Attempted qualified homicide and forgery in official medical documents: correction of accessory penalties and preventive detention credit in appellate remand

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 156 din 03 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului D.V.M. zis M. al lui V., formulată de acesta, din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.V.M. zis M. al lui V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2009 la 08 mai 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului T.S.M. zis P., formulată de acesta, din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.S.M. zis P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului T.S.M., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.V.M. zis C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului D.M. zis E., formulată de acesta, din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 262 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. zis E., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S., la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 9 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 05 iunie 2009 la 23 iulie 2009.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului I.Ș., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, din infracțiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.Ș. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată, aceea de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

A fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind aplicarea dispozițiilor art. 115 C. pen. față de inculpatul I.Ș.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea obiectelor ridicate de la inculpatul D.M. și enumerate la filele 95 - 131.

S-a luat act ca părțile vătămate G.D., Spitalul Universitar de Urgență București și C.A.S. a Municipiului București nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Judecătorul fondului a reținut ca situație de fapt următoarele:

La data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din București, sectorul 6, în intervalul orar 2115 - 2120 - acționând cu premeditare și după o prealabilă pregătire și coordonare - inculpații D.V.M., zis „M. al lui V.", T.S.M., zis „P.", Z.V.M., zis „C." și D.S., beneficiind de ajutorul material și moral al inculpatul D.M., zis „E.", I-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat și cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile fiind aplicate vizând îndeosebi zona capului. În urma loviturilor primite de la cei patru inculpați, partea vătămată a suferit multiple plăgi contuze la nivelul capului, fiind transportat de urgență la Spitalul Universitar de Urgență București. Astfel, inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G.D. până pe aleea P. din București, sectorul 6. Partea vătămată a oprit autoturismul pe care îl conducea (marca „X", decapotat, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare „A") pe aleea P., lângă blocul N33, vizavi de blocul N37, unde locuiește martorul N.C., cu care partea vătămată urma să se întâlnească.

În momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care - înarmați cu corpuri contondente - au aplicat cu acestea numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându-i multiple plăgi contuze la nivel cerebral), profitând de faptul că partea vătămată se afla la volanul autoturismului (decapotat), fiind în imposibilitatea de a se apăra sau de a fugi. În autoturismul părții vătămate se mai afla martorul D.T., pe locul din dreapta față. Acesta, în momentul în care inculpații au început să-l lovească pe partea vătămată, a sărit din autoturism, peste gardul alăturat, ajungând pe un spațiu verde, de unde apoi a fugit. Partea vătămată, după primirea primelor lovituri, a reușit să iasă din autoturism și a încercat să traverseze strada și să se deplaseze către intrarea în scara 3 a blocului N37, unde locuiește martorul N.C.

În acest timp a fost lovit din nou, din spate, primind o lovitură puternică, în urma căreia acesta a căzut jos. În ceea ce îl privește pe inculpatul D.M., zis „E.", acesta a luat parte în calitate de complice la activitatea infracțională a primilor patru inculpați, participând împreună cu aceștia la premeditarea și pregătirea infracțiunii comise asupra părții vătămate G.D., punând la dispoziția celorlalți inculpați autoturismul său (marca „Y", de culoare neagră) pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul comiterii infracțiunii și la fuga ulterioară din acest loc și participând totodată la urmărirea părții vătămate până la locul comiterii infracțiunii. Ulterior comiterii infracțiunii, inculpatul D.M., zis „E.", a ajutat la activitatea de adunare a inculpaților și a rudelor și apropiaților acestora, aceștia strângându-se în zona unde inculpatul D.M. deține o locuință, anume pe str. S., în cartierul G. În noaptea de 19/20 iulie 2008 inculpatul D.M. a părăsit localitatea București, împreună cu inculpații D.V.M., zis „M. al lui V.", T.S.M., zis „P.", Z.V.M., zis „C.", și cu martorul N.E., zis I.F., deplasându-se la Poiana Brașov.

Din copia foii de observație clinică reiese faptul că partea vătămată a fost adusă la Spitalul Universitar de Urgență București la ora 2129 (la foarte scurt timp după comiterea infracțiunii), prezentând „multiple plăgi contuze ale scalpului: o plagă contuză fronto-parietal median, o plagă contuză parieto-occipital stânga, două plăgi occipital median", precum și contuzie toracoabdominală; cu privire la cele două plăgi contuze occipitale, s-a practicat „debrifarea marginilor plăgii cu excizia unei porțiuni musculoase dintre cele două plăgi occipitale, sutură pansament"; totodată, s-a practicat și sutura celorlalte plăgi contuze de la nivelul scalpului. Partea vătămată a rămas internată până la data de 20 iulie 2008.

Acesta s-a prezentat din nou la această unitate spitalicească la data de 21 iulie 2009, precum și la data de 23 iulie 2008, ocazii cu care a fost supus unor noi investigații medicale.

Cu prilejul examinării medico-legale a părții vătămate, efectuată la data de 21 iulie 2008, în afara leziunilor de la nivelul capului, s-au mai constatat și alte leziuni: echimoză la nivelul infraorbitar drept, placard excoriat la nivelul cotului drept, tumefacție la nivelul articulației pumnului drept și a feței posterioare a antebrațului drept; placard excoriat la nivelul genunchiului drept (rotulian). Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" și din certificatul medico-legal al Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" a rezultat faptul că partea vătămată a prezentat la data de 19 iulie 2009 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur contondent, leziuni traumatice care au necesitat un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

Este de menționat faptul că raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit fără a se avea în vedere filmul computer tomograf din data de 21 iulie 2008, deoarece Spitalul Universitar de Urgență București a comunicat în mod repetat faptul că acesta „nu se găsește".

Localizarea și morfologia plăgilor suferite de partea vătămată reiese și din planșa fotografică.

Așadar, din cuprinsul actelor medicale și medico-legale a rezultat faptul că leziunile suferite de către partea vătămată au fost localizate în principal la nivelul capului (atât pe fronto-parietal, cât și parietal și occipital) și la nivelul feței (infraorbitar drept), dar și la nivelul toracoabdominal și al membrelor. Localizarea și gravitatea leziunilor demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat și cu mare intensitate, îndeosebi în zona craniană, dar și faptul că aceasta a încercat să se apere de lovituri, ridicând mâna dreaptă pentru a para loviturile (unde a suferit leziuni la nivelul articulației pumnului și la nivelul antebrațului, leziuni care - prin localizare - au caracter specific de apărare). Totodată, s-a pus în evidență placarde excoriate la nivelul cotului drept și genunchiului drept, fapt care confirmă declarația părții vătămate în sensul că a căzut jos, în urma primirii unei lovituri puternice. După comiterea infracțiunii inculpații - pentru a nu fi trași la răspundere penală - au luat hotărârea să susțină că partea vătămată este cel care l-ar fi atacat, cu un cuțit, pe inculpatul T.S.M. și că aceste s-ar fi apărat, lovind partea vătămată cu o rachetă de tenis.

La data de 23 iulie 2008 inculpatul T.S.M. a formulat o plângere în acest sens la Secția 21 Poliție, prilej cu care a prezentat și o adeverință medicală necorespunzătoare adevărului (eliberată de martorul N.E.G.). În perioada 19 - 24 iulie 2008, inculpații l-au contactat pe inculpatul I.Ș. - cadru medical la Spitalul Universitar de Urgență București - în vederea obținerii unor acte medicale necorespunzătoare adevărului, care să ateste în mod nereal faptul că inculpatul T.S.M. ar fi fost cel agresat. La data de 24 iulie 2008 inculpatul I.Ș. - în legătură cu atribuțiile sale de serviciu - a completat cu date nereale o notă medicală (completată la solicitarea Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici"), notă medicală pe care inculpatul T.S.M. - cunoscând că este completată cu mențiuni neconforme realității - a prezentat-o la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", în vederea obținerii unui certificat medico-legal, certificat pe care apoi l-a folosit pentru a încerca sustragerea sa și a celorlalți inculpați de la răspunderea penală. Totodată, inculpatul I.Ș. a pus la dispoziția inculpatului T.S.M. o radiografie a unui alt pacient, din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget. Infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă de către cei cinci inculpați pentru a se răzbuna împotriva părții vătămate, urmare a unor stări conflictuale anterioare.

Inculpații au folosit - drept pretext și prilej pentru comiterea infracțiunii - un diferend care a avut survenit la data de 19 iulie 2008 între partea vătămată și inculpatul T.S.M., zis „P.". Astfel, la data de 18 septembrie 2008 inculpatul T.S.M. a fost implicat într-un incident cu martorul D.C., zis G., (cumătrul părții vătămate), în legătură cu administrarea unei agenții de pariuri sportive S.

La data de 19 iulie 2008 partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul T.S.M. cei doi având cu acest prilej un diferend verbal. În momentul în care inculpatul T.S.M., zis „P.", a comunicat celorlalți inculpați existența acestui incident, aceștia au luat hotărârea de a-l agresa împreună pe partea vătămată G.D., pentru a se răzbuna astfel pe acesta.

