Police officer's liability for falsifying accident records to shield a driver: continued offense of intellectual forgery versus use of a false document and abuse of service.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 17/P/2009 din data de 02 decembrie 2009, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și în conformitate cu prevederile art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus:

1. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: 1. G.G., cetățean român, studii medii și școala de poliție, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, agent de poliție în cadrul Poliției orașului Broșteni, județul Suceava, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 22 noiembrie 2008, agentul de poliție - funcționar public în accepțiunea Codului penal -, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice a menționat date nereale cu privire la autoturismele implicate în evenimentul rutier și cu privire la conducătorii auto în declarațiile acestora și în procesul-verbal de constatare a unei contravenții privind regimul circulației pe drumurile publice;- uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că la aceeași dată, același funcționar public a folosit înscrisurile primare ce conțineau date nereale în emiterea autorizațiilor de reparație și a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări și - abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, prin falsurile pe care le-a întocmit și prin înlăturarea răspunderii penale a conducătorului auto implicat în accident, învinuitul C.P., care a pus în circulație și a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat și a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, a compromis în mod grav încrederea cetățenilor în instituția pe care o reprezintă, generând o stare de insecuritate publică și accentuând neîncrederea cetățenilor în instituțiile statului, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al organului de urmărire penală din care făcea parte, atitudine infracțională ce a avut drept consecință nesancționarea penală a numitului C.P., ceea ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, lucrătorul de poliție lezând și relațiile sociale ocrotite prin mijloace de drept penal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.P., cetățenie română, studii 10 clase, administrator, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată, faptă constând în aceea că, la data de 22 noiembrie 2008, a pus în circulație și a condus pe drumurile publice un autoturism marca „X" de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu, producând un accident de circulație pe raza orașului Broșteni, județul Suceava; - părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată, faptă constând în aceea că, după ce a produs un accident de circulație, cu un autovehicul neînmatriculat în circulație, infracțiune în accepțiunea prevederilor penale, a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, care trebuiau să efectueze cercetarea locului faptei și - participație improprie la fals în declarații prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen., faptă constând în aceea că pentru a se sustrage răspunderii penale, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, l-a determinat pe făptuitorul C.C. să declare în fața organelor de poliție că el este cel care a produs accidentul rutier, indicând și un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

III. Neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: - R.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. și

- C.C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul G.G. își desfășoară activitatea în cadrul IPJ Suceava, ca lucrător de poliție judiciară la Poliția orașului Broșteni și are gradul profesional de agent șef de poliție.

La data de 22 noiembrie 2008, într-o zi de sâmbătă, inculpatul C.P. a pus în circulație și a condus pe drumurile publice autoturismul marca „X" de culoare albastră, cu 8 locuri, cu numărul de înmatriculare provizoriu, intenționând să transporte muncitorii G.D., C.M., M.V. și M.M. de la punctul de lucru Dârmoxa în localitatea lor de domiciliu, comuna Borca, județul Neamț.

În jurul orelor 20,00 autoturismul sus menționat condus de către inculpat, având în interior pe cei patru martori a ajuns pe raza localității Lungeni, oraș Broșteni și, din motive necunoscute, pe un carosabil acoperit cu polei, conducătorul auto a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă, ieșind parțial pe acostament și a lovit puternic autoturismul marca „Y" de culoare galbenă, parcat regulamentar în dreptul cabinetului stomatologic - doctor C.M. În urma impactului violent, autoturismul Y a fost împins în gardul imobilului în care este situat cabinetul stomatologic, oprindu-se în curtea acestuia. Deși puternic avariat, autoturismul „X", condus de către învinuit, a rămas în funcțiune, astfel că a fost posibilă deplasarea acestuia de la locul impactului pe o uliță, la cea. câteva sute de metri, în loc nevizibil. Cei patru martori aflați în interiorul autoturismului „X" au plecat cu mijloace de ocazie la domiciliile lor din comuna Borca, județul Neamț. În urma impactului nimeni nu a suferit leziuni corporale. Alertați de zgomotul produs de impact, pacienții aflați în cabinetul stomatologic au ieșit în exteriorul imobilului și chiar medicul C.M. i-a spus făptuitorului R.V. că i-a fost lovită mașina precizându-i, totodată, că celălalt autovehicul implicat este al unui tip C.P. și că transporta muncitori de la lucru spre casă.

În fața acestei situații prejudiciabile pentru el, făptuitorul, la orele 20:29:39, de pe numărul de telefon ................ a apelat SNAUU 112, sesizând tamponarea. Dispeceratul serviciului de urgență l-a îndrumat la locul indicat de apelant pe agentul șef G. din cadrul Poliției orașului Broșteni, care s-a deplasat la fața locului cu auto, acesta raportând sancționarea contravențională a numitului C.C., iar ca timp de intervenție 5 minute și timp de soluționare 60 minute. Activitatea desfășurată de agentul de poliție la fața locului: Ca o certitudine izvorâtă din probele administrate în cauză a fost prezentat faptul că agentul de poliție G.G. a ajuns în timp operativ la locul accidentului cu autoturismul din dotare, cu sublinierea că toți martorii audiați în acest sens au confirmat că sus-numitul a fost interesat doar de autoturismul marca „Y" pentru a-l scoate din curtea imobilului în care fusese împins, neefectuând nici o activitate vizibilă de identificare a conducătorilor autovehiculelor implicate în accident sau de identificare și cercetare a celui de-al doilea autovehicul. După scoaterea autovehiculului marca „Y" din zona de pericol, agentul de poliție l-a invitat pe făptuitorul R.V. la sediul Poliției orașului Broșteni, timpul de intervenție raportat de agentul constatator pentru această activitate fiind de 5 minute. La fața locului agentul constatator nu a efectuat măsurători, nu a efectuat schița locului accidentului, nu a efectuat fotografii judiciare și nu a identificat martorii prezenți sau martorii oculari care ar fi putut furniza date de interes operativ, context în care organul de urmărire penală a și subliniat că astfel de activități nu se impuneau, întrucât accidentul era fără victime, doar cu pagube materiale. La sediul postului de poliție s-au prezentat făptuitorul R.V. și făptuitorul C.C., însoțit de membrii familiei C., acesta declarând că el a fost conducătorul auto din culpa căruia s-a produs evenimentul rutier, susținere acceptată fără rezerve de către agentul constatator, ceea ce a format bănuiala legitimă organului de urmărire penală că agentul de poliție a încercat să protejeze activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.P. Activitatea desfășurată de celelalte părți implicate în evenimentul de trafic rutier:

În baza propriilor declarații ale inculpatului C.P., considerate a se corobora cu activitățile pe care le-a desfășurat, organul de urmărire penală a stabilit că, imediat după producerea accidentului rutier, motivat de faptul că autovehiculul pe care l-a pus în circulație și l-a condus este neînmatriculat, deși avea obligația legală de a rămâne la locul accidentului, s-a deplasat cu autoturismul implicat în accident marca „X" de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu și l-a parcat „pe o uliță în apropiere, unde nu era vizibil.

S-a adus în atenție că, deși inculpatul a susținut că imediat după accident la locul impactului a ajuns și „microbuzul Z de culoare maro al firmei fratelui meu, C.D., condus de C.C.", nici unul dintre mijloacele de probă, respectiv probele testimoniale, nu confirmă prezența în acel loc al acestui autovehicul, însă cu certitudine la sediul postului de poliție a fost făptuitorul C.C., care, determinat de către inculpatul C.P., a declarat că el a condus autovehiculul implicat în accident. Inculpatul a declarat în mod constant și continuu că la fața locului nu a discutat cu nici un lucrător de poliție și că l-a văzut la locul accidentului pe „polițistul G.G. de la Poliția orașului Broșteni, însă nu am vorbit cu el și nici acesta nu m-a căutat".

