Aggravated theft and robbery: validity of conviction and denial of conditional release revocation

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 701 pronunțată la 6 decembrie 2001 în dosarul penal nr. 5389/2000, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpatul A.V.C. pentru infracțiunea de furt calificat, în baza art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare și pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 14 aprilie 2000 la zi.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 25 martie 2000 inculpatul a participat la o petrecere dată în locuința L.E.D.

Inculpatul a fost observat în jurul orei 2,00 ieșind cu o geacă ce nu îi aparținea, întorcându-se fără aceasta.

Geaca aparținea părții vătămate G.I.

Mai târziu, în jurul orei 3,30, când unul dintre musafiri, partea vătămată R.A.O. a ieșit din încăperea de baie, inculpatul l-a lovit și i-a sustras de la gât lanțul de aur, după care a părăsit definitiv locuința.

Inculpatul nu a recunoscut faptele, dar a arătat că l-a lovit pe R.A.O.

În apărarea sa a solicitat audierea martorilor P.L. și D.I..

Situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost dovedită fără a se putea demonstra contrariul, prin urmărirea mijloacelor de probă: declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal al părții vătămate R.A.O., declarațiile martorilor: U.E., I.C., T.S.C., D.E.L., B.C., P.M.L., procese verbale de confruntare.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că inculpatul avea antecedente penale din minorat, nu avea ocupație, a fost nesincer, aplicând pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru infracțiuni ale căror elemente constitutive au fost constatate: furt și tâlhărie.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 202 pronunțată la data de 27 iunie 2002 în dosarul penal nr. 1408/2002, a admis apelul declarat de parchet, numai sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 40 C. pen. și al menținerii beneficiului liberării condiționate pentru restul de 321 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 164 din 30 aprilie 1998, pronunțată de Judecătoria Iași.

Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recurs, fără însă a prezenta motivele criticilor sale în scris sau oral, deoarece a lipsit la judecată.

Curtea a respins cererea nejustificată de a se mai amâna soluționarea cauzei, după ce i se acordase termen pentru pregătirea apărării.

Avocatul desemnat din oficiu a cerut să se analizeze vinovăția inculpatului [art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.] și cuantumul pedepsei [art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.], susținând motivele pe care inculpatul le invocase în cererea de apel.

Examinând hotărârea atacată și sentința de fond în raport de criticile aduse, cât și din oficiu, Curtea a constatat că recursul este nefondat.

Din probele administrate, în mod real instanțele au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, astfel încât, condamnarea sa pentru infracțiunile corect încadrate juridic și care a respectat art. 72 C. pen., apare corespunzătoare.

Inculpatul a primit o pedeapsă apropiată de minim deși avea antecedente penale și a fost nesincer, nu i s-a revocat beneficiul liberării condiționate, deși era posibil, așa încât, nu poate intra în discuție justețea cererii sale de a i se reduce pedeapsa.

Recursul fiind nefondat urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevenția de 24 ore.

Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului conform art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva deciziei penale nr. 202 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă durata reținerii de o zi din 14 aprilie 2000.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.