În după-amiaza zilei de 19 iulie 2008, în jurul orei 1700, urmare a unui diferend pe care îl avusese cu partea vătămată, inculpatul T.S.M., zis „P.", a încercat în mod repetat să afle numărul de telefon al părții vătămate, sens în care a sunat mai multe persoane. Între persoanele sunate de către inculpatul T.S.M., zis „P.", s-au aflat și inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V.", inculpatul Z.V.M., zis „C.", și numitul P.A.L. Inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V." a purtat în același interval discuții telefonice pe aceiași temă și cu martorul D.B., zis „C.", care - la rândul său - fusese sunat de către inculpatul Z.V.M., zis „C.".

La momentul purtării acestor discuții telefonice cu inculpatul T.S.M., zis „P.", inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V." se afla împreună cu inculpatul D.M., zis „E.", cei doi deplasându-se dinspre Alexandria către București; cei doi din urmă inculpați fuseseră la Alexandria pentru a obține o sumă de bani de la persoanele care fuseseră implicate într-un incident rutier în seara de 18 iulie 2008, incident rutier în care a fost implicat și inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V.", și soldat cu avarierea unui autoturism al acestuia; din discuțiile telefonice purtate de inculpatul D.V.M., zis „M. al lui V." rezultă și faptul că acesta agresase în seara de 18 iulie 2008 persoanele implicate în acest incident rutier, precum și faptul că avea să obțină de la acestea suma de 5.000 de euro.

Fiind sunați de către inculpatul T.S.M., zis „P.", (pentru obținerea numărului de telefon al părții vătămate) inculpații Z.V.M., zis „C.", D.V.M., zis „M. al iui V." și D.M., zis „E." au luat hotărâre de a-l agresa pe partea vătămată, hotărâre pe care i-au transmis-o și inculpatul T.S.M., zis „P". Inculpatul T.S.M. a depus o plângere la Secția 21 Poliție susținând că el a fost cel atacat de către partea vătămată obținând o adeverință medicală datată 21 iulie 2008, pe care a prezentat-o la Secția 21 Poliție la data de 23 iulie 2008, cu prilejul depunerii plângerii în care pretindea că a fost victima unei agresiuni comise de către partea vătămată G.D.

Adeverința medicală din data de 21 iulie 2009 a fost eliberată de martorul N.E.G. (coleg cu învinuitul I.Ș. la Spitalul Universitar de Urgență - Secția Chirurgie III); din aceasta reiese că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat două plăgi tăiate, una la nivelul scalpului (fronto-parietal stânga) și una la nivel toracic (hemitoracic stânga). Adeverința în cauză a fost eliberată de Cabinetul Medical Individual al martorului N.E.G. de la Centul Medical Povernei, situat pe str. P. nr. 42, sectorul 1. Martorul N.E.G. afirmă aceasta a fost prima și singura dată când l-a văzut pe inculpatul T.S.M.

și că nu i-a acordat îngrijiri medicale cu vreun alt prilej (nici la cabinetul medical individual, nici la Spitalul Universitar de Urgență). Cu privire la această adeverință medicală, martorul N.E.G. a confirmat că a fost scrisă de el (aspect care rezultă și din raportul de constatarea tehnico-științifică grafică), acesta susținând că inculpatul T.S.M. s-a prezentat la cabinetul său din strada P., unde el a constat existența celor două plăgi tăiate (pe care le-a suturat cu acel prilej - la data de 21 iulie 2008). Cu privire la această adeverință medicală, inculpatul T.S.M. a susținut că s-ar fi prezentat la Spitalul Universitar de Urgență în seara de 19 iulie 2008 (unde i s-ar fi suturat plăgile, după pretinsă agresiune a cărei victimă ar fi fost în acea zi) și că medicul care i-ar fi acordat îngrijiri medicale în acea seară este cel care i-ar fi eliberat adeverința.

Inculpatul a arătat că „după ce a revenit de la munte" a mers la cabinetul medical al respectivul medic, unde i s-a eliberat adeverința; cu privire la localizarea acestui cabinet medical, la care afirmă că s-a deplasat, inculpatul arată că „nu rețin unde se află acest cabinet medical, nici adresa, nici în care partea sau cartier al București-ului". În noaptea de 22/23 iulie 2008, la ora 0145, inculpatul T.S.M. (însoțit de către inculpatul D.V.M. și de martorul D.B.) s-a deplasat la Spitalul Universitar de Urgență - Camera de Gardă Ortopedie, unde a acuzat dureri la nivelul claviculei drepte.

A fost înregistrat în registrul de consultații al Camerei de Gardă din 23 iulie 2008, întocmindu-se fișa de prezentarea; în urma acuzelor inculpatului s-a indicat acestuia să efectueze o radiografie la nivelul claviculei drepte.Inculpatul a părăsit incinta spitalului fără a efectua radiografia indicată, luând cu sine fișa de prezentare.

Aceste aspecte sunt confirmate de adresa din 23 octombrie 2008 a Spitalului Universitar de Urgență.Totodată convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.V.M. și de martorul D.B. confirmă aceste aspecte.

În fapt inculpatul a efectuat această deplasare la unitatea spitalicească indicată pentru a fi înregistrat în registrul de consultații al Camerei de Gardă - Ortopedie, spre a i se putea elibera ulterior o notă medicală (necesară obținerii certificatului medico-legal). Urmare a trimiterii din 24 iulie 2008 a Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", învinuitul I.Ș. (aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu) a întocmit o notă medicală în care a consemnat mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă și două plăgi tăiate (una la nivelul scalpului și alta la nivel toracic). Această notă medicală a fost scrisă de către învinuitul I.Ș., iar la rubrica „Semnătura și Parafa" a efectuat două semnături fanteziste și a aplicat parafele martorilor P.R. și C.C.D., medici în cadrul Secției Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgență. Pe această notă medicală, învinuitul I.Ș. a trecut numărul din registrul de consultații al Camerei de Gardă - Ortopedie, (corespunzător momentului prezentării inculpatului T.S.M. la această unitate medicală, respectiv 23 iulie 2008, ora 0145), însă a trecut data de 21 iulie 2008.

Aceste aspecte sunt confirmate și de raportul de constatarea tehnico-științifică grafică -, din care rezultă că scrisul de pe nota medicală în cauză a fost efectuat de către învinuitul I.Ș., iar cele două semnături, corespunzătoare parafelor martorilor P.R. și C.C.D., sunt contrafaceri realizate în mod fantezist. Totodată învinuitul I.Ș. i-a pus la dispoziție inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferire o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă), pentru a fi prezentată la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", în vederea obținerii certificatului medico-legal. Inculpatul T.S.M. a folosit această notă medicală falsă și radiografia pusă la dispoziție de către învinuitul I.Ș. la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", în baza acesteia eliberându-i-se certificatul medico-legal din 24 iulie 2008 din care rezultă faptul ar fi suferit leziuni care ar fi necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care ar fi fost produse prin lovire cu corpuri dure și corpuri dure ascuțite - posibil cuțit.

Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" rezultă faptul că este improbabil ca cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul T.S.M. la data de 24 iulie 2008 (data prezentării acestuia la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici") - plăgi care au fost produse prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător și care necesită 7 - 8 zile de îngrijiri medicale - să dateze din data de 19 iulie 2008, ci ulterior acestei date (arătându-se că sutura unei plăgi tăiate se poate face într-un interval de până la șase ore de la producere, iar din nota medicală din 21 iulie 2008 reiese că această sutură s-ar fi realizat în data de 21 iulie 2008). Totodată, s-a stabilit faptul că radiografia atașată certificatului medico-legal din 24 iulie 2008 (radiografia prezentată de către inculpatul T.S.M. și pusă acestuia la dispoziție de către învinuitul I.Ș.) nu aparține inculpatului T.S.M. și faptul că acesta nu prezintă nici o modificare (veche sau recentă) a structurii osoase a falangei proximale a degetului trei. Față de cele de mai sus, concluzia care s-a impus a fost că cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul la data de 24 iulie 2008 (când s-a prezentat la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici") sunt ulterioare datei de 19 iulie 2009, acestea fiind provocate (posibil chirurgical) pentru a putea fi obținut un certificat medico-legal, precum și faptul că inculpatul nu a prezentat în realitate vreo fractură a degetului, radiografia care ar fi atestat acest fapt aparținând în fapt altei persoane.

