Preventive detention maintenance based on reasonable presumption of guilt and public order risk in organized fraud case
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of two defendants, upholding the Court of Appeal’s decision to maintain their preventive detention and obliging them to pay judicial costs to the state. The dispute concerned the legality of continued pre-trial detention for individuals charged with organized fraud involving the illicit transfer of assets and resulting financial loss to multiple commercial entities. The appellate court had previously rejected the defense's request to substitute arrest with a non-deprivative measure, finding that the grounds for detention persisted. The High Court ruled that the defendants’ detention was lawful because there were reasonable presumptions of guilt based on corroborating evidence, the risk to public order was concrete due to the nature of the organized crime and societal insecurity, and the statutory duration limits for pre-trial detention had not been exceeded. The decisive legal basis included Articles 139(1) and 143(1) of the Code of Criminal Procedure regarding the conditions for preventive detention and the standard for substitution, respectively, alongside the specific procedural grounds under Article 350, confirming that the measure remained in force and the appeals lacked merit.
Legislator headnote
AI generatedart. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 143 alin. (1) C. proc. pen, art. 139 alin. (1) C. proc. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Preventive detention maintenance based on reasonable presumption of guilt and public order risk in organized fraud case: Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată recursurile nefondate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
Curtea de Apel București, prin încheierea premergătoare de ședință din 11 octombrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 47273/3/2008, având de soluționat apelurile în cauză, cu ocazia punerii concluziilor pe fond apărătorii aleși ai inculpaților au solicitat revocarea măsurii arestării și înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate iar instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat că acest moment procesual temeiurile de fapt și de drept ce au determinat arestarea inițială continuă să existe și impun în continuare privarea acestora de libertate.
S-a mai apreciat că din probele existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii, au săvârșit faptele, probele se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar și din care rezultă indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele deduse judecății, că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal mai ales în ceea ce privește aflarea adevărului, că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este 4 ani și că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive și față de cele de mai sus reținând apelurile în pronunțare a dispus menținerea stării de arest a inculpaților în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) respingând ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată recursurile nefondate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, există probe și indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați, trimiși în judecată, condamnați de instanța de fond, infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte pericolul pentru ordinea publică, rezidă din faptul că aceștia au constituit un grup organizate care prin preluarea SC R.C. SRL au înșelat mai multe societăți comerciale prin care au creat și un prejudiciu.
La aprecierea acestui pericol trebuiesc avute în vedere nu numai datele personale ale inculpaților dar și la datele referitoare la faptele de săvârșirea cărora sunt bănuiți și care crează în rândul societății un sentiment de insecuritate, neîncredere și nesiguranță.
Pe de altă parte se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererile de înlocuire formulate de inculpați, constatând îndeplinită cerința prev. de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. în sensul că sunt probe și indicii temeinice, că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina lor și drept consecință că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. sens în care a menținut starea de a rest a inculpaților și a amânat pronunțarea cu privire la apelurile formulate în prezenta cauză, pentru termenele din 18 octombrie, 25 octombrie și respectiv 1 noiembrie 2011 când instanța de control judiciar a pronunțat Decizia nr. 280/2011 prin care au fost respinse toate apelurile ca nefondate și printre altele s-a pronunțat și cu privire la menținerea măsurii arestării, potrivit art. 350 C. proc. pen. astfel încât nu se poate susține că această măsură a încetat de drept, apreciindu-se ca legal menținută și pe cale de consecință ca neîntemeiată apărarea inculpaților.
Pe cale de consecință în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S. și M.G. împotriva încheierii din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București - secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 47273/3/2008.
Obligă recurentul inculpat B.S. la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat M.G. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2011.