Defendant's second appeal against final traffic conviction inadmissible for lack of statutory remedy

Asupra recursului penal de față:

Pe baza lucrărilor din dosar, constată:

Prin Sentința penală nr. 524 din 11 decembrie 2009 Judecătoria Roman l-a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 63 din 25 februarie 2010, Tribunalul Neamț a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare.

Inculpatul a atacat cu recurs decizia instanței de apel, cale de atac care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 307 din 20 mai 2010 pronunțată Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie.

Inculpatul a declarat recurs și împotriva deciziei sus-menționate, susținând că a fost condamnat pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală, că a fost comisă o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și că i s-au aplicat pedepse greșit individualizate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Astfel, în dispozițiile din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac ordinare ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare, motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul de a promova recurs stingându-se prin exercitare.

În prezenta cauză, inculpatul a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii de condamnare în fața Curții de Apel Bacău, care s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 307 din 20 mai 2010, decizie definitivă potrivit art. 417 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat de către inculpatul C.C. împotriva unei hotărâri rămase definitive. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 307 din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 septembrie 2010.