Maintaining preventive detention for ATM card-skimming fraud: sufficiency of indiciary evidence and danger to public order under Art. 148(f) C. proc. pen.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 41346/3/2009 (436/2010), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus în temeiul dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților M.S. (fiul lui V. și al M.) și I.P.D. (fiul lui T. și al A.).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare și impun privarea de libertate a celor doi inculpați.

S-a apreciat că probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii primei instanțe constituie indicii temeinice, în accepțiunea prev. de art. 681 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina lor, din natura infracțiunilor comise din gravitatea deosebită a acestora.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente și în consecință, a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.S. și I.P.D., fără a arăta motivele de casare.

În concluziile orale, apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de libertate deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., au recunoscut și regretat faptele și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Prin Sentința penală nr. 18 din 7 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul M.S. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen.

Prin aceeași hotărâre judecătorească, a fost condamnat inculpatul I.P.D. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni prev. de art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 456/2002, republicată, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., art. 80 C. pen.

S-a reținut că în datele de 21 martie 2009 și 22 martie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul M.S.a efectuat retrageri de numerar la ATM-ul R. Bank - Primăria sectorului 6 București prin folosirea unor cartele PVC pe care fuseseră inscripționate informațiile copiate de pe banda magnetică a unor carduri și codul de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecționate artizanal care fuseseră montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenția P.M. și Agenția L.T.

Inculpatul I.P.D. l-a însoțit în data de 22 martie 2009 pe inculpatul M.S., iar în intervalul orar 14:00 - 22:00 - 14 ianuarie a retras numerar la ATM-ul R. Bank - Primăria Sectorului 6 București prin folosirea unor cartele PVC pe care fuseseră inscripționate informații copiate de pe banda magnetică a unor carduri și codul de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecționate artizanal care fuseseră montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenția P.M. și Agenția L.T.

În cauză există suficiente indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.

Măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată la 24 septembrie 2009 și a fost menținută pe tot parcursul procesului penal.

Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată prezintă o gravitate și un pericol social sporit la adresa stării de siguranță a populației, ele fiind sancționate cu pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Având în vedere toate aceste date și împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților nu este legală și oportună, sub aspectul pericolului concret la care sunt expuși membrii societății prin activitățile ilegale desfășurate de inculpați.

Constatând că în cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S. și I.P.D. împotriva încheierii din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 41346/3/2009 (436/2010).

Obligă recurenții-inculpați la câte 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sume de câte 100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2010.