritatea formulării acestei cereri.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă contestația la executare, privind pe inculpatul Y.A.D.

Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge contestația la executare privind pe inculpatul Y.A.D.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.