Fictive VAT refund and factory purchase: sufficiency of evidence on transaction authenticity and legal characterization of intellectual forgery as tax evasion

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 516 din 14 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1371/63/2006 (nr. vechi 1306/P/2006), a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice și în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia din fapte din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza disp.art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp.art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 37 din Legea nr. 82/1991 (devenit art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată) rap. la art. 289 C. pen., a condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza disp.art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani (relația cu SC B.I. SRL reprezentată de inculpat V.G.D. privind vânzarea fabricii de conserve legume C.).

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru infracțiunea prev.de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată cu aplic. art. 13 C. pen. (relația cu SC S.C. SRL Craiova, reprezentată de C.G.).

În baza art. 33, 34 C. pen., inculpatul G.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 12 aprilie 2006 până la 5 iunie 2006.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului G.M.

În baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp.art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea 13 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul V.G.D. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere; se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. C. pen., respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 37 lit. a) C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele Statului Român reprezentată prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - București.

A fost obligat inculpatul G.M., în solidar cu inculpatul V.G.D., iar inculpatul G.M. și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către partea civilă, plus obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, cu începere de la data de 30 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a debitului, constatând că inculpații G.M. și V.G., precum și SC G.C. SRL Craiova nu posedă bunuri pentru a se institui măsuri asigurătorii.

În baza art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului pentru mențiunile ce se impun.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate (facturile fiscale seria nr. A și B din 28 iulie 2007, contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC G.C. și SC C.V. SRL București din 28 iulie 2003, și procesul-verbal de custodie din aceeași dată, facturile seria cu nr. C și D din 01 septembrie 2003 prin care s-au revândut mărfurile către SC C.V. București, chitanțele fiscale nr. E din 09 decembrie 2003 în valoare de 13.550.000.000 ROL și F în valoare 10.550.000.000 ROL.

Au fost obligați inculpații G.M. și V.G.D. la câte 1.000 ROL fiecare cheltuieli judiciare statului.

1. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova 6D/P/2006 din data de 02 mai 2006, au fost trimiși în judecată inculpații:

- G.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art 289 C. pen., înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată și spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.G.D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- C.G., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, a reținut că în cursul anului 1994, inculpatul G.M., ca asociat unic, a înființat S.C. G.C. S.R.L. care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J16/3391/1994.

Societatea este cu capital integral privat, are sediul fiscal în Craiova, C.B. și are ca principal obiect de activitate, înscris în certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului Dolj, comerțul cu ridicata al materialului lemnos și de construcții.

De la înființare este înregistrată ca plătitor de TVA și tot de atunci a fost administrată de G.M. Prin actul adițional înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului Dolj la 15 octombrie 2004, a fost numit în această funcție G.D.E. - fiul inculpatului.

SC G.C. SRL are deschise conturi la B.C.R. (Craiova, R.B. - Agenția Craiova, B.T., T. Craiova, F., B.P. Craiova, B.C.C., B.R.D. - G.S.G. Dolj și R. - Sucursala Craiova).

În această calitate, inculpatul G.M. avea obligația să achiziționeze numai bunuri care au legătură cu activitatea societății, însă nu a procedat întocmai, iar în cursul lunii iulie 2003 a luat hotărârea infracțională de a obține, rapid, venituri mari și în mod ilicit, prin rambursări ilegale de TVA, în baza unor documente fiscale fictive de aprovizionare.

Pentru materializarea rezoluției infracționale, inculpatul G.M. a procurat, mai întâi, din locuri neautorizate și în mod ilicit, facturile fiscale nr. A și B ce purtau la rubrica „furnizor" amprenta unei ștampile aparținând SC C.V. SRL București care, la solicitarea sa, au fost completate de către inculpatul V.G.D. cu 59 de repere cu prețuri unitare exagerat de mari, față de cele practicate pe piață, în valoare de 37.723.506.026. ROL, din care TVA - 6.023.080.794 ROL, respectiv 24.406.753.625 ROL din care TVA - 3.986.876.625 ROL, fapt atestat prin raportul de expertiză grafică din 7 septembrie 2004.

Cele două facturi fiscale, datate 28 iulie 2003 și în valoare totală de 62.130.259.651 ROL, semnate pentru primirea mărfurilor de către G.M., au fost apoi înregistrate în jurnalul de cumpărări la poziția 170 și 171, precum și în registrul jurnal din luna iulie 2003 la poziția 808 și 809, pentru care societatea a dedus TVA în sumă totală de 9.919.957.419 ROL.

Cercetările întreprinse au stabilit că aceste facturi au fost achiziționate la 25 iulie 2003 de SC G.I. SRL București - firmă fantomă, aparținând unor cetățeni chinezi. În declarația dată organelor de poliție, delegatul acelei societăți - M.D., menționat în documentul de achiziție, a precizat că nu a ridicat niciodată documente regim special pentru această societate și că, la data ridicării facturilor, buletinul său de identitate se afla la patronul de naționalitate chineză al firmei la care lucra.

Mai mult, SC C.V. SRL București are ca asociați, în acte, pe cetățenii arabi H.K.J. și K.K.F., care nu figurau cu intrări sau ieșiri în și din România, iar ca obiect de activitate „comerț cu ridicata cu cafea, ceai, cacao și condimente", nu au desfășurat activități comerciale legale și, în concluzie, a fost înființată pe bază de documente false, pentru a fi folosită în scop infracțional.

Pentru a induce în eroare organul de control fiscal că achiziționarea mărfurilor a fost reală, G.M. a redactat și un contract de vânzare-cumpărare și un proces-verbal de custodie, ambele datate tot 28 iulie 2003, a întocmit note de recepție și constatare diferențe, precum și liste de inventariere a mărfurilor.

Examinând contractul de vânzare-cumpărare din 28 iulie 2003, rezultă că este încheiat între SC C.V. SRL București - în calitate de vânzător, prin D.Ș. - director economic și SC G.C. SRL Craiova - în calitate de cumpărător, prin G.M. - administrator. Acest contract s-a dovedit a fi fals, cum false sunt și celelalte documente, mai sus menționate, fapt rezultat și prin aceea că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern, prin adresa nr. 660072 din 16 februarie 2005, menționează că din verificările efectuate a rezultat că SC C.V. SRL București nu a funcționat la sediul social declarat, nu are puncte de lucru declarate, nu figurează cu salariați, a depus la organele fiscale doar două deconturi de TVA, pentru lunile iunie și iulie 2003, și nu figurează cu plăți către bugetul de stat. Dr. Ș. nu a putut fi identificat deoarece, conform adresei nr. 327/2004 a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, cartea de identitate în cauză nu a fost emisă.

Ca urmare, contractul de vânzare, procesul-verbal de custodie, notele de recepție și listele de inventariere nu au reflectat o aprovizionare reală a SC G.C. SRL, ci mijlocul prin care s-au indus în eroare organele fiscale cu prilejul aprobării cererii privind rambursarea ilegală de TVA.

În același sens, s-a impus a fi precizat că, deși marfa nu a intrat în depozitul societății și nici nu a fost văzută de inculpat în depozitul furnizorului, notele de recepție și constatare diferențe din 28 iulie 2003, semnate de G.M., nu prezintă mențiuni cu privire la locul unde s-a efectuat recepția, în cauză nefiind identificate nici eventualele N.R.C.-uri întocmite de SC C.V. SRL privind mărfurile ce ar fi fost primite în custodie de la SC G.C. SRL Craiova.

Potrivit pct. 16 din O.M.F. nr. 2388/1995, inventarierea mărfurilor trebuia realizată de comisia numită în acest scop de către societatea unde se află mărfurile depozitate și un exemplar să fