German extradition upheld on fraud surrender, specialty rule and preventive arrest affirmed despite EAW signature challenge.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 453 din 17 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8227/2/2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea organelor judiciare germane, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 aprilie 2011 de către autoritățile judiciare germane - Judecătoria Frankfurt am Main, în Dosarul nr. 3650 Js 215053/11, pe numele lui I.G., cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 263 C. pen. german, având corespondența în Codul penal român.

A dispus predarea persoanei solicitate către organele judiciare germane, cu respectarea regulii specialității și, în caz de condamnare la o pedeapsă, transferarea acesteia pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

A dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o durată de 29 zile, începând de la data punerii în executare a mandatului emis.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore, de la data de 21 septembrie 2011 ora 1500, în baza Ordonanței nr. 72 din 21 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 21 septembrie 2001, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis solicitarea punerii în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 19 aprilie 2004, de către autoritățile germane, față de numitul I.G., cercetat pentru infracțiunea de fraudă (înșelăciune) prevăzută de art. 263 C. pen. german, care are corespondență în Codul penal român și arestarea acestuia.

La dosarul cauzei s-a depus de Parchet ordonanța de reținere a persoanei solicitate, procesul-verbal de identificare a persoanei solicitate și prin care i s-au adus la cunoștință acesteia drepturile prevăzute de legea aplicabilă în speță, copia certificatului de cazier judiciar, adresa emisă de I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul SIRENE, alte înscrisuri emise de organele de poliție.

În condițiile art. 101, 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța a procedat conform art. 103 din același act normativ, pe baza probatoriilor existente, la identificarea persoanei solicitate și s-a asigurat că aceasta a fost informată de motivul reținerii, cât și cu privire la respectarea drepturilor prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Apreciind că până la depunerea mandatului european de arestare, inclusiv cu traducerea acestuia, și având în vedere că persoana solicitată nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de munca stabil, s-a dovedit cooperantă cu organele judiciare și nu există dubii că ar periclita celeritatea judecații sau s-ar sustrage acesteia, a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea București, stabilindu-se obligațiile a căror încălcare cu rea-credință are drept consecință luarea măsurii arestării față de acesta.

Instanța a procedat la audierea persoanei solicitate, care a învederat că fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că ar fi închiriat un autoturism de la o firmă din Frankfurt am Main, pe care nu l-ar fi restituit la termenul stabilit nu există, consecință a faptului că acest autoturism a fost sustras pe teritoriul Ungariei.

Persoana solicitată a susținut că cererea de punere în executare a mandatului european de arestare nu poate fi primită, întrucât aceasta este semnată de procuror, ceea ce contravine dispozițiilor legale interne și internaționale și, pe de altă parte, în discuție nu poate fi pusă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ci, eventual infracțiunea de abuz de încredere.

Persoana solicitată a declarat că nu înțelege să renunțe la regula specialității, că nu consimte la predarea sa autorităților judiciare germane și că, în cazul în care i s-ar aplica o pedeapsă, dorește ca aceasta să fie executată în România.

Față de documentele depuse la dosar și precizările făcute de către persoana solicitată, instanța a solicitat relații cu privire la instrumentarea Dosarului nr. 83143 din 19 noiembrie 2010.

Prin Adresa nr. 276489 din 7 octombrie 2011, D.G.P.M.B - Serviciul Furturi Autovehicule - Biroul Trafic cu Auto furate, a comunicat că acesta a fost sesizat de către firma de închirieri auto S. din Frankfurt - Germania că, la data de 28 octombrie 2010, numitul I.G. a închiriat autoturismul marca A. și, contrar prevederilor contractuale, s-a deplasat în Ungaria, iar la termen, nu a mai restituit autoturismul închiriat.

La data de 17 octombrie 2011 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, la data de 1 iulie 2011, în baza mandatului de arestare în vederea anchetării persoanei solicitate, emis la data de 19 aprilie 2011 de Judecătoria Frankfurt am Main, în Dosarul nr. 3650 Js 215053/11, acesta fiindu-i înmânat persoanei solicitate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile punerii în executare a mandatului european de arestare și că nu există niciun impediment la executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată I.G., criticile privind nesemnarea mandatului european de judecătorul de la Judecătoria Frankfurt, dispunerea predării în condițiile neexprimării acordului la transfer și faptul că nu este autorul unei infracțiuni, autoturismul nefiind sustras de el.

În concluzie, acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de transfer.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicita arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Punerea în executare a mandatului european de arestare este supusă unor condiții și proceduri precis determinate, de natură a garanta drepturile persoanei solicitate.

Or, din examinarea hotărârii atacate se constată că prima instanță, corespunzător competenței acesteia, a procedat la verificarea tuturor condițiilor, cu procedura prevăzută de lege și a admis solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare numai după constatarea îndeplinirii acestora.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că, la data de 19 aprilie 2011, Judecătoria Frankfurt am Main a emis mandatul de arestare pentru anchetarea persoanei solicitate, sub aspectul unei infracțiuni care are corespondență în Codul penal român, așa încât recursul persoanei solicitate se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

În raport de poziția persoanei solicitate, instanța a procedat potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, continuând procedura și, s-a pronunțat asupra solicitării numai constatând în mod întemeiat că nu există niciun impediment la executare, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.G. împotriva Sentinței penale nr. 453 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.