Faptul că agentul de poliție nu a fost preocupat de identificarea celui de-al doilea conducător auto și de stabilirea autovehiculului implicat în accident, este confirmat și de declarația făptuitorului R.V., care precizează că pe toată perioada cât s-a efectuat cercetarea la fața locului, organul constatator nu a întrebat nimic despre celălalt autovehicul implicat în accident și că la locul faptei nu l-a văzut nici pe C.C. și nici pe C.P., el întâlnindu-i prima dată la sediul Poliției orașului Broșteni, unde cei doi au ajuns la cca. 15 - 20 minute după momentul prezentării lui în fața organului constatator.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a stabilit organul de urmărire penală faptul că, în mod indubitabil, imediat după producerea impactului, învinuitul C.P. a modificat locul accidentului prin deplasarea autovehiculului implicat în accidentul rutier pe o uliță, în loc nevizibil, precum și că agentul constatator G.G. nu a identificat și examinat cu ocazia cercetării la fața locului autovehiculul condus de C.P. și nici nu a fost interesat de locul unde a fost parcat acesta.

Făcându-se vorbire despre făptuitorul C.C., s-a menționat în rechizitoriu că, deși acesta a susținut că a ajuns imediat la locul incidentului cu autoturismul „Z" de culoare maro, aspect ce nu este confirmat de nici o probă testimonială, a furnizat date cu totul nereale cu privire la momentul accidentului, orele 18,00 - 19,00 ceea ce confirmă faptul că acesta nu a condus în acel moment nici un autovehicul prin zonă, el intervenind doar la solicitarea familiei C. de a prelua o implicare într-un accident rutier pe care nu o avea. Neconcordanțele grave pe aspecte esențiale a derulării faptelor dintre declarațiile lui și declarațiile martorilor interesați în cauză, precum C.D., a format convingerea certă organului de urmărire penală că făptuitorul nu a fost la locul accidentului, el fiind transportat la sediul Poliției orașului Broșteni de către membrii familiei C. pentru a înlătura răspunderea penală și contravențională a învinuitului C.P., prin preluarea culpei sale în producerea evenimentului de trafic rutier în care a fost implicat un autovehicul neînmatriculat în circulație.

Organul de urmărire penală a concluzionat că:- multiplele neconcordanțe dintre declarațiile inculpatului C.P., ale făptuitorului C.C. și ale martorului C.D. confirmă faptul că cei trei au încercat să se „coreleze" în susținerile lor, în sensul de a confirma o stare de fapt ce nu a avut loc, precum prezența la fața locului a autoturismului „Z" de culoare maro condus de făptuitorul C.C.; - probele testimoniale coroborate cu probele tehnico-științifice - examinări criminalistice și celelalte mijloace de probă administrate în cauză confirmă faptul că: autoturismul implicat în accident a fost „X" de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu și că a fost condus de către inculpatul C.P.; agentul constatator, învinuitul G.G. nu l-a identificat la locul accidentului pe conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, respectiv inculpatul C.P. și nici nu a identificat și examinat autovehiculul condus de către acesta și care a fost implicat în evenimentul de trafic rutier;

Activități ce s-au desfășurat la sediul poliției orașului Broșteni. La sediul Poliției orașului Broșteni, după cca. 15 - 20 minute după ce a ajuns organul constatator și făptuitorul R.V. transportat de fiul său, au ajuns și inculpatul C.P. și făptuitorul C.C., ultimul declarând că el este cel care a condus autovehiculul implicat în accidentul rutier, prezentând și documentele de înmatriculare ale autovehiculului „Z" de culoare maro, cu 8 locuri, care la acea dată avea dreptul legal de a fi pus în circulație, proprietatea SC P.E. SRL Borca.

Fără nici o „opoziție", agentul de poliție, învinuitul G.G. a acceptat susținerile făptuitorului C.C. și a permis implicarea în întocmirea actelor legale constatatoare ale inculpatului C.P., care aparent nu avea nici un interes în cauză, întrucât făptuitorul și autovehiculul indicat ca fiind implicat în accident aparțineau firmei fratelui său, C.D.

Inculpatul G.G. a acceptat, fără nici o rezervă susținerile celor doi conducători auto, în sensul că autoturismele lor sau cele pe care le-au condus au fost implicate în accidentul rutier, personal menționând în declarațiile tip ce se întocmesc în cadrul investigațiilor unor astfel de evenimente datele de identificare ale celor două autovehicule și completând rubrica din antet al acestor formulare cu privire la avariile produse.

După depășirea acestei prime faze scriptice de investigații, inculpatul G.G. a întocmit procesul-verbal prin care l-a sancționat cu „avertisment" pe numitul C.C. pentru săvârșirea unei contravenții prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 și a eliberat autorizații de reparație pentru autoturismele „Y" și „Z" de culoare maro.

Inculpatul G.G.: Activități faptice.

Inculpatul, în calitate de funcționar public cu statut special și de agent constatator, în momentul în care a intervenit ca urmare a apelului SNAUU 112 la locul producerii accidentului, ar fi trebuit conform atribuțiunilor de serviciu și fișei postului să identifice conducătorii autovehiculelor implicate în accident și să examineze autovehiculele avariate, activitate pe care a desfășurat-o defectuos, ceea ce formează bănuiala legitimă că în momentul în care a ajuns la locul accidentului știa că în eveniment a fost implicat învinuitul C.P. și un autovehicul neînmatriculat, întrucât: - nu a fost interesat și nu a efectuat nici o activitate vizibilă de identificare a conducătorului auto care a provocat accidentul rutier; - nu a efectuat nici o minimă verificare pentru a identifica și examina autovehiculul care a produs accidentul rutier; - nu a identificat martori și nu a discutat cu nici o persoană care i-ar fi putut furniza date privind identitatea conducătorului auto sau să-l ajute la identificarea autovehiculului;

- a efectuat doar verificări sumare pe care le-a finalizat într-un timp foarte scurt - 5 minute - conform propriului său raport transmis la dispeceratul 112. Activități scriptice. - a completat declarația pe formular tipizat datată 22 noiembrie 2008, pe numele C.C., cu privire la datele de identificare ale conducătorului auto și ale autoturismului implicat în accident și cu privire la avariile existente și procesul-verbal de sancționare contravențională, conținut ce este complet nereal, întrucât nici conducătorul auto și nici autovehiculul menționat în înscrisul tipizat nu au fost parte la producerea accidentului rutier; - a completat procesul-verbal de sancționare contravențională pe numele C.C. din 22 noiembrie 2008, în care a menționat în mod nereal că acesta este conducătorul auto care a provocat accidentul rutier; - a eliberat autorizație de reparație din 22 noiembrie 2008 pentru autoturismul Z maro, deși știa că acest autovehicul nu a fost implicat în accident și nu a suferit nici o avarie.

A conchis organul de urmărire penală că pe baza probelor administrate în cauză, a rezultat că mențiunile făcute de agentul constatator cu privire la implicarea în accidentul rutier a făptuitorului C.C. și a autovehiculului „Z" de culoare maro, sunt nereale și au fost efectuate cu intenția vădită de a-l favoriza de învinuitul C.P., care a pus în circulație și a condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat și a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.

Inculpatul C.P.: - a pus în circulație la data de 22 noiembrie 2008 un autovehicul neînmatriculat marca „X" de culoare albastră; - a condus pe drumurile publice la data de 22 noiembrie 2008 autovehiculul neînmatriculat pe care l-a pus în circulație, provocând un incident de trafic rutier pe raza orașului Broșteni, județul Suceava; - inculpatul, după ce a produs un accident de circulație, cu un autovehicul neînmatriculat în circulație, infracțiune în accepțiunea prevederilor penale, a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, care trebuiau să efectueze cercetarea locului faptei; - l-a determinat pe făptuitorul C.C. să declare în mod nereal, în fața unui organ public că el este conducătorul auto care a provocat accidentul rutier și că în eveniment a fost implicat un alt autovehicul, respectiv „Z" de culoare maro.

