Criminal complaint against named family for destruction and theft rejected as inadmissible for formal defects, costs awarded to state.

Deliberând asupra plângerii de față, în baza actelor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7942/1/2010, petiționara M.P. a formulat, în temeiul art. 28-29 C. proc. pen., plângere prin care a sesizat săvârșirea faptelor de distrugere, furt a bunurilor mobile din imobilul din Oradea, infracțiuni săvârșite de familia J.M.

În cuprinsul plângerii, petenta arată că făptuitorii au avut complice Statul Român, care prin organele de urmărire penală au înlesnit cu intenție săvârșirea infracțiunilor, prezentând în mod detaliat drepturile pe care le are față de imobilul și bunurile mobile în litigiu, care nu-i sunt recunoscute de învinuiți și complicii acestora.

Solicită petiționara că în baza materialului expus în plângere, a probelor menționate, în baza prevederilor Codului penal și civil, să se constate acțiunile de distrugere a bunurilor, caracterul continuu al acestora și calitatea de complici a organelor statului.

Examinând plângerea formulată de petentă, din perspectiva conținutului acesteia, plângere adresată direct instanței, Înalta Curte constată nulă plângerea, în temeiul prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, între altele, obiectul ei, va fi declarată nulă – întrucât dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art. 721 C. proc. civ. și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, iar Codul de procedură penală nu cuprinde soluția ce poate fi pronunțată de instanță în asemenea situații.

Conform art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea penală trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă, Legea nr. 202/2010 prevăzând și alte date suplimentare legate de condițiile ce se cer a fi satisfăcute în legătură cu conținutul plângerii penale.

În speța de față, plângerea penală a fost adresată direct instanței, ea neîntrunind cerințele prevăzute în dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu cuprinde descrierea faptei pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, dar nici nu oferă suficiente elemente de identificare a pretinșilor făptuitori, context în care se impune respingerea ei ca inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen.

Întrucât plângerea, astfel cum a fost formulată, nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător pentru o eventuală începere a cercetării sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiționarei, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată.

Petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara M.P.

Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.