Instanța fondului a constatat că pe tot parcursul procesului inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, încercând prin diferite modalități să îl determine pe partea vătămată să își modifice declarațiile, în așa fel încât aceștia să nu fie trași la răspundere penală. Astfel, inițial inculpatul T.S.M., folosindu-se de acte medicale și medico-legale neconforme realității, a formulat o plângere împotriva părții vătămate, pentru a-l determina astfel să se „împace". Partea vătămată a arătat faptul că, la circa o săptămână de la comiterea infracțiunii, a fost contactat telefonic de către inculpatul D.V.M., care i-a propus să-i dea o sumă de bani pentru a se „împăca", partea vătămată refuzând acest lucru (declarația din data de 01 octombrie 2008). Prin intermediul martorului P.E., inculpații l-au contactat în continuare pe partea vătămată, propunându-i împăcarea. Din înregistrările ambientale efectuate la data de 27 noiembrie 2008, rezultă faptul că și inculpatul T.S.M. a încercat să îl determine pe partea vătămată să accepte o „împăcare"; partea vătămată a prezentat aceste înregistrări organelor de poliție la data de 28 noiembrie 2008. Din declarația părții vătămate din data de 17 decembrie 2009 din care rezultă faptul că inculpații, prin intermediul martorului P.E., au încercat să îl determine să „își retragă plângerea", oferindu-se în schimb plata unei sume de bani; în urma refuzului părții vătămate de a accepta oferta inculpaților, acestuia i-au fost adresate amenințări, iar la data de 16 decembrie 2008 autoturismul i-a fost deteriorat prin aruncarea unei cantități de vopsea pe toată suprafața caroseriei. Din declarația părții vătămate din data de 25 ianuarie 2009 rezultă faptul că a fost contactat telefonice de către inculpatul D.M., care i-a solicitat să „renunțe la plângere" și să nu mai colaboreze cu organele de poliție; totodată, inculpatul D.M. i-a comunicat părții vătămate că inculpații sunt dispuși să dea sume mari de bani pentru a scăpa de răspundere penală. În perioada în care inculpatul D.S. s-a sustras de la executarea mandatului de arestare emis în lipsă, asupra părții vătămate s-au făcut presiuni (inclusiv amenințări cu moartea) pentru ca inculpatul D.S. să nu fie tras la răspundere penală.

Inculpații audiați nemijlocit de instanță au prezentat următoarele variante:Inculpatul T.S.M. a arătat că nu recunoaște infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată penală, întrucât conflictul cu partea vătămată a avut o altă modalitate de desfășurare decât cea reținută în actul de sesizare al instanței. Acesta a arătat că în ziua respectivă se întorcea de la terenul de tenis împreună cu inculpații D., C.I și S., unde merseseră cu mașina lui E., și în momentul în care au urcat în mașina ce fusese parcată lateral a apărut partea vătămată însoțit de un prieten și a început să îi înjure, întrucât avuseseră loc niște altercații între ei, anterior. Inculpatul a arătat că a coborât din mașină și s-a îndreptat spre partea vătămată, moment în care acesta l-a lovit cu un cuțit în partea stângă a abdomenului, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-l lovească cu racheta de tenis pe care o avea în mână. Inculpatul a mai arătat că în timp ce se loveau reciproc au coborât și colegii săi din mașină, dar niciunul dintre aceștia nu l-a lovit pe partea vătămată. După aceea a fost dus de colegi la spital pentru a primi îngrijiri medicale, apoi la o clinică particulară, ulterior deplasându-se la INML de unde a obținut un certificat medico-legal în care se specifica că avea nevoie de 30 - 35 zile îngrijiri medicale. Pe I., inculpatul a declarat că îl cunoaște de mai mult timp. Acesta ducându-I la spital la câteva zile după incident, fără a-i da acestuia ceva. Inculpatul a declarat că nu a avut nici o discuție telefonică cu ceilalți inculpați pentru a se deplasa la întâlnirea cu partea vătămată.

La termenul din 12 noiembrie 2009 instanța a procedat la audierea inculpatului D.S., care a precizat instanței că știe pentru ce a fost trimis în judecată penală dar că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor și nu dorește să dea nici un fel de declarații, precizând că nu are nici un fel de motiv pentru acest refuz, relatări consemnate în declarația de la fila 101 dosar fond. Inculpatul Z.V.M. a fost audiat la același termen de judecată, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, declarație în care acesta arăta că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Acesta a precizat ci în ziua respectivă, fără a putea preciza cu exactitate ora, dar presupunând ca în jurul orelor 16,00 - 17,00, l-a însoțit pe T.S., D.S. și D. la tenis, iar în momentul în care au vrut să plece cu mașina din locul în care fusese parcată, a apărut partea vătămată care s-a certat cu T.S., apoi a scos cuțitul și la tăiat pe acesta. Inculpatul a spus și că T.S. a reacționat aplicându-i acestuia 3, 4 lovituri cu racheta pe care o avea în mână, dar pentru a se apară, moment în care toți au coborât din mașină cu intenția de a-i despărți, neavând asupra lor nici un fel de obiect, nici bâte, nici cuțite și nici măcar rachete de tenis.

Inculpatul a susținut în fața instanței ca s-au urcat în mașină toți patru și au plecat spre spitalul Municipal, loc în care s-au despărțit, el lăsându-i pe ceilalți trei în fața spitalului. În ceea ce privește afirmațiile telefonice prin care inculpatul îl îndemna pe interlocutorul său să dispară câteva zile, precum și despre afirmația ca l-ar fi bătut pe acesta de i-au zburat creierii, acesta a precizat că a făcut aceste afirmații doar pentru a se lăuda. Cu privire la inculpatul D.M. acesta a precizat că nu se afla cu ei în momentul conflictului.

Inculpatul D.M. a precizat în fața instanței de judecată cu prilejul audierii sale că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, arătând că nu are nici o legătură cu faptele respective și că implicarea sa se datorează faptului că inculpatul D. a folosit mașina sa, deplasându-se în Militari în zona în care a avut loc altercația cu aceasta, mașina fiindu-i împrumutată inculpatului D. întrucât acesta avusese un accident cu propria mașină cu o zi înainte și apoi restituită după 2 zile. Inculpatul D.V.M. a fost de asemenea audiat, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 105, în această declarație inculpatul arătând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menținând declarațiile din faza de urmărire penală.

Acesta a precizat ca s-a deplasat cu T.S., D.S. și Z.V. la tenis, iar după terminarea partidei, la plecare, în timp ce se urcau în mașină, a apărut partea vătămată care era însoțit de un băiat pe nume T. și care a început să-i adreseze injurii lui T., dar nu a văzut efectiv loviturile pe care și le-au aplicat T. și partea vătămată, el coborând din mașină abia în momentul în care l-a văzut pe T. plin de sânge și doar cu intenția de a-i despărți. Despre partea vătămată a afirmat că între el și acesta exista o stare conflictuală de 10 ani și că deseori s-au lăudat amândoi către diverse persoane că s-ar fi bătut, deși nu au făcut-o niciodată.

A susținut că în același sens sunt și afirmațiile din discuțiile telefonice ce au fost înregistrate. Inculpatul a mai arătat ca D.M. i-a împrumutat mașina cu circa trei ore înainte de altercație, întrucât fuseseră împreună la Alexandria, iar mașina sa era lovită și nu o putea folosi.

S-a procedat și la audierea inculpatului I.Ș., a cărui declarație se afla consemnată și atașată la dosarul cauzei, din care instanța a reținut că menține declarațiile din faza de urmărire penală, că recunoaște că l-a ajutat pe inculpatul T.M., dar în calitate de prieten și nu de angajat al spitalului, în sensul că i-a completat o fișă pentru INML, lucru pe care putea să-l facă o asistentă sau o secretară, dar din dorința de a scurta procedura, fără a primi bani sau altceva de la acesta. Inculpatul a precizat că a fost solicitat de către T.

în seara altercației și astfel s-a prezentat la spital deși nu era de serviciu, unde constatând că rana de la nivelul abdomenului este superficială, iar inculpatul se temea de o posibilă întâlnire cu partea vătămată ce trebuia adusă la același spital, i-a recomandat să meargă la cabinetul unui coleg, evitând astfel eventualele probleme ce urmau să apară. În scopul aflării adevărului și respectării principiului oralității, nemijlocirii și contradictorialității au fost audiați și partea vătămată G.D. și martorul D.T., cel care se afla în mașina părții vătămate în momentul incidentului, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Astfel partea vătămată a declarat că menține declarațiile anterioare, precizând că îi cunoaște pe toți inculpații din vedere, fără a avea relații de prietenie sau de dușmănie cu vreunul dintre ei. Despre incidentul cu inculpații partea vătămată a arătat că în luna iulie 2008, într-o după amiază a fost sunat de către fratele său fiind rugat să se deplaseze la nașul acestuia pentru a-i da o sumă de bani, lucru pe care l-a și făcut însoțit fiind de martorul D.T. În momentul în care a ajuns la destinație, parcând mașina i-a văzut pe inculpați îndreptându-se către el, respectiv pe T.

și D., prin fața mașinii și chiar înainte să apuce să coboare a fost lovit în zona capului din spate, fără a putea vedea de către cine. Partea vătămată a arătat că ulterior a aflat de la martorul B.A. că cel ce l-a lovit era inculpatul D.S. Partea vătămată a mai precizat ca înainte de a fi lovit l-a lovit în apropiere de locul incidentului pe inculpatul D.M., fără a putea preciza dacă acesta la momentul respectiv avea o altă înfățișare, întrucât fizionomia este aceeași, iar în ceea ce îi privește pe inculpații T.

și D. că nu i-a văzut să lovească, deși văzuse în mâna lui T. un cuțit, revenind astfel asupra declarațiilor din faza de urmărire penală în care a arătat că a fost bătut de toți inculpații, arătând totuși că inculpatul Z., care se afla cu grupul din spatele sau l-a lovit cu un obiect pe care îl avea în mână întrucât în momentul imediat următor primirii loviturii s-a întors și l-a văzut pe acesta în imediata sa apropiere având în mână un pistol. Despre mașina cu care erau inculpații acesta a precizat ca era un „Y", în care nu se afla însă D.M.