Mijloacele de probă care susțin activitatea infracțională a celor doi învinuiți: Activități faptice:

Identificarea autovehiculului menționat că ar fi implicat în accidentul rutier în înscrisurile întocmite de agentul constatator, învinuitul G.G.

La data de 06 februarie 2009, echipa operativă condusă de procuror a identificat în prezența învinuitul C.P. și a martorului C.D. la domiciliul ultimului din satul Mădei, comuna Borca, județul Neamț autoturismul „Z" de culoare maro, care examinat criminalistic s-a constatat că „nu prezintă urme de ștergere, deformare, înfundare la nivelul caroseriei, vopseaua se prezintă în condiții bune având depuneri de noroi superficiale". Martorul C.D., administrator al SC P.E. SRL Borca, proprietara autovehiculului, a declarat cu ocazia cercetării la fața locului și a examinării criminalistice că „că de la intrarea în posesie a acestui autoturism nu a efectuat lucrări de reparație la caroseria mașinii.

S-a concluzionat că, în mod cert autoturismul „Z" de culoare maro nu a fost implicat în accidentul rutier produs la 22 noiembrie 2008 pe raza orașului Broșteni, județul Suceava. Identificarea autoturismului aparținând lui R.V. implicat în accidentul rutier produs la 22 noiembrie 2008 pe raza orașului Broșteni, județul Suceava. La data de 02 februarie 2009 echipa operativă condusă de procuror a identificat la sediul IATSA SRL Bicaz din orașul Bicaz, în service-ul unității, autoturismul marca „X" de culoarea galbenă, proprietatea lui R.V. din comuna Ceahlău, județul Neamț.

Autovehiculul a fost examinat criminalistic, avariile fiind menționate în procesul-verbal de examinare, constatându-se că pe caroseria deformată au fost identificate urme de ștergere de culoare albastră, prezentând aspecte dinamice, lungimile acestora fiind cuprinse între 0,6 - 18 cm. Au fost identificate depuneri de vopsea de culoare albastră pe mai multe elemente de caroserie deformate, toate fiind menționate în procesul-verbal de examinare, care constituie mijloc material de probă. Au fost ridicate ca mijloace materiale de probă porțiunea decupată din aripa stânga spate a autoturismului „Y" pe care sunt evidențiate proeminent urme de vopsea de culoare albastră (coletul nr. 4) și prin răzuire au fost recoltate pelicule de vopsea de culoare albastră identificate pe caroseria autovehiculului (plicul 1 - 3,). Pe baza celor constatate cu ocazia examinării autovehiculului marca X s-a constatat că celălalt autovehicul implicat în coliziune a fost de culoare albastră. Identificarea autoturismului aparținând învinuitului C.P., care în fapt a fost implicat în accidentul rutier produs la data de 22 noiembrie 2008, pe raza orașului Broșteni, județul Suceava.

La data de 06 februarie 2009 echipa operativă a identificat pe raza satului Mădei, comuna Borca, pe o uliță, în apropierea cursului râului Bistrița, în poziție de staționare, un autovehicul din categoria autoturismelor, de culoare albastră, cu sigla .... având aplicată la partea din spate o tăbliță cu număr de înmatriculare ............., iar la partea din față o tăbliță cu același număr de înmatriculare, dislocată și așezată pe bara de protecție față. Partea din față a autoturismului era înlocuită parțial cu elemente de caroserie de culoare roșie, care au fost menționate în procesul-verbal de examinare criminalistică. Au fost ridicate mijloace materiale de probă, respectiv pelicule de vopsea de culoare albastră (plicurile 1 - 3), prin răzuire de pe caroseria autoturismului identificat, precum și o bucată de tablă de culoare albastră ridicată de pe partea exterioară a colțului gardului unui țarc în care au fost identificate mai multe subansamble auto de culoare albastră (plicul nr. 4).

Făptuitorul R.V. a pus la dispoziția organelor de cercetare penală un fragment de spoiler auto din material plastic de culoare neagră, acoperit la partea exterioară cu peliculă de vopsea de culoare galbenă, pe suprafața căruia au fost identificate, mânjituri și urme dinamice de ștergere cu vopsea de culoare albastră.

Pentru a stabili cu certitudine dacă autoturismul implicat în accident este „X" de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice fizico-chimică, Institutul de Criminalistică București concluzionând că „urmele dinamice de culoare albastru deschis evidențiate în proba 2B - recoltate de pe aripa autoturismului Y - prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice cu stratul de vopsea de culoare albastru deschis al peliculelor de vopsea din proba 1 - recoltate de la autoturismul marca X. A arătat organul de urmărire penală că pe baza probelor sus-menționate se poate concluziona că autovehiculul implicat în accident care a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea făptuitorului R.V. este X de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu.

În consecință, organul de urmărire penală a constatat că activitatea infracțională a celor doi inculpați, G.G. și C.P., astfel cum a fost reținută și descrisă anterior întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-menționate pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a solicitat tragerea lor la răspundere penală prin rechizitoriu.

Totodată, față de inculpatul G.G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune prev. de ari. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât făptuitorul R.V., proprietarul autoturismului avariat în accidentul rutier, beneficiar al unei polițe de asigurare tip CASCO, nu a acționat cu intenția penală de a induce în eroare firma de asigurare când a solicitat despăgubirea, solicitare ce a fost respinsă motivat de BT AN, el fiind despăgubit de persoana vinovată de producerea accidentului rutier.

Cercetările nu au evidențiat faptul că inculpatul ar fi acționat cu intenția de a-l ajuta pe făptuitor să inducă în eroare societatea de asigurare, el urmărind doar înlăturarea răspunderii penale pentru învinuitul C.P. pentru infracțiunile privind circulația pe drumurile publice.

Cu privire la făptuitorul R.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., neputându-se reține în sarcina sa că prin solicitarea despăgubirii de la firma de asigurare a urmărit producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul acesteia, el fiind interesat doar de recuperarea pagubei pe care a suferit-o în urma accidentului rutier produs din culpa învinuitului C.P.

Făptuitorul s-a adresat în mod legitim firmei de asigurări, care motivat i-a respins solicitarea de despăgubire, întrucât prejudiciul trebuia recuperat de persoana vinovată de producerea accidentului rutier. Datorită situației în care se afla făptuitorul, imediat după producerea accidentului rutier, nu se poate reține în sarcina sa că a acționat cu intenția de a face afirmații nereale în fata organelor de poliție cu privire la cealaltă parte implicată în accident, fiind derutat de apariția membrilor familiei C. și de atitudinea foarte permisivă a organelor de constatare.

Aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus și față de făptuitorul C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., întrucât el a săvârșit fapta fără vinovăție, fiind determinat să declare necorespunzător adevărul în fața unui organ public de către învinuitul C.P., el aflându-se în imposibilitatea de a refuza solicitarea învinuitului, întrucât este cumnat cu acesta este angajat la firma fratelui învinuitului și din punct de vedere financiar și economic depinde de aceștia.

