Validity of continued pretrial detention following first-instance conviction and risk to public order

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

Curtea de Apel București, prin încheierea premergătoare de ședință din 30 noiembrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 28424/3/2010, apreciind că există motive de amânarea pronunțării, a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, dispunând în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) având în vedere și dispozițiile art. 136 din același cod menținerea stării de arest printre alții a recurenților inculpați din prezenta cauză.

Dispunând astfel, instanța a constatat că inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din 15 aprilie 2010 apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că sunt incidente cazurile prevăzute de art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen. - măsură prelungită/menținută succesiv pe parcursul procesului penal până la momentul actual - existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor infracțiuni grave pedepsite peste 4 ani de închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că inculpații înarmați cu premeditare și pentru a intimida părțile vătămate și a le determina astfel să părăsească spațiul închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, au pătruns în imobilul din București, în timp ce inculpatul minor M.I. asigura paza locului, au înjunghiat părțile vătămate sustrăgându-le totodată sume de bani.

Prin Sentința nr. 961/F din 15 decembrie 2010 Tribunalul București, secția I penală, după efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - 291 C. proc. pen. cu respectarea dreptului la apărare și garanțiilor procedurale prev. de art. 170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. a fost confirmată săvârșirea infracțiunilor amintite hotărându-se condamnarea inculpaților la pedepsele rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, soluției impusă verificărilor legale actuale în apel potrivit art. 361 și urm. C. proc. pen.

Recursurile în termen declarate împotriva încheierii amintite de inculpați cu solicitarea de a se avea în vedere perioada relativ îndelungată a arestării preventive apreciată ca depășind termenul rezonabil prev. de art. 5 parag. 2 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a dispune revocarea măsurii preventive amintite prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Soluția de condamnare în primă instanță a inculpaților la pedepsele rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, atestă că temeiurile ce au determinat arestarea lor preventivă subzistă în continuare și impun menținerea măsurii amintite potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum corect a constatat instanța de apel.

În plus, condamnarea în primă instanță, chiar nedefinitivă de către un tribunal competent, justifică menținerea arestării preventivă a inculpaților pentru temeiul nou prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „dacă este obținut legal pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent".

Pe de altă parte evaluarea concretă asupra caracterului rezonabil al duratei privării de libertate mai are în vedere pe lângă gravitatea faptelor și probele potrivit cărora inculpații sunt presupușii autori al infracțiunilor, pentru care au fost condamnați de prima instanță existând date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. solicitată de recurenții inculpați este nejustificată, încheierea atacată fiind legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.T.M. și S.M. împotriva Încheierii din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 28424/3/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 13 decembrie 2011.