Tot în această declarație partea vătămată a arătat că nu s-au făcut presiuni asupra sa să-și retragă plângerea, nici direct de către inculpați și nici prin intermediari, cu atât mai puțin prin martorul P.E., care este nașul copilului său. Martorul D.T. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că îi cunoaște pe inculpații D., T. și Z., iar în ziua incidentului l-a însoțit pe partea vătămată la o persoană pe nume N. și în timp ce îl așteptau în mașină pe acesta să coboare din bloc, de ei s-a apropiat un jeep negru din care a coborât T.M., care s-a apropiat de ei și a avut un schimb de replici cu partea vătămată, iar în momentul în care acesta a vrut să iasă din mașină l-a lovit pe acesta în cap cu un lemn.

Martorul a mai arătat că partea vătămată a parat lovitura cu mâna, moment în care el a sărit din mașină și a fugit, văzându-l și pe D.M. coborând din mașină, și auzindu-l pe acesta cum striga să fie lăsată partea vătămată în pace. În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, martorul a precizat ca pe D.M. nu l-a văzut la locul incidentului, iar pe D.S. și Z.V. i-a văzut apropiindu-se în timp ce el se îndepărta în fugă dar fără a acționa în vreun fel. Martorul a precizat că după 3 - 4 zile de la incident a fost contactat telefonic de G.D. fiind rugat să declare altceva decât ce a văzut în sensul că au mai fost și alte persoane la incident.

La termenul din 26 noiembrie 2009 instanța a procedat la audierea martorului N.E.A., din a cărui declarație a reținut că îi cunoaște atât pe inculpați cât și pe partea vătămată și că a asistat întâmplător la incidentul dintre aceștia. I-a văzut pe aceștia cu două mașini, precum și faptul că inculpatul T. a coborât din mașină, după ce a avut un schimb de replici cu G.D., dar că acesta din urmă s-a îndreptat primul către mașina inculpaților și i-a aplicat o lovitură lui T. acesta ripostând la rândul său și aplicându-i o lovitură în cap cu racheta de tenis.

Despre inculpații Z. și D. același martor a precizat că aceștia se aflau în spatele lui T. strigând la aceștia să se oprească, dar că nu i-a văzut pe niciunul să lovească pe cineva sau să aibă vreun obiect în mână. Martorul N.C. a fost audiat la termenul din 09 decembrie 2009, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, instanța reținând faptul că a fost de față la incidentul care a avut loc între părți, mai precis se afla în scara blocului când l-a văzut pe T. zis P. în timp ce se afla lângă mașina părții vătămate cu care a avut un schimb de replici, după care l-a văzut pe același inculpat aplicându-i părții vătămate cu un băț de circa 4 cm grosime o lovitură.

Martorul a arătat ca ceilalți inculpați, respectiv D., Z. și D.S. se aflau lângă mașina inculpatului T. fără a avea vreun obiect asupra lor. Același martor a precizat că nu-și menține declarațiile făcute în faza de urmărire penală întrucât acestea au fost consemnate și descrise de organele de anchetă, care l-au șantajat întrucât avea propriile sale probleme cu conotație penală.

La același termen a fost audiat și martorul M.C., în care acesta își menține declarațiile anterioare, că a fost de față la incidentul dintre părți, la o distanță de aproximativ 40 m, el apărând exact în momentul în care inculpatul T. se certa cu partea vătămată și a văzut cum T. l-a lovit pe acesta cu un băț cu o grosime de 3 cm, după care s-a îndepărtat, fără să fi observat că partea vătămată să fi ripostat, deși după incident l-a văzut zgâriat la cap. Același martor a precizat ca îl cunoaște pe inculpatul D.M., dar că acesta nu se afla la locul incidentului.

Au fost audiați martorii I.C.P., T.M., la termenul din 09 decembrie 2009 și martorii T.H., O.E.D. și I.I., M.A.V. la termenul din 16 decembrie 2009, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și martorii D.L., M.R., I.C.A., B.N.M., B.A.M., B.A. la termenele din 21 ianuarie 2010 și 26 ianuarie 2010, declarații în care aceștia au arătat că mențin declarațiile din faza de urmărire penală. Martorii C.C.D. și N.E.G. ale căror declarații se aflau consemnate și atașate la dosarul cauzei, în care aceștia mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, primul arătând că nu îl cunoaște pe inculpatul I.Ș.

și că nu a pus niciodată parafa sa pe nici un formular, iar semnătura de pe parafă nu îi aparține, fiind pusă de altcineva în momentele în care acordă consultații pacienților, iar al doilea precizând ca îl cunoaște pe același inculpat, fiind colegi la același spital dar că nu a făcut nici o intervenție pentru nici un pacient, iar pe inculpatul T. l-a consultat la cabinetul sau particular unde s-a prezentat cu o plagă prin înjunghiere în zona toracică. Instanța a procedat la audierea martorului D.B. la termenul din 18 februarie 2010, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, din aceasta reținând că martorul a revenit asupra tuturor declarațiilor sale din faza de urmărire penală datorită faptului că i-a fost sugerată de către organele de cercetare, iar el s-a conformat întrucât este implicat într-un alt dosar penal intens mediatizat.

A arătat însă că este adevărat că a vorbit la telefon cu inculpatul D. în seara incidentului, că acesta i-a solicitat numărul de telefon, acesta spunându-i că vrea să vorbească cu D., chiar martorul oferindu-se să-l însoțească, fără să-și amintească dacă i-a povestit că l-ar fi bătut. Martorul a precizat însă ca tatăl inculpatului Z. I-a sunat și i-a spus că acesta l-ar fi bătut pe D. Despre partea vătămată martorul a arătat că s-a întâlnit cu acesta și i-a precizat că a fost bătut fără a-i indica numele autorilor, însă precizându-i că se va răzbuna.

Din declarația martorului P.E., audiat la termenul din 26 ianuarie 2010, instanța a reținut că acesta îi cunoaște atât pe inculpați cât și pe partea vătămată, care este finul său și știe de la acesta din urmă că a avut loc o încăierare între el și alte persoane printre care și inculpatul T., dar despre care nu cunoaște detalii. Martorul a precizat că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul T. care i-a comunicat că dorește o întâlnire cu partea vătămată pentru a ajunge la o înțelegere în vederea împăcării și I-a rugat pe martor să stabilească o întâlnire în acest sens, dar că nu știe dacă a mai avut loc întâlnirea sau nu.Tribunalul nu a putut proceda la audierea celorlalți martori respectiv G.V.V., P.R.A.

și R.A.N, P.I., întrucât așa cum rezultă din referatele întocmite de organele de poliție aceștia nu mai locuiesc la adresele de domiciliu cunoscute, iar alte adrese nu sunt cunoscute, astfel încât urmează să fie avute în vedere declarațiile acestora din faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Coroborând aceste declarații cu înregistrările convorbirilor telefonice, raportul de expertiză medico-legală și alte acte medicale efectuate în cauză, judecătorul fondului a considerat că acestea susțin acuzarea inculpaților, inclusiv premeditarea faptei de tentativă la omor iar faptul că nu s-a produs moartea victimei nu are relevanță pentru existența infracțiunii și nici împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus - din punct de vedere medical - în pericol viața, în contextul faptic reținând numărul mare de lovituri aplicate victimei, zona anatomică vizată (capul), intensitatea mare a loviturilor aplicate. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului I.Ș., judecătorul fondului a opinat că fișa medicală completată de acesta, de raportul medico-legal, de raportul de constatare, probele de scris prelevate, coroborate cu declarațiile martorilor C.C.D. și N.E.G., precum și cu declarația sa de recunoaștere a rezultat fără dubii că fapta acestuia constând în întocmirea unei note medicale false (prin contrafacerea scrierii și a semnăturilor a doi medici și prin aplicare fără drept a două parafe și a ștampilei Spitalului Universitar de Urgență București), notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate și o fractură a unui deget), întocmind această notă cu scopul de a produce consecințe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Național de Medicină Legală în vederea obținerii unui certificat medico-legal), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., admițând și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului în temeiul art. 334 C. proc. pen. așa cum a fost formulată de parchet.

Nu au putut fi primite susținerile potrivit cărora intenția sa a fost aceea de a scurta procedura, inculpatul trebuind să plece datorită temerii că se va întâlni cu partea vătămată, acesta fiind contrazis chiar de către inculpatul T. care arată că i-a cerut ajutorul la câteva zile de la incident și că a fost trimis la un cabinet particular al doctorului N. pentru consultație când I.Ș. (aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu) a întocmit o notă medicală în care a consemnat mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă și două plăgi tăiate (una la nivelul scalpului și alta la nivel toracic), notă medicală în care la rubrica „Semnătura și Parafa" a efectuat două semnături fanteziste și a aplicat parafele martorilor P.R. și C.C.D., medici în cadrul Secției Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgență, trecând numărul din registrul de consultații al Camerei de Gardă - Ortopedie, (corespunzător momentului prezentării inculpatului T.S.M. la această unitate medicală, respectiv 23 iulie 2008, ora 0145), însă a trecut data de 21 iulie 2008.