Cercetările au evidențiat faptul că C.C. nu a acționat cu intenția de a leza relațiile sociale ocrotite prin mijloace de drept penal, el făcând afirmații nereale la insistențele învinuitului și în situația în care organele de poliție erau în complicitate cu cel implicat în accident. Actul de sesizare a instanței, s -a întemeiat pe: procesul-verbal de sesizare din oficiu; înscrisuri; procesele-verbale de efectuare de investigații; constatările tehnico-științifice; raportul de expertiză fizico-chimică; procesul-verbal de audiere de martori și înscrisuri; procesele-verbale de examinare criminalistică și planșele foto; procesul-verbal de efectuare de acte premergătoare;

înscrisuri originale; mijloace materiale de probă: colet nr. 1 - fragment de spoiler auto pus la dispoziție de făptuitorul R.V., colet nr. 2 - plicurile 1 - 3 - pelicule de vopsea de culoare albastră recoltate de pe autoturismul Y; plicurile 1 - 3 conținând pelicule de vopsea de culoare albastră recoltate de pe autovehiculul X, colet nr. 3 - plicul cu o bucată de tablă de culoare albastră ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, colet nr. 4 - mijloace materiale de probă ridicate de la locul unde a fost identificat autoturismul „Y" din atelierul de reparații; declarațiile martorilor C.D., M.V., G.D., C.M., M.M.; declarațiile făptuitorilor R.V.

și C.C.; raport, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale învinuitului C.P. și ale învinuitului G.G. și celelalte acte aflate la dosar.

Prin Sentința nr. 225 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, s-a dispus:

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.G. sub aspectul infracțiunilor de:

- „fals intelectual", prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- „abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen., prima instanță a desființat, în totalitate, prin anulare, înscrisurile falsificate, respectiv:

- declarațiile tipizate pe numele R.V. și C.C., datate 22 noiembrie 2008 și înregistrate la Poliția orașului Broșteni;

- toate cele trei exemplare ale procesului-verbal întocmit la Poliția orașului Broșteni și

- ambele exemplare ale autorizației de reparație din 22 noiembrie 2008, eliberată de Poliția orașului Broșteni.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul C.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat", prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare și

- „participație improprie la fals în declarații", prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului C.P. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și 5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 82 C. pen., s-a atras atenția inculpatului C.P. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în regim penitenciar, în cazul în care, în cursul termenului de încercare, inculpatul va săvârși din nou, o infracțiune cu intenție.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție", prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În primul rând, reținerea de către organul de urmărire penală a faptului că declarațiile conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, ar întruni calitatea de înscris oficial este greșită. Nu inculpatul este cel care a dat aceste declarații, ci conducătorii auto, astfel că nu poate fi acuzat acesta de falsificarea lor.

Dacă aceste declarații atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, atunci acest lucru se datorează nu inculpatului G.G. care, în calitatea pe care o avea, aceea de agent de poliție nu întocmește astfel de declarații.

Cei care au dat astfel de declarații ar fi putut fi acuzați de săvârșirea infracțiunii de fals și nu inculpatul.

Calitatea de înscris oficial în cauza de față o are doar procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de inculpatul G.G. Acest înscris a avut la bază declarațiile pe care le-au dat conducătorii auto.

Reține prima instanță că, definitoriu pentru existența acestei infracțiuni este necesitatea ca activitatea de atestare a datelor sau împrejurărilor nereale să fie săvârșită cu intenție (directă sau indirectă), fiind exclusă forma culpei, indiferent de modalitatea acesteia. Aceasta înseamnă că inculpatul trebuia să fi știut că ceea ce consemnează în procesul-verbal nu corespunde adevărului, însă nu s-a făcut dovada că inculpatul G.G. ar fi știut despre înțelegerea dintre R.V., C.P. și C.C.. Suspiciunea sau bănuiala pe care ar fi avut-o organul de urmărire penală fără să fi fost însoțită de probe concrete și concludente în acest sens, nu poate constitui temei pentru dovedirea intenției inculpatului în vederea comiterii acestei infracțiuni, știut fiind că bănuiala, oricare ar fi ea, profită făptuitorului.

Tocmai pentru că lipsește un element esențial pentru această infracțiune - intenția - instanța va dispune achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual.

Cea de-a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.G. este strâns legată de prima faptă. Astfel, în aceeași zi de 22 noiembrie 2008, inculpatul a folosit înscrisurile primare ce conțineau date nereale în emiterea autorizațiilor de reparație și a documentelor necesare despăgubirilor civile, către societatea de asigurări și, astfel, în opinia Parchetului ar fi săvârșit infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit acestui text de lege, infracțiunea constă în folosirea unui înscris oficial, ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

În cauza de față, s-a dovedit într-adevăr că înscrisurile nu conțineau date reale, dar, mai reține tribunalul, era necesară și îndeplinirea unei condiții cerute de lege și anume cunoașterea de către cel care le folosește că înscrisurile sunt false. Inculpatul G.G. trebuia să fi cunoscut că folosește înscrisurile care erau apte să producă consecințe juridice, deși sunt false. Ori acest aspect presupune existența intenției directe, intenție care nu a fost probată și nu rezultă de nicăieri. Deși Parchetul a menționat în rechizitoriu că este vădită intenția inculpatului, a motivat că această intenție privea favorizarea inculpatului C.P. și nu a explicat cum s-a ajuns la presupunerea existenței acestei intenții.

De altfel, subiect al acestei infracțiuni este cel care folosește înscrisul fals, ori inculpatul nu a folosit înscrisurile din cauză, altele fiind persoanele care au uzat de ele.

Nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul a fost achitat și pentru această infracțiune, reținându-se incidența prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A treia faptă reținută în sarcina inculpatului G.G., cea prev. de art. 248 C. pen.

A reținut prima instanță, că una din condițiile cerute a fi îndeplinite pentru existența infracțiunii este aceea ca funcționarul public să fi comis această faptă conștient, adică cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.

În speța de față, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit faptul că inculpatul G.G. avea o astfel de poziție subiectivă și cunoștea deci că împrejurările care le consemnează în înscrisuri nu corespund adevărului. În momentul întocmirii înscrisurilor acesta avea credința că îndeplinește în mod corect actele iar faptul că ulterior s-a dovedit că nu toate împrejurările relatate de conducătorii auto s-au petrecut întocmai nu are nici o relevanță sub aspectul reținerii naturii infracționale a activității inculpatului.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice presupune și existența unei urmări imediate, cu două rezultate, o pagubă patrimonială sau o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat la care se referă art. 145 C. pen.

Nici unul din aceste rezultate nu s-a produs și nu se poate accepta susținerea din rechizitoriu potrivit căreia atitudinea inculpatului a avut drept consecință nesancționarea penală a numitului C.P., ceea ce ar echivala cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. O astfel de interpretare este greșită, organul de urmărire penală fără să indice în concret în ce constă avantajul, lasă loc de interpretări, care nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.

S-a mai arătat de prima instanță că, un alt aspect care nu a fost probat în cauză se referă la tulburarea însemnată a bunului mers al organului de urmărire penală și că nu ne aflăm în prezența unei împiedicări, stânjeniri, îngreunări sau întârzieri în desfășurarea vreunei activități care să se circumscrie textului de lege de mai sus. Nu a fost dovedit în concret în ce mod a fost afectată grav activitatea postului de poliție din care face parte inculpatul.

Percepția pe care Parchetul o prezintă ca fiind urmarea activității inculpatului, respectiv compromiterea în mod grav a încrederii cetățenilor în instituția pe care o reprezintă nu poate fi acceptată decât ca atare, fiind o simplă percepție ce nu poate constitui un element al infracțiunii. Încrederea cetățenilor în instituțiile statului este un barometru și nimic mai mult, iar a motiva generic că aceasta a scăzut urmare a activității inculpatului, fără a se indica cum s-a constatat acest lucru, excede cadrului procesual de față.

Față de aceste considerente reținute, tribunalul l-a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Referitor la faptele reținute în sarcina celuilalt inculpat C.P., prima instanță a constatat următoarele:

La data de 22 noiembrie 2008, acesta a pus în circulație și a condus pe raza localității Broșteni, județul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X" de culoare albastră. Deși inițial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, valabilitatea numerelor a expirat la data de 11 martie 2008.