Aceste aspecte sunt confirmate și de raportul de constatare tehnico-științifică grafică, din care rezultă că scrisul de pe nota medicală în cauză a fost efectuat de către învinuitul I.Ș., iar cele două semnături, corespunzătoare parafelor martorilor P.R. și C.C.D., sunt contrafaceri realizate în mod fantezist.

Totodată învinuitul I.Ș. i-a pus la dispoziție inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferire o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă), pentru a fi prezentată la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", în vederea obținerii certificatului medico-legal. Inculpatul T.S.M. a folosit această notă medicală falsă și radiografia pusă la dispoziție de către învinuitul I.Ș. la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici", în baza acesteia eliberându-i-se certificatul medico-legal din 24 iulie 2008 din care rezultă faptul ar fi suferit leziuni care ar fi necesitat 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care ar fi fost produse prin lovire cu corpuri dure și corpuri dure ascuțite - posibil cuțit, însă din raportul de expertiză medico-legală a Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" efectuat în cauza rezultă faptul că este improbabil ca cele două plăgi tăiate prezentate de către inculpatul T.S.M. la data de 24 iulie 2008 (data prezentării acestuia la Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici") - plăgi care au fost produse prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător și care necesită 7 - 8 zile de îngrijiri medicale - să dateze din data de 19 iulie 2008, ci ulterior acestei date. De altfel rezulta din adresa din 23 octombrie 2008 a Spitalului Universitar de Urgență că inculpatul a fost trecut în foaia de observație, dar că nu i-a fost efectuată nici o radiografie, în fapt inculpatul T. a efectuat această deplasare la unitatea spitalicească indicată pentru a fi înregistrat în registrul de consultații al Camerei de Gardă - Ortopedie, spre a i se putea elibera ulterior o notă medicală (necesară obținerii certificatului medico-legal). Față de probatoriul despre care s-a făcut vorbire anterior rezultă că fapta inculpatului I.Ș., care - pentru a-l ajuta pe inculpatul T.S.M. să zădărnicească tragerea sa la răspundere penală - a pus la dispoziția inculpatului o notă medicală falsificată (în modalitatea și scopul arătate mai sus), precum și o radiografie provenind de la o altă persoană, întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.).

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului T.S.M., raportată la activitatea inculpatului I.Ș., este evident că în condițiile în care s-a făcut dovada că inculpatul I. la solicitarea sa l-a ajutat întocmindu-i o notă medicală, fapt recunoscut de ambii și probat cu actele medicale descrise, în care i-a inserat anumite afecțiuni, despre care s-a făcut dovada că nu sunt reale nefiind confirmate de expertiza medico-legală, deci această faptă a inculpatului T.S.M., care l-a determinat pe învinuitul I.Ș. să întocmească o notă medicală falsă, notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate și o fractură a unui deget), cu scopul de a produce consecințe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Național de Medicină Legală în vederea obținerii unui certificat medico-legal), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen.) infracțiune pentru care a fost condamnat.

În măsura în care așa cum a reținut instanța din probele administrate și enumerate anterior că nota medicală respectivă este un fals, instanța a apreciat de asemenea că fapta inculpatului T.S.M., care a folosit o notă medicală falsă, notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate și o fractură a unui deget), prezentând-o la institutul Național de Medicină Legală în vederea obținerii unui certificat medico-legal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.), infracțiune pentru care de asemenea inculpatul urmează a fi condamnat.

Reținând contextul în care a avut loc incidentul dintre părți, precum și faptul că aceștia nu au contestat în vreun fel faptul că a fost deranjată liniștea și ordinea publică, tribunalul având în vedere același material probatoriu administrat și descris anterior apreciază că fapta inculpaților D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. și D.S., care - la data de 19 iulie 2008, în intervalul orar 2115 - 2120, pe aleea P. din București, sectorul 6, au săvârșit acte de violență prin care au tulburat liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în modalitatea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care fiecare dintre aceștia au fost condamnați.

Având în vedere faptul că și această infracțiune a fost comisă împreună (în calitate de coautori) de către cinci persoane, instanța a reținut în sarcina fiecărui inculpat circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Având în vedere faptul că inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M. și D.M. sunt majori, iar inculpatul D.S. este minor, în sarcina inculpaților majori (D.V.M., T.S.M., Z.V.M. și D.M.) s-a reținut și pentru această infracțiune și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

În raport de încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat în parte, tribunalul le-a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârșite, la individualizarea fiecărei pedepse avându-se în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. și anume circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârșirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate în rândul cetățenilor generat de asemenea fapte, dar și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte. Instanța reține astfel că inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, totală sau parțială, dar că sunt la primul contact cu legea penală, cu excepția inculpatului D.S. care deși este minor, este cercetat în mai multe cauze penale, fără a fi fost condamnat însă până în prezent pentru vreuna dintre ele, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia. În acest context instanța a avut în vedere cu privire la inculpați perspectivele de reintegrare în societate apreciind că șansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluție pozitivă, poziția procesuală și de asemenea și comportamentul acestora înainte de săvârșirea acestor fapte reținând pentru inculpați, cu excepția inculpatului D.S., circumstanța atenuantă legală prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., instanța aplicându-le acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea instanța, având în vedere ca toți inculpații au săvârșit mai multe fapte înainte de a fi fost condamnați pentru vreuna dintre ele, astfel ca a dispus în baza art 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., pentru fiecare inculpat în parte, contopirea pedepselor aplicate, astfel încât fiecare dintre ei va executa pedeapsă cea mai grea aplicată.

Pentru toți inculpații instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, dar în ceea ce privește modalitatea de executare a acestor pedepse, pentru toți inculpații cu excepția inculpatului D.S., consideră că perioada petrecută de aceștia în stare de arest a fost suficientă pentru înțelegerea de către aceștia a scopului pedepsei aplicate, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 861 C. pen., instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată fiecărui inculpat în parte, stabilind un termen de încercare conform dispozițiilor art. 862 C. pen., termen compus dintr-un termen de 2 ani la care se adaugă durata efectivă a pedepsei aplicată fiecărui inculpat, considerat de instanță ca fiind suficient pentru dovedirea de către aceștia a reeducării și reintegrării sociale.

Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.M., D.S., T.S.M., D.V.M. și Z.V.M.

Motivele de apel ale Parchetului vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie ce țin de următoarele probleme:

1. - greșita schimbarea a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului I.Ș. din dispozițiile art. 288 alin. (2) C. pen. în dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen. precum și a faptei reținută în sarcina inculpatului T.S.M. din dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

2. - hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului I.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. în raport de reținerea circumstanțelor atenuante; sub aspectul cuantumului pedepselor de 3 luni închisoare aplicate inculpatului T.S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. în raport de reținerea circumstanțelor atenuante.

3. - hotărârea instanței este nelegală sub aspectul temeiul de drept în baza căruia urmare a reținerii circumstanțelor atenuante a coborât pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, astfel dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în loc de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. (în cazul infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen.), dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.) și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (pentru infracțiunile prev. de art. 264, 288 alin. (1) C. pen., 291 C. pen.).

4. - nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților D.V., T.S., Z.V., D.M. în condițiile în care în raport de aceleași cauze de atenuare și agravare reținute în concurs instanța le dă efecte diferite în raport de infracțiunile pentru care îi condamnă.

5. - nelegalitatea hotărârii sub aspectul omisiunii anularii înscrisului falsificat respectiv a notei medicale completată de către inculpatul I.Ș.

6. - nelegalitatea modalității de aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 71 - 64 C. pen. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca urmare a aplicării la pedeapsă rezultantă a închisorii stabilită de către instanță.

7. - lipsa de rol activ a instanței de fond prin necomunicarea către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență a drepturilor sale procesuale, respectiv a lipsei mențiunii privind posibilitatea constituirii de parte civilă în proces și a numelui părții vătămate care a primit asistență medicală la unitatea spitalicească.

8. - netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților precum și a modalității de executare; lipsa motivării individualizării executării pedepsei.

9. - netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului I.Ș. având drept consecință imposibilitatea aplicării față de acesta a pedepsei complementare a interzicerii profesiei de medic prev. de art. 64 alin. (1) C. pen. întrucât în raport de faptele săvârșite apreciem ca inculpatul este nedemn să mai exercite profesia de medic. Oral, reprezentantul Ministerului Public a solicitat și recunoașterea hotărârilor străine dispusă în cazul inculpatului D.M. în baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, învederând că nu mai susține motivul de apel cu privire la măsura de siguranță, în legătură cu rolul activ al instanței față de Spitalul Clinic de Urgență.

Parchetul invocă că prima instanță nu a motivat deloc această schimbare de încadrare juridică, rezumându-se la o admite conform solicitării procurorului de ședință.

Așa cum a rezultat din materialul probator, la data de 24 iulie 2008, inculpatul I.Ș. - cadru medical la Spitalul Universitar de Urgență din București - în legătură cu atribuțiile sale de serviciu a completat cu date nereale o notă medicală (completată la solicitarea Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" urmare a trimiterii din 24 iulie 2008) notă medicală pe care inculpatul T.S.M., cunoscând ca este completată cu mențiuni neconforme cu realitatea, a prezentat-o la INML, în vederea obținerii unui certificat medico-legal, certificat pe care apoi l-a folosit pentru a încerca sustragerea sa și a celorlalți inculpați de la răspunderea penală.

Chiar instanța, în considerentele hotărârii, a remarcat că inculpatul I.Ș. a falsificat nota medicală în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și cu toate acestea dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, înlăturând agravanta prev. de alin. (2) de la art. 288 C. pen. Instanța l-a condamnat pe inculpatul I.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. reținând pentru ambele infracțiuni circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată aceea de 3 luni închisoare. Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. instanța l-a condamnat pe inculpatul I.Ș. la o pedeapsă de 3 luni închisoare. Pedeapsa stabilită de către instanța este nelegală întrucât infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu o pedeapsă între 3 luni și 3 ani închisoare și ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante instanța trebuia să stabilească, în mod obligatoriu, o pedeapsă sub minimul special de 3 luni. Situația este identică și în cazul inculpatului T.S.M. Instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. reținând în cazul ambelor infracțiuni circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. Infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. este pedepsita cu închisoare de la 3 luni la 3 ani iar pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 291 atunci când este vorba de un înscris oficial este de la 3 luni la 3 ani închisoare. Reținând circumstanțe atenuante, instanța era obligată să coboare pedeapsă sub minimul special de 3 luni, în consecință pedeapsă de 3 luni stabilită este nelegală. În mod greșit, prima instanță, atunci când a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., în legătură cu infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații D.V., T.S. și Z.V., D.M., s-a raportat la prev. art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen.

În cauză circumstanța atenuantă a fost reținută în legătură cu săvârșirea unei infracțiunii de omor, iar în acest caz sunt incidente prev. art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit căruia în cazul infracțiunilor de omor, dacă se constată existenta circumstanțelor atenuante pedeapsă închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, textul de lege reținut de către instanță fiind inaplicabil în acest caz. Instanța s-a raportat, în mod greșit, la prevederile art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. atunci când a reținut circumstanța atenuantă în cazul infracțiunilor: - de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștiții publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani) raportarea trebuia făcută la prev. art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen. (așa cum, în mod corect, a reținut instanța în considerente, însă în dispozitiv raportarea s-a făcut la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit.

b) de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani) raportarea trebuia făcută la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen. (în considerentele hotărârii instanța a făcut trimitere la prev. art. 76 C. pen., la modul general fără a indica, în mod expres litera la care se raportează). - de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 7 ani) raportarea trebuia făcută la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen. (în considerentele hotărârii instanța a făcut trimitere la prev. art. 76 C. pen., la modul general fără a indica, în mod expres litera la care se raportează). - de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani) raportarea trebuia făcută la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen., în timp ce în considerentele hotărârii instanța de judecată face trimitere la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d), în dispozitiv face aplicarea dispozițiile art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen.). Pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. instanța a aplicat inculpaților o pedeapsă de 3 ani închisoare (ajungând la acest cuantum ca urmare a coborârii pedepsei sub minimul special, efect al reținerii circumstanțelor atenuante) iar pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. i-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare (reținând aceleași circumstanțe atenuante însă nu a mai coborât pedeapsă sub minimul special). Într-adevăr coborârea pedepsei sub minimul special nu era obligatorie întrucât pentru infracțiunile susmenționate au fost reținute atât circumstanțe agravante cât și atenuante, însă este nelegal ca instanța sa dea efecte diferite acelorași cauze de atenuare și agravare în raport de infracțiunile pe care îi condamnă.

S-a mai arătat că, urmare a acestei nelegalității, se ajunge ca, în mod netemeinic, o infracțiune mai gravă să fie sancționată mai blând în raport cu o infracțiune cu un grad de pericol social mai redus.

Cu privire la inculpații D.V., T.S.Z.V., D.M., instanța a apreciat, în considerentele hotărârii, ca aceștia sunt la primul contact cu legea penală și având în vedere perspectivele de reintegrare ale acestora în societate, a reținut în ceea ce-i privește circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. împrejurarea că inculpații D.V., T.S.Z.V., D.M., nu au antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei lor conduite anterioare săvârșirii infracțiunii și nu poate fi considerată o circumstanță atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens. Nu poate fi reținută automat ca circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale cu atât mai mult cu cât inculpații D.V., T.S.Z.V., D.M., au avut inițiativa infracțională și au avut o atitudine nesinceră sau parțial sinceră pe parcursul procesului penal. Săvârșirea unei infracțiunii cu un grad de pericol social ridicat cum este infracțiunea de omor, de către mai multe persoane, printre care și un minor, prin premeditarea faptei, într-un loc public, prin folosirea violențelor constând în aplicarea mai multor loviturii părții vătămate, cu corpuri contondente, în mod repetat și cu mare intensitate, în zona capului, cauzând părții vătămate leziuni grave, coroborate și cu atitudinea pe care au avut-o inculpații după săvârșirea faptei, de a părăsi localitatea București chiar în aceea noapte conștienți de gravitatea faptei, așa cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpați, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante chiar dacă inculpații nu au antecedente penale.

În acest sens s-a invocat practica judiciară. (CA București, Decizia Penală nr. 65/2000, în C.P.J. 2000, p. 125; CA. Timișoara, Decizia Penală nr. 334 din 11 septembrie 2000, în B.J. 2000 - 2001, p. 324; CA. Timișoara, Decizia Penală nr. 449 din 5 iunie 2003, în B.J. 2003, p. 360)

Cu privire la cuantumul pedepselor, s-a apreciat că prin reținerea formală a circumstanței atenuante judiciare, instanța de fond a coborât excesiv pedepsele în cazul infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. sub limita minimului special de 7,5 ani închisoare, respectiv până la 3 ani închisoare. Aceasta în condițiile în care coborârea pedepsei sub minimul special nu era obligatorie întrucât instanța a reținut în sarcina inculpaților D.V., T.S.M., Z.V., D.M., și circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. (premeditarea și săvârșirea faptei împreună cu un minor).

Pentru motivele mai sus arătate, s-a susținut că nu se justifică modalitatea de executarea a pedepsei stabilită de către instanță și anume cea prevăzută de art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpaților. Motivarea instanței, referitoare la faptul că perioada petrecută de aceștia în arest a fost suficientă pentru înțelegerea de către aceștia a scopului pedepsei aplicate astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., nu poate fi reținută față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite (printre care și infracțiunea de omor), circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, urmările produse și nu în ultimul rând față de atitudinea nesinceră sau parțial sinceră a inculpaților. Mai mult, înțelegerea scopului pedepsei prin executarea arestului preventiv s-a dovedit a fi inexistent în raport și de ultimul cuvânt al inculpaților.

Cu privire la inculpatul I.Ș., instanța a remarcat că acesta a avut o poziție de recunoaștere și regret a faptelor comise, că este la primul conflict cu legea penală, că s-a prezentat în fața organelor judiciare în vederea audierii, că are studii superioare și că este o persoană integrată în societate și, în consecință, a făcut aplicarea, în ceea ce-l privește pe acesta, a dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

S-a apreciat reținerea acestor circumstanțe ca nejustificate, față de gravitatea faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele, față de consecințele juridice produse și nu în ultimul rând față de atitudinea inculpatului. Împrejurările reținute de către instanța referitoare la faptul că acesta are studii superioare, că este o persoană integrată în societate nu sunt de natură să atenueze ci dimpotrivă să agraveze situația inculpatului.

Astfel, inculpatul, medic de profesie, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a întocmit o notă medicală în care a consemnat mențiuni necorespunzătoare realității cu privire la inculpatul T.S.M., în sensul că acesta ar prezenta o fractură de falangă medie la un deget de la mâna stângă și două plăgi tăiate, nota medicală în care la rubrica "Semnătura și parafa„ a efectuat două semnături fanteziste și a aplicat parafele aparținând la doi medici din cadrul Secției de Ortopedie a Spitalului Universitar de Urgență, trecând numărul din registrul de consultații al Camerei de Garda Ortopedie corespunzător momentului prezentării inculpatului la aceasta unitate medicală însă a trecut o altă dată. Totodată inculpatul I.Ș. i-a pus la dispoziție inculpatului T.S.M. o radiografie a unei alte persoane (care suferise o fractură de falangă medie a degetului III de la mâna stângă) pentru a fi prezentată la INML în vederea obținerii unui certificat medico-legal.

În ceea ce privește poziția inculpatului, chiar instanța, în considerentele hotărârii, a remarcat că acesta nu este sincer atunci când afirma că intenția sa a fost de a scurta procedura, inculpatul T.S. trebuind să plece datorită temerii că se va întâlni cu partea vătămată. Referitor la inculpatul D.S. s-a considerat că pedeapsa aplicată acestuia este netemeinică în raport de cuantumul de 3 ani și 9 luni închisoare.

Instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special (3 ani și 8 luni închisoare) deși faptele săvârșite de către acesta sunt grave, fiind vorba de două infracțiunii dintre care una de omor, față de împrejurările în care au fost comise faptele, față de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea faptelor, față de împrejurarea că inculpatul mai era cercetat și pentru săvârșirea altor infracțiuni.