La aceeași dată, 22 noiembrie 2008, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiași localități Broșteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în fața organelor de poliție că el este cel care a produs accidentul, indicând și un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Aceste două fapte fiind pe deplin dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 31 raportat la art. 292 C. pen., texte de lege în baza cărora urmează să se aplice inculpatului câte o pedeapsă în limitele speciale prevăzute de lege. La stabilirea și individualizarea pedepselor se vor avea în vedere prevederile art. 72 C. pen. și, ținând cont de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunilor, se vor reține prevederile art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) și e), cu consecința coborârii acestora sub minimul special, astfel: pentru prima infracțiune inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar pentru cea de-a doua infracțiune (art. 31 raportat la art. 292 C. pen.), la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Infracțiunile fiind săvârșite în concurs, tribunalul a dispus ca pedepsele aplicate să fie contopite și, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care presupune și modalitatea ei de executare, ținând seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării ei la condițiile socioetice impuse de societate.

În cauză, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, întrucât condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. sunt îndeplinite, atât în ceea ce privește pedeapsa aplicată care este de 6 luni închisoare, cât și referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală și a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele.

A treia infracțiune reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului, cea prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată nu există în opinia Tribunalului pentru următoarele motive: Părăsirea locului accidentului de către un conducător auto implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, este considerată infracțiune doar dacă s-a făcut fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la fața locului faptei.

Reține prima instanță că, nici una din aceste condiții nu este dată în speța de față, întrucât, în urma incidentului rutier nu a existat nici o parte vătămată și nu s-a adus nici o vătămare integrității sau sănătății vreunei persoane.

În opinia tribunalului, a doua condiție esențială cerută de textul de lege - aceea ca accidentul să se fi produs ca urmare a unei infracțiuni - nu este nici ea îndeplinită. Accidentul s-a produs nu ca urmare a faptului că autovehiculul era neînmatriculat ci datorită neadaptării de către inculpat a vitezei la condițiile de drum, care a dat dovadă de neatenție și a ignorat condițiile meteo care au influențat starea carosabilă.

Astfel se poate constata indubitabil că accidentul s-a produs ca urmare a săvârșirii unei contravenții și nu a unei infracțiuni. Este de presupus că și dacă era înmatriculat autovehiculul, accidentul s-ar fi putut produce, deci nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între incidentul rutier și infracțiunea prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G.nr. 195/2002 republicată.

Mai mult, tribunalul a mai constatat că, nu poate fi reținută împrejurarea că inculpatul nu ar fi avut încuviințarea poliției și totuși a părăsit locul accidentului. O serie de martori au relatat că inculpatul s-a aflat tot timpul la locul incidentului, atât timp cât a durat cercetarea efectuată de organele de poliție.

Față de aceste considerente tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a considerat că fapta nu există, achitându-l pe inculpatul C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Având în vedere că declarațiile numiților R.V. și C.C. din data de 22 noiembrie 2008 înregistrate la Poliția Broșteni, precum și procesul-verbal întocmit urmare a acestor declarații și a constatărilor de către Poliția Broșteni și autorizația din aceeași dată s-au dovedit a nu corespunde adevărului, acestea au fost anulate potrivit art. 348 C. proc. pen.

Împotriva sentinței tribunalului, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind reiterate și cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, fiind consemnate pe larg în partea introductivă a deciziei de față.

Examinând apelurile, atât prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea a constatat a fi întemeiat apelul declarat de parchet, din următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului menționate mai sus, a rezultat, așa cum în mod temeinic s-a reținut și în actul de sesizare că, inculpatul G.G. a completat declarațiile tipizate cu privire la identitatea conducătorului auto și autovehiculul implicat în accident și rubricile „avarii existente" și celelalte mențiuni obligatorii, în care a făcut mențiuni total nereale, procesul-verbal de sancționare și autorizația de reparație în care a menționat în mod nereal că cel de-al doilea autovehicul implicat în accident este autoturismul Z de culoare maro, condus de către făptuitorul C.C., deși din probele testimoniale și tehnico-științifice rezulta indubitabil că accidentul a fost produs cu autoturismul X de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare provizoriu condus de către învinuitul C.P.

Dacă inculpatul ar fi examinat ambele autovehicule implicate în accident, în mod obiectiv ar fi trebuit să constate că:

Autovehiculul X era de culoare albastră, diferențele de culoare și deosebirile numerelor de înmatriculare dintre autovehicul menționat în înscrisuri și cel menționat de fapt în accident fiind atât de evidente încât organul constatator nu putea fi în eroare.

De asemenea, examinând autovehiculul X ar fi trebuit să constate că acesta are mult mai multe avarii, grave și vizibile, decât cele menționate în declarația tipizată, completată de agentul constatator la rubrica „avarii existente" - agentul constatator a menționat drept avarii: bară față, far dreapta față, bară dreapta față - în condițiile în care cu ocazia examinării autovehiculului identificat pe parcursul urmăririi penale, s-a constatat că acesta prezenta următoarele avarii: aripă față, far dreapta față, scară de urcare dreapta față, podul dreapta față, aripă dreapta față, portieră dreapta față, portieră glisantă dreapta și masca șinei de glisare, aripă dreapta față deasupra roții, stâlp lateral dreapta față;

Totodată, inculpatul a făcut mențiuni nereale în documentele de soluționare a evenimentului rutier, cu intenția de a-l favoriza pe inculpatul C.P. care a pus în circulație și a condus pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat, activitate infracțională susținută de următoarele:

Relevant sub aspectul lipsei de sinceritate a făptuitorului și a martorului C.D. sunt următoarele afirmații ale celor doi date pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu susținerile învinuitului C.P.: Inculpatul C.P. - în chiar acel moment în locul impactului a ajuns și microbuzul „Z" de culoare maro al firmei fratelui meu, C.D., condus de C.C. ... pe care l-am rugat să mă ajute, în sensul de a lua totul pe el și a declara că în accident a fost implicat autovehiculul pe care îl conducea ... precizând că la locul accidentului nu reține să-l fi văzut pe fratele său, C.D. Făptuitorul C.C. -„am circulat singur în microbuz și când am ajuns în orașul Broșteni, în jurul orelor 18,00 - 19,00 am sesizat că „X" de culoare albastră condus de cumnatul meu, C.P. provocase un accident chiar în dreptul locuinței unui medic, declarând că nu a văzut autoturismul X de culoare albastră al cumnatului său C.P., în acel loc găsindu-l doar pe C.P., continuând și precizând că în acel loc nu mai erau alte persoane, deși probele susțin indubitabil că după impactul auditiv, la locul incidentului s-au adunat mai mulți martori, printre care și persoanele ce se aflau la cabinetul stomatologic, în dreptul căruia s-a produs impactul, precum și faptul că pe numitul C.D. nu l-a văzut în acea seară, deși cu certitudine, după producerea accidentului, a ajuns la fața locului, coordonând activitatea de scoatere a autoturismului Y din curtea imobilului în care fusese împins după impact.

Martorul C.D. - a declarat că nu își amintește dacă în momentul în care a ajuns la locul accidentului a văzut autoturismul „X" de culoare albastră despre care avusese informații că fusese implicat în accident, însă l-a văzut pe C.P., deși acesta nu confirmă acest lucru și că împreună cu muncitorii ce erau transportați cu „Z" de culoare maro și cu muncitorii de la firma fratelui său s-a deplasat la un local public din zonă unde le-a făcut cinste, deși nici una dintre persoanele ce se aflau în autoutilitara implicată în accident nu confirmă acest lucru, iar făptuitorul C.C. a declarat în mod constant că era singur în autovehiculul pe care l-ar fi condus.