Inculpații s-au prevalat de următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii, după cum urmează inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea de nedenunțare a unei infracțiuni prev. de art. 262 C. pen., bazându-se pe faptul că el numai și-a împrumutat mașina inculpaților, nefiind încunoștințat de aceștia pentru ce urmează a fi folosită; inculpatul D.S. a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile ce i se impută cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 C. proc. pen.; inculpatul Z.V.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, în forma reținută în rechizitoriu, respectiv art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Inculpatul T.S.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța fondului și suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere că a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale și este singurul întreținător al familiei. Inculpatul D.V.M. a solicitat, în principal, achitarea sa pentru ambele infracțiuni ce i se impută, respectiv art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și art. 321 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Apărările inculpaților au fost similare celor manifestate cu ocazia soluționării în fond a cauzei, din acest motiv considerăm că nu se mai impune reiterarea lor.

Apelurile au fost analizate de Curte prin prisma criticilor formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Evaluând probele cauzei în baza propriei analize, Curtea a constatat că probatoriul administrat este concludent și pertinent atât în ceea ce privește existența faptelor deduse judecății cât și a săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpați, justificând tragerea la răspundere penală a acestora.

Similar instanței de fond, Curtea a considerat că în cauză nu este niciun dubiu cu privire la faptul că la data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din București, sector 6, între orele 2115 - 2120, acționând de conivență și cu premeditare, inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M. și D.S., beneficiind de ajutorul material și moral al inculpatului D.M. care le-a cedat autoturismul său pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul faptei și apoi la fuga acestora, participând totodată la urmărirea părții vătămate până la locul comiterii faptei, l-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat și cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile suferite de acesta fiind îndeosebi în zona capului. În urma loviturilor suferite de la cei patru inculpați, partea vătămată a suferit multiple contuzii la nivelul capului, fiindu-i necesare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. În încercarea de a zădărnici aflarea adevărului inculpatul T.S.M. a formulat o plângere la Secția 21 Poliție, prezentând o adeverință medicală eliberată de inculpatul I.Ș. în baza unei radiografii de la un alt pacient din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget ca urmare a atacării sale cu un cuțit de către partea vătămată.

Curtea a constatat că instanța fondului a făcut o riguroasă și temeinică analiză a probelor cauzei, înlăturând motivat apărările inculpaților legate de:

- caracterul premeditat al activității lor infracționale ce rezultă indubitabil din convorbirile telefonice interceptate între inculpați ce se coroborează cu declarațiile denunțătorului, martorilor D.T., R.A. și N.C., martori oculari ai incidentului, întărită și de împrejurarea că au optat, cu ajutorul inculpatului D.M., pentru o mașină puternică și rapidă care să le înlesnească fuga de la locul faptei; încercările de a determina schimbarea declarațiilor martorilor (în parte reușită, aceștia în fața judecătorului schimbându-și esențial declarațiile date în faza de urmărire penală) și retragerea plângerii de către partea vătămată;contradicțiile evidente remarcate în declarațiile inculpaților cu privire la ora producerii incidentului și a locului, în scopul poziționării în locuri care să le asigure alibiuri unora dintre inculpați, precum și cu privire la numărul participanților încercându-se excluderea în totalitate a inculpaților D.M. și D.V.M. și „asumarea" vinei de către T.S.M. care își „fabricase" însă o adeverință medicală menită a acredita ideea că este singurul care l-a lovit pe partea vătămată după ce acesta îl lovise în prealabil;obiectul contondent folosit în lovirea părții vătămate nu a putut fi reprezentat de racheta de tenis, având în vedere pe de o parte că aceasta nu are o greutate mai mare de câteva sute de grame, impropriu pentru a produce leziuni de felul celor suferite de partea vătămată și nici marginile ascuțite iar pe de altă parte certitudinea că aceasta a fost lovit cu arme albe este dată de aceea că la domiciliul inculpatului D.M. au fost găsite săbii, cuțite și alte arme albe.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța de fond a reținut o încadrare juridică corectă, în raport de starea de fapt relevată de probele cauzei și care au răsturnat prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 C. proc. pen. în favoarea inculpaților care nu au probat lipsa lor de temeinicie.

Împrejurarea că în cursul reaudierii în cadrul cercetării judecătorești martorii au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu este de natură, prin ea însăși, să înlăture declarațiile anterioare deoarece ar lipsi de eficiență o probă administrată în mod legal, atâta vreme cât retractarea nu a fost temeinic motivată și datele cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Astfel, s-a considerat și aceasta în virtutea unei concluzii unanim admise de literatura și practica judiciară că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și chiar dacă leziunile produse prin activitatea infracțională au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei, intenția indirectă de a ucide este redată de folosirea unor corpuri dure, apte să producă moartea iar pe de altă parte zona lovită - capul - este o zonă vitală a corpului, împrejurări ce nu pot fi separate și de celelalte elemente materiale: atacul a avut loc prin surprindere și fără a exista posibilitatea victimei de a se apăra și care dovedesc urmărirea de către inculpați sau numai accepțiunea producerii morții victimei, ceea ce, pe plan subiectiv, a caracterizat în drept activitatea infracțională ca o tentativă la infracțiunea de omor calificat iar nu aceea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Considerațiile care preced pledează pentru această încadrare juridică și răspund, totodată, și criticilor făcute de inculpați pe acest aspect.

Cât privesc criticile Parchetului, Curtea le-a considerat întemeiate având în vedere următoarele argumente:

Schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.Ș. din dispozițiile art. 288 alin. (2) C. pen. în dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen. și a celei imputate coinculpatului T.S.M. din dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. este nejustificată, în condițiile în care chiar în considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că inculpatul I.Ș. a falsificat nota medicală în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nemotivându-și în niciun fel această schimbare de încadrare juridică, optând doar a preciza că această schimbare o va admite la solicitarea procurorului de ședință.

Prin urmare, s-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților I.Ș. și T.S.M. în încadrările juridice inițiale și condamnarea acestora la pedepse într-un cuantum moderat prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța fondului s-a considerat că a manifestat o clementă excesivă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.V.M., Z.V.M., D.M. și T.S.M., atât în privința cuantumului cât și a modalității lor de executare pentru infracțiunile de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., ignorând atât contextul infracțional în care au avut loc faptele, cât și atitudinea procesuală nesinceră și încercarea de zădărnicire a aflării adevărului de către inculpați care pledează pentru un cuantum adecvat și o modalitate de executare a pedepsei apte să realizeze scopul pedepsei instituit de art. 52 C. pen., cel de exemplaritate dar și punitiv. În atare condiții, s-a opinat la majorarea pedepselor aplicate inculpaților D., Z., T.S.M. și D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat cu menținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dată fiind lipsa antecedentelor penale și la executarea lor în regim de detenție, considerând că simpla pronunțare a hotărârii nu este suficientă pentru a-i convinge pe inculpați de necesitatea respectării legii, pedeapsă, ca măsură de constrângere având, pe lângă scopul său educativ și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și comportamentul inculpaților.

Având în vedere starea de minorat a inculpatului D.S., s-a apreciat că se impune, în temeiul art. 109 alin. (3) C. pen., înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și anularea înscrisului falsificat de inculpatul I.Ș., respectiv a notei medicale din 21 iulie 2008.

Privitor la cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Raional Petrici, Bulgaria privind pe inculpatul D.M., Curtea, a respins-o întrucât la dosarul cauzei a fost depusă copia acestei hotărâri iar nu originalul.

În raport de considerațiile de fapt și de drept care au fost enunțate, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința atacată sub următoarele aspecte:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților I.Ș. și T.S.M. din infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul I.Ș. și respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul T.S.M.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.Ș. la pedeapsă închisorii de 3 luni, pe care a contopit-o, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsă de 2 luni închisoare aplicată acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., dându-i spre executare pedeapsă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.S.M. la 3 luni închisoare pe care a contopit-o în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. cu pedepsele aplicate pentru art. 291 C. pen., art. 321 C. pen. și art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen.

A majorat pedepsele aplicate inculpaților D.V.M. zis „M. al lui V.", Z.V.M. zis „C." și D.M. zis „E." pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. combinat cu art. 76 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen., de la 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pe care le-a contopit în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate inculpaților pentru infracțiunile prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., dându-le spre executare acestora pedeapsă cea mai grea, de câte 5 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen.

A majorat pedeapsă aplicată inculpatului T.S.M. zis „P." de la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen. la 6 ani închisoare pe care a contopit-o, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu pedeapsă de 1 an închisoare și 2 pedepse a câte 3 luni închisoare aplicate acestuia în baza art. 321 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen., dându-i spre executare acestuia pedeapsă cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului D.V.M., T.S.M., Z.V.M. și D.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. de la data rămânerii definitive a deciziei și până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 109 alin. (3) C. pen., a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. inculpatului minor D.S.

A dispus anularea înscrisului falsificat de inculpatul I.Ș., respectiv a notei medicale din 21 iulie 2008 eliberată pe numele inculpatului T.S.M.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. și D.S.

În conformitate cu art. 383 C. proc. pen. s-a computat prevenția inculpaților Z., T., D. și D. de la 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009 și de la 29 ianuarie 2009 la 08 mai 2009 pentru coinculpatul D.

Împotriva acestei, decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.V.M., T.S.M., D.S., Z.V.M., D.M. și I.Ș.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172, 10 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 4 aprilie 2011, și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București spre soluționarea apelului inculpatului D.S., iar cu privire la ceilalți inculpați reținerea cauzei spre rejudecare și majorarea pedepsei aplicată inculpatului I. iar cu privire inculpații Z. și D. deducerea corectă a detenției și pronunțarea unei decizii conform criticilor arătate.

Apărătorul inculpatului D.S., a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru soluționarea apelului.

Apărătorul inculpatului D.V.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 17 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, arătând că în mod greșit instanțele nu au apreciat materialul probator, inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, arătând că se impune în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului, în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. având în vedere că partea vătămată a avut nevoie de 10 - 12 zile îngrijiri medicale, și aplicarea unei pedepse reduse cu suspendarea condiționată, a mai arătat că obiectele folosite nu au fost găsite în posesia acestui inculpat.

Apărătorul ales inculpatului T.S.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 17 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, în recursul parchetului a pus concluzii de respingere cu privire la criticile vizându-l pe acest inculpat.

Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului T.S.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 17 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Apărătorul inculpatului Z.V.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 17 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a solicitat achitarea, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., a depus la dosar adeverință medicală.

Apărătorul inculpatului D.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel și reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpatului I.Ș. a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei.

Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte, consideră recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.S., ca fiind fondate urmând a fi admise, iar recursurile declarate de inculpații T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș., ca fiind nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce vor urma:

Cu privire la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.S., Înalta Curte, reține că, într-adevăr instanța de apel a omis să se pronunțe prin dispozitivul deciziei recurate și cu privire la apelul inculpatului D.S.

Faptul că ulterior pronunțării deciziei, respectiv prin încheierea de la data de 4 aprilie 2011, s-a încercat complinirea acestei omisiuni prin acea încheiere, nu echivalează cu analizarea și soluționarea apelului inculpatului,existând neconcordanțe între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, motiv pentru care se va trimite cauza la instanța de apel pentru a se pronunța și cu privire la apelul acestui inculpat.

Cu privire la inculpatul I.Ș., Înalta Curte, în baza art. 71 C. pen., se impune aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu referire la pedeapsă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 3 luni, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Cu, privire la critica vizând computarea prevenției inculpaților Z.V.M., Înalta Curte, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009 și nu de la data de 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009, cum greșit s-a menționat în decizia recurată, iar pentru inculpatul D.M. va deduce din cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009 și nu de la data de 29 ianuarie 2009 la 23 iulie 2009, cum greșit s-a menționat în decizia recurată.

Cu privire la recursurile inculpaților T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș., criticile acestora sunt identice cu cele formulate la instanța de apel și apărările de la instanța de fond.

Astfel, Înalta Curte, reține că la data de 19 iulie 2008, pe aleea P. din București, sector 6, între orele 2115 - 2120, acționând de conivență și cu premeditare, inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M. și D.S., beneficiind de ajutorul material și moral al inculpatului D.M. care le-a cedat autoturismul său pentru a fi folosit pentru deplasarea la locul faptei și apoi la fuga acestora, participând totodată la urmărirea părții vătămate până la locul comiterii faptei, l-au lovit cu corpuri contondente (bâte din lemn, mânerele obiectelor tăietoare, tocul unui pistol), în mod repetat și cu mare intensitate pe partea vătămată G.D., loviturile suferite de acesta fiind îndeosebi în zona capului.

În urma loviturilor suferite de la cei patru inculpați, partea vătămată a suferit multiple contuzii la nivelul capului, fiindu-i necesare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. În încercarea de a zădărnici aflarea adevărului inculpatul T.S.M. a formulat o plângere la Secția 21 Poliție, prezentând o adeverință medicală eliberată de inculpatul I.Ș. în baza unei radiografii de la un alt pacient din care să reiasă că acesta ar fi suferit o fractură la nivelul unui deget ca urmare a atacării sale cu un cuțit de către partea vătămată.

Înalta Curte, apreciază că instanța de apel a reținut o încadrare juridică corectă, în raport de starea de fapt relevată de probele cauzei și care au răsturnat prezumția de nevinovăție a inculpaților. În mod corect s-a apreciat de instanță și aceasta în virtutea unei concluzii unanim admise de literatura și practica judiciară că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și chiar dacă leziunile produse prin activitatea infracțională au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei, intenția indirectă de a ucide este redată de folosirea unor corpuri dure, apte să producă moartea iar pe de altă parte zona lovită - capul - este o zonă vitală a corpului, împrejurări ce nu pot fi separate și de celelalte elemente materiale: atacul a avut loc prin surprindere și fără a exista posibilitatea victimei de a se apăra și care dovedesc urmărirea de către inculpați sau numai accepțiunea producerii morții victimei, ceea ce, pe plan subiectiv, a caracterizat în drept activitatea infracțională ca o tentativă la infracțiunea de omor calificat iar nu aceea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cum s-a solicitat schimbarea încadrării juridice de către inculpați.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului I.Ș., care în calitate de medic a întocmit o notă medicală falsă (prin contrafacerea scrierii și a semnăturilor a doi medici și prin aplicare fără drept a două parafe și a ștampilei Spitalului Universitar de Urgență București), notă medicală prin care se atesta - în mod neadevărat - faptul că inculpatul T.S.M. ar fi prezentat leziuni (două plăgi tăiate și o fractură a unui deget), întocmind această notă cu scopul de a produce consecințe juridice (pentru a fi prezentată de către inculpat la institutul Național de Medicină Legală în vederea obținerii unui certificat medico-legal), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în modalitatea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.astfel că în mod corect s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului.

Vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită prin întreg materialul probator administrat în cauză respectiv, declarațiile martorilor audiați, indicați detaliat anterior în sentința instanței de fond, raportul de constatarea tehnico-științifică grafică, certificatul medico-legal din 24 iulie 2008, raportul de expertiză medico-legală al Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" efectuat în cauză, de menționat că declarațiile martorilor s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice, raportul de expertiză medico-legală și alte acte medicale efectuate în cauză, acestea susțin acuzarea inculpaților, inclusiv premeditarea faptei de tentativă la omor iar faptul că nu s-a produs moartea victimei nu are relevanță pentru existența infracțiunii și nici împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus - din punct de vedere medical - în pericol viața, în contextul faptic reținând numărul mare de lovituri aplicate victimei, zona anatomică vizată (capul), intensitatea mare a loviturilor aplicate.

Faptul că în cursul reaudierii în cadrul cercetării judecătorești martorii au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu este de natură, prin ea însăși, să înlăture declarațiile anterioare deoarece ar lipsi de eficiență o probă administrată în mod legal, atâta vreme cât retractarea nu a fost temeinic motivată și datele cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Cu privire la reindividualizarea pedepselor, Înalta Curte, a apreciat că, la fond s-a manifestat o clemență excesivă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.V.M., Z.V.M., D.M. și T.S.M., atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare pentru infracțiunile de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., ignorând atât contextul infracțional în care au avut loc faptele, cât și atitudinea procesuală nesinceră și încercarea de zădărnicire a aflării adevărului de către inculpați, astfel că în mod corect instanța de apel a majorat pedepsele inculpaților și a schimbat modalitatea de executare a acestora în regim de detenție, pentru ca pedepsele aplicate să fie apte să realizeze scopul pedepsei instituit de art. 52 C. pen., cel de exemplaritate dar și punitiv, pentru a-i convinge pe inculpați de necesitatea respectării legii, pedeapsă, ca măsură de constrângere având, pe lângă scopul său educativ și o finalitate de exemplaritate, dându-le posibilitatea reintegrării sociale viitoare, după executarea pedepselor privative de libertate.

Împrejurarea că inculpatul D. a invocat că are 2 copii minori în întreținere, că inculpații au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, totală sau parțială, dar că sunt la primul contact cu legea penală, au fost avute în vedere de instanță la individualizarea judiciară a pedepselor.

Față de aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București - secția II-a penală.

Se va casa decizia recurată și se va trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de inculpatul D.S., la aceleiași instanță respectiv Curtea de Apel București.

Se vor menține actele îndeplinite cu privire la inculpatul D.S. până la 17 martie 2011.

În baza art. 71 C. pen., se va aplica inculpatului I.Ș., pedeapsă accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 3 luni, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.V.M., durata reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009, iar pentru inculpatul D.M. durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș. împotriva aceleiași decizii.

Vor fi obligați recurenții inculpați T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat D.V.M., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului D.S. în sumă de 400 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curții de Apel București - secția II-a penală.

I. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de inculpatul D.S., la aceleiași instanță respectiv Curtea de Apel București.

Menține actele îndeplinite cu privire la inculpatul D.S. până la 17 martie 2011.

1. În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului I.Ș., pedeapsă accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 3 luni, suspendă executarea pedepsei accesorii.

2. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.V.M., durata reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2009 la 23 iulie 2009, iar pentru inculpatul D.M. durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 23 iulie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.V.M., T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș. împotriva aceleiași decizii

Obligă recurenții inculpați T.S.M., Z.V.M., D.M. și I.Ș. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat D.V.M., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului D.S. în sumă de 400 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.