Martorii M.V., G.D., C.M. și M.M. au declarat că se aflau în microbuzul „X" de culoare albastră, care nu era înmatriculat în România condus de învinuitul C.P., care a fost implicat în accidentul rutier de pe raza orașului Broșteni și că imediat după accident au plecat cu mașini de ocazie spre domiciliu, declarând că imediat după ce au coborât din microbuzul avariat, învinuitul a deplasat autoutilitara pe o uliță și că pe durata de timp cât au rămas în zonă, cca. 5 minute, nu au văzut la fața locului nici un polițist sau vreun autovehicul cu însemnele poliției.

Modul în care au fost completate aceste înscrisuri, în special declarația tip confirmă fără nici un dubiu că agentul constatator a avut intenția de a-l favoriza pe celălalt învinuit prin inserarea unor mențiuni false, întrucât nu a completat în mod constant rubricile declarației, așteptând ca părțile să ajungă la o înțelegere, care să-i permită sustragerea de la răspunderea penală a învinuitului C.P., care pusese în circulație și condusese pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat.

De asemenea, faptul că agentul de poliție nu a fost preocupat de identificarea celui de-al doilea conducător auto și de stabilirea autovehiculului implicat în accident, este confirmat și de declarația făptuitorului R.V., care a precizat că pe toată perioada cât s-a efectuat cercetarea la fața locului, organul constatator nu a întrebat nimic despre celălalt autovehicul implicat în accident și că la locul faptei nu l-a văzut nici pe C.C. și nici pe C.P., el întâlnindu-i prima dată la sediul Poliției orașului Broșteni, unde cei doi au ajuns la cca. 15 - 20 minute după momentul prezentării lui în fața organului constatator.

Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a stabilit organul de urmărire penală faptul că, în mod indubitabil, imediat după producerea impactului, învinuitul C.P. a modificat locul accidentului prin deplasarea autovehiculului implicat în accidentul rutier pe o uliță, în loc nevizibil, precum și că agentul constatator G.G. nu a identificat și examinat cu ocazia cercetării la fața locului autovehiculul condus de C.P. și nici nu a fost interesat de locul unde a fost parcat acesta.

Totodată, s-a arătat că făptuitorul R.V., după ce a sesizat auditiv impactul și a realizat că autoturismul său este grav avariat, a anunțat SNAUU prin telefon, a așteptat intervenția organelor de poliție, el declarând că a fost surprins când acestea, din chiar primul moment au început să-i reproșeze că a lăsat autovehiculul parcat neregulamentar, ignorând apărarea sa în sensul că autoturismul era parcat în afara părții carosabile, fiind nevoit să invoce numele unor șefi din cadrul IPJ Suceava, care coordonau Politia rutieră.

Deși făptuitorul a declarat că organul constatator a efectuat și fotografii judiciare, din probele administrate în cauză nu a rezultat acest lucru, organul de poliție neputând pune la dispoziția organelor de urmărire penale astfel de mijloace de probă.

Făptuitorul în discuție a precizat că nu a văzut ca agentul de poliție sau șeful său (comisarul șef B.I.), care ajunsese și el la locul accidentului să fi examinat și microbuzul care a produs accidentul, el axându-se doar pe verificarea autoturismului marca „Y".

La sediul postului de poliție, deși făptuitorul a sesizat că nici una dintre persoanele care s-au prezentat, C.P. și C.C., nu fuseseră văzute la locul accidentului, nu a reacționat și nu i-a întrebat nici pe ei și nici pe organele de poliție de ce susțin o altă situație de fapt, deoarece era derutat de modul în care se face investigația și nu știa cum să reacționeze, el urmărind de fapt recuperarea pagubei.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 71576 din 19 iunie 2009 a conchis că, întreaga declarație tipizată a făptuitorului R.V. a fost completată cu același instrument scriptural, pe când declarația tipizată a făptuitorului C.C. a fost completă cu două instrumente scripturale, diferențele apărând la rubricile privind avariile existente, datele de identificare ale autovehiculului și identitatea conducătorului auto".

Faptul că agentul constatator a completat în două etape declarația tipizată ce viza cel de-al doilea autovehicul implicat în accident și conducătorul său auto și a permis o perioadă îndelungată de timp unor părți, aparent neimplicate în accident, să negocieze cu terțul păgubit R.V., a demonstrat vinovăția inculpatul G.G., care cu intenție directă, ca formă de vinovăție, a întocmit în fals două înscrisuri oficiale, respectiv: procesul-verbal din 22 noiembrie 2008, în care a atestat în mod nereal identitatea unui conducător auto și datele de identificare ale unui autovehicul pe care îl conducea și care a fost implicat într-un eveniment de trafic rutier și autorizația de reparație din 22 noiembrie 2008 eliberată pentru autoturismul de culoare maro care nu fusese implicat în accident.

S-a arătat că, chiar dacă s-ar accepta ideea că inculpatul a examinat ambele autovehicule implicate în accident, înscrisurile întocmite de el rămân tot false, întrucât mențiunile sunt total diferite față de situația stabilită pe baza probelor administrate în cauză și care susțin faptul că autovehiculul X implicat în accident nu a fost identificat de inculpat la locul accidentului.

În drept, faptele inculpatului G.G., de a întocmi în fals cele două acte oficiale arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cât privește susținerile apărătorului inculpatului referitor la această infracțiune, s-a apreciat că, parte din acestea sunt întemeiate, respectiv, faptul că cele două declarații date de conducătorii auto, declarații în cuprinsul cărora și inculpatul G.G. a făcut însemnări necorespunzătoare adevărului, nu au caracterul unor înscrisuri oficiale, dar pentru motivul că nu emană de la una din instituțiile prevăzute la art. 145 C. pen. nu și pentru faptul că nu ar fi produs consecințe juridice, întrucât, această condiție nu este cerută la infracțiunea de fals intelectual ci de infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și de infracțiunea de uz de fals.

Curtea a mai reținut că inculpatul G.G. se face vinovat și de infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că la aceeași dată, același funcționar public a folosit procesul-verbal menționat mai sus, ce conținea date nereale, în emiterea autorizațiilor de reparație și a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări.

Nu a putut fi primită apărarea formulată de avocatul inculpatului, cum că nu poate exista infracțiunea de uz de fals, motivând că una dintre autorizații nu cuprinde date false, iar cealaltă nu a produs consecințe juridice pentru că nu a fost prezentată pentru reparație, autoturismul maro nefiind avariat, din următoarele considerente:

Uzul de fals este o infracțiune instantanee și, pe cale de consecință, se consumă în momentul când înscrisul fals, oficial sau sub semnătură privată, este folosit, adică este depus, prezentat sau invocat ca dovadă a conținutului său. De asemenea, nu interesează dacă s-au produs sau nu consecințele juridice avute în vedere de făptuitor. Dacă acesta, în baza unei rezoluții infracționale unice, folosește, la diferite intervale de timp, un același înscris fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, uzul de fals se prezintă sub forma unei infracțiuni continuate, care se epuizează în momentul săvârșirii ultimei acțiuni de folosire a acestui înscris.

În speță, infracțiunea de uz de fals săvârșită de inculpat, în formă continuată, s-a consumat în momentul în care acesta a folosit respectivul proces-verbal falsificat, înscris oficial în baza căruia a emis cele două autorizații pentru reparații și s-a epuizat în momentul celei de-a doua acțiuni de folosire a procesului-verbal la întocmirea celei dea doua autorizație de reparații.

În ce privește autorizația de reparație care nu conține elemente false, respectiv, conține avariile suferite în realitate de terțul păgubit, chiar și așa, atâta timp cât ea s-a emis în baza unui înscris oficial falsificat, atrage după sine elementul material al infracțiunii de uz de fals, încât se poate reține, fără teama de a greși, că această infracțiune cuprinde două acțiuni de folosire a documentului primar falsificat, fiind dată astfel forma continuată a infracțiunii respective.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, infracțiune pentru care, de asemenea, s-a cerut tragerea la răspundere penală a inculpatului G.G., curtea retine următoarele:

Constituie această infracțiune, fapta unui funcționar public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat, ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Incriminarea în art. 248 C. pen., asigură apărarea relațiilor sociale privitoare la realizarea sarcinilor de serviciu în instituțiile de stat sau alte instituții prevăzute la art. 145 C. pen., în acest sens cerându-li-se funcționarilor, iar în anumite situații și altor salariați, să-și îndeplinească cu corectitudine atribuțiile.

În ce privește urmarea faptei, aceasta este individualizată de lege în forma tulburării însemnate bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Prin „tulburare însemnată", se înțelege o afectare importantă a relațiilor de serviciu al unui organ, ori din instituția sau unitatea respectivă, în acest caz, activitatea resimțindu-se în mod serios în urma săvârșirii faptei. Caracterul însemnat al tulburării sau lezarea patrimoniului unității se apreciază suveran de către instanța de judecată.

În speță, așa cum a reținut și prima instanță, nici unul din aceste rezultate nu s-a produs, însă, prima instanță a greșit când a dispus achitarea sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, soluția corectă fiind aceea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., cu aplicare art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Ori, în speță, inculpatul G.G., prin acțiunile sale ilicite, l-a favorizat pe inculpatul C.P. pentru a nu fi tras la răspundere penală pentru cele două infracțiuni de care este acuzat, respectiv, de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. (1) din același act normativ.

Cu privire la acest inculpat, instanța a constatat că apelul parchetului este, de asemenea, întemeiat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani".

S-a reținut că pentru existența infracțiunii de părăsire a locului accidentului în forma prevăzută la teza a II-a al textului de lege mai sus citat, nu este necesară existența unei legături de cauzalitate între această faptă și infracțiunea premisă, cum în mod greșit a reținut prima instanță.

În acest caz, accidentul nu se integrează în latura obiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, alcătuind prin elementele sale un element constitutiv al acesteia, ci este extraneu al unei infracțiuni preexistente, dar o consecință nu neapărat necesară a ei, așa cum precizează în doctrină unii autori. Nu interesează felul infracțiunii anterioare, fiind suficient ca în antecedența cauzală a accidentului să existe o infracțiune săvârșită de una din persoanele ce au contribuit la producerea acestuia.

Pe de altă parte, nu s-a putut face abstracție de scopul infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, scop care constă tocmai în împiedicarea organelor de poliție să sesizeze săvârșirea vreunei fapte penale de către conducătorul auto.

Nu a putut fi primită apărarea inculpatului C.P. că acesta s-a aflat tot timpul la locul accidentului, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultând, fără nici un dubiu, că inculpatul nu a fost la locul accidentului la momentul producerii accidentului, după cum nici mașina pe care a condus-o și pe care a implicat-o în accident.

Astfel, potrivit martorului R.V., la locul accidentului acesta nu l-a văzut nici pe inculpat și nici pe numitul C.C., acesta întâlnindu-i pentru prima dată la sediul poliției.

Chiar dacă unii martori (rude și angajați ai inculpatului sau ai fratelui său), au arătat că l-ar fi văzut tangențial pe inculpat la locul accidentului, acest lucru nu înseamnă că inculpatul nu ar fi putut părăsi ulterior zona. De asemenea, chiar și inculpatul G.G. a arătat că nu l-a văzut pe inculpatul C.P. în zonă, la locul accidentului fiind C.D. Pe de altă parte, era și logic ca inculpatul să nu mai stea la locul accidentului, din moment ce îl determinase pe cumnatul său, C.C. să ia asupra sa răspunderea pentru accidentul produs.

De altfel, faptul că a părăsit locului accidentului este recunoscut chiar de inculpat, în fața procurorului la data de 13 februarie 2009, încât, nu poate fi reținută susținerea inculpatului în fața instanței de apel, că doar a tras mașina pe dreapta, în realitate ea fiind ascunsă la o distanță mai mare și la întuneric, pentru a nu putea fi observată.

În ce privește apelul declarat de inculpatul C.P., prin care a criticat soluția de condamnare a sa pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța l-a constatat neîntemeiat, din următoarele considerente:

„Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani"

În speță, așa cum a reținut în mod temeinic și legal și prima instanță, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul C.P. a pus în circulație și a condus pe raza localității Broșteni, județul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X" de culoare albastră. Deși inițial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, valabilitatea numerelor a expirat la data de 11 martie 2008, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.

Nu a putut fi primită apărarea inculpatului că ar fi achitat RCA-ul până la sfârșitul anului 2008, operațiune pe care n-ar fi putut-o efectua pentru un autovehicul care n-ar fi fost înmatriculat în România, întrucât, pe de o parte, nu a făcut dovada acestei afirmații, la dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte că la data accidentului era achitat RCA-ul, iar, pe de altă parte, prin reducere la absurd, chiar și așa dacă ar fi, plata unei astfel de polițe de asigurare nu ar echivala cu o înmatriculare a autovehiculului în cauză.

De asemenea, nu a putut fi reținută nici apărarea că inculpatul C.P. ar fi fost doar deținătorul autovehiculului implicat în accident și neînmatriculat, din ansamblul probator administrat în cauză și care a fost menționat mai sus, rezultând, fără putință de tăgadă că inculpatul a condus și era și proprietarul acelui autovehicul.

În fine, și infracțiunea de participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen., a fost în mod temeinic și legal reținută de prima instanță, din aceleași probe care au fost analizate mai sus, rezultând faptul că inculpatul, la aceeași dată, 22 noiembrie 2008, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiași localități Broșteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în fața organelor de poliție că el este cel care a produs accidentul, indicând și un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și a desființat, în parte sentința tribunalului, în sensul că i-a condamnat pe cei doi inculpați pentru infracțiunile reținute de curte în sarcina fiecăruia și menționate mai sus.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., în conformitate cu care, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanța a reținut, pe lângă împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, modalitatea comiterii acestora, faptul că inculpații nu au recunoscut nici una din aceste infracțiuni, și persoana acestora, care au avut anterior comiterii acestora o conduită bună în societate și familie, că nu au antecedente penale.

Totodată, instanța a apreciat că în favoarea acestor inculpați pot fi reținute și circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., din considerentele personale arătate mai sus, încât, pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor menționate au fost coborâte sub minimul special prevăzut de fiecare text de lege, în mod corespunzător, în conformitate cu art. 76 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, curtea a decis condamnarea inculpatului G.G.:

Pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000,, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Întrucât infracțiunile de mai sus au fost comise de inculpat în condițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.

Totodată, instanța i-a aplicat inculpatului și pedepsele accesorii prevăzute de lege, făcând aplicarea art. 71 alin. (1) și (2), 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Față de criteriile de individualizare a pedepselor menționate mai sus, instanța a apreciat că scopul acestora poate fi îndeplinit fără ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de penitenciar, încât, în baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor principale și accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.

De asemenea, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., care prevăd că, în caz de comitere a unei alte infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit mai sus, inculpatului îi va fi revocat acest beneficiu, urmând să execute această pedeapsă cumulată aritmetic cu aceea ce va fi pronunțată de instanță pentru infracțiunea ulterioară.

În ce îl privește pe inculpatul C.P., din considerentele arătate mai sus, curtea a decis condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Întrucât și această infracțiune este concurentă cu celelalte două pentru care a fost condamnat de prima instanță, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată cu pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin decizia de față, în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute această pedeapsă, în condițiile stabilite de prima instanță.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 1.800 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare de la fond.

Întrucât celelalte dispoziții ale instanței care privesc condamnarea inculpatului C.P. pentru cele două infracțiuni menționate, în condițiile și cu consecințele arătate în sentința apelată, precum și dispozițiile referitoare la anularea actelor falsificate s-a apreciat că sunt legale și temeinice, curtea le-a menținut.

Totodată, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța a respins apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat, din considerentele arătate mai sus.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., curtea a obligat pe inculpatul C.P. să plătească statului, suma de 375 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din apel, din care, suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va vira în contul Baroului de Avocați Suceava, din fondurile avansate de Ministerul Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., inclusiv onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 75 RON pentru inculpatul intimat G.G., ce va fi virat, de asemenea, în contul Baroului de Avocați Suceava, din fondurile avansate de Ministerul Justiției.

Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs inculpații G.G. și C.P., criticând decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 172 și 18, primul inculpat și secundul prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18.

Apărătorul inculpatului G.G. a solicitat în esență admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

Apărătorul inculpatului C.P. a solicitat în esență admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat, arătând că din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit faptele, existând un dubiu care profită inculpatului.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului G.G. este fondat în parte, iar recursul inculpatului C.P., este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În recursul inculpatului G.G., Înalta Curte, reține că situația de fapt a fost corespunzător reținută de instanța de apel, vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Astfel, potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane".

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni, este reprezentat de relațiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcționar public să-și îndeplinească atribuțiile conform statutului său juridic, evitând astfel să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., se reține că fapta se comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care agentul era îndreptățit să procedeze. Elementul material constă într-o acțiune sau inacțiune, în sensul că, autorul nu îndeplinește actul de serviciu atunci când trebuia să facă acest lucru, ori, dimpotrivă, îl realizează, dar într-un mod necorespunzător.

Urmarea infracțiunii constă, în principal, în atingerea adusă calității relațiilor de serviciu din unitatea în care își desfășoară activitatea subiectul activ. Această urmare este condiționată însă de apariția unei vătămări aduse intereselor legale ale unei persoane, interese care constau în drepturile acesteia regăsite direct sau indirect în lege și în alte acte normative, statute ori regulamente. Subiectul pasiv imediat poate suferi un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial, după cum este posibilă apariția ambelor genuri de urmări.

Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuțiilor de serviciu de către autor, dar și relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost, nemijlocit, o vătămare a dreptului unei persoane.

În fine, consumarea infracțiunii are loc numai atunci când s-a produs lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al subiectului pasiv adiacent. Acest lucru este posibil atunci când acțiunea sau inacțiunea funcționarului public au devenit apte de a produce un asemenea efect.

În speță, prin fapta inculpatului G.G., care a întocmit, în baza procesului-verbal falsificat, autorizația de reparare a autoturismului terțului păgubit, care, la rândul său, a prezentat acea autorizație asigurătorului CASCO, în vederea acordării de despăgubiri, asigurătorul a fost lezat, chiar dacă nu patrimonial (datorită vigilenței de care acesta a dat dovadă), cel puțin sub aspect nepatrimonial, lezare care constă în timpul și energia pierdute de asigurător în acțiunile pe care le-a întreprins și care au avut drept rezultat descoperirea activității infracționale a inculpatului G.G. dar și a inculpatului C.P., cum în mod corect a reținut instanța de apel.

De asemenea, în sarcina inculpatului G.G. în mod corect s-au reținut și dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, care prevăd că, „infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani."

Ori, în speță, inculpatul G.G., prin acțiunile sale ilicite, l-a favorizat pe inculpatul C.P. pentru a nu fi tras la răspundere penală pentru cele două infracțiuni de care este acuzat, respectiv, de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. (1) din același act normativ.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, Înalta Curte, reține că agentul constatator a completat în două etape declarația tipizată ce viza cel de-al doilea autovehicul implicat în accident și conducătorul său auto și a permis o perioadă îndelungată de timp unor părți, aparent neimplicate în accident, să negocieze cu terțul păgubit R.V., a demonstrat vinovăția inculpatul G.G., care cu intenție directă, ca formă de vinovăție, a întocmit în fals două înscrisuri oficiale, respectiv: procesul-verbal din 22 noiembrie 2008, în care a atestat în mod nereal identitatea unui conducător auto și datele de identificare ale unui autovehicul pe care îl conducea și care a fost implicat într-un eveniment de trafic rutier și autorizația de reparație din 22 noiembrie 2008 eliberată pentru autoturismul de culoare maro care nu fusese implicat în accident.

În drept, faptele inculpatului G.G., de a întocmi în fals cele două acte oficiale arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel, în mod greșit a reținut că inculpatul G.G. se face vinovat și de infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că la aceeași dată, același funcționar public a folosit procesul-verbal menționat mai sus, ce conținea date nereale, în emiterea autorizațiilor de reparație și a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări, întrucât nu inculpatul G.G. a uzat de înscrisurile false, ci o terță persoană.

Astfel, în practica judiciară, s-a decis că funcționarul public, care săvârșește infracțiunea de fals intelectual, la aceeași dată, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu poate săvârși în același timp și infracțiunea de uz de fals.

Așadar, fapta agentului de poliție G.G., care la data de 22 noiembrie 2008 a folosit procesul-verbal menționat mai sus, ce conținea date nereale, în emiterea autorizațiilor de reparație și a documentelor necesare despăgubirilor civile către societatea de asigurări, realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual în formă continuată și nu al infracțiunii de uz de fals, împrejurare față de care, instanța de recurs, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la recursul inculpatului, C.P., instanța reține că acesta este nefondat, neexistând nici un dubiu că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Astfel, instanța reține că, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul C.P. a pus în circulație și a condus pe raza localității Broșteni, județul Suceava, un autovehicul neînmatriculat, marca „X" de culoare albastră. Deși inițial acest vehicul a fost înmatriculat provizoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.

Apărările inculpatului că ar fi achitat RCA-ul până la sfârșitul anului 2008, nu a putut fi primită, întrucât, pe de o parte, nu a făcut dovada acestei afirmații, la dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte că la data accidentului era achitat RCA-ul, iar, pe de altă parte, chiar și așa dacă ar fi, plata unei astfel de polițe de asigurare nu ar echivala cu o înmatriculare a autovehiculului în cauză.

De asemenea, nu a putut fi reținută nici apărarea că inculpatul C.P. ar fi fost doar deținătorul autovehiculului implicat în accident și neînmatriculat, din ansamblul probator administrat în cauză și care a fost menționat mai sus, rezultând, fără putință de tăgadă că inculpatul a condus și era și proprietarul acelui autovehicul.

În fine, și infracțiunea de participație improprie la fals în declarații, prev. de art. 31 raportat la art. 292 C. pen., a fost în mod temeinic și legal reținută de prima instanță, din aceleași probe care au fost analizate mai sus, rezultând faptul că inculpatul, la aceeași dată, 22 noiembrie 2008, a fost implicat într-un accident rutier, fără victime, pe raza aceleiași localități Broșteni iar, pentru a se sustrage răspunderii penale, l-a determinat pe numitul C.C. să declare în fața organelor de poliție că el este cel care a produs accidentul, indicând și un alt număr de identificare al autovehiculului implicat în eveniment.

Față de aceste considerente, se va admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va casa în parte decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 225 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și respectiv individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracțiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiași decizii.

Va obliga recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului G.G. în sumă de 150 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 225 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și respectiv individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în infracțiunea de fals intelectual prev. art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat C.P. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului G.G. în sumă de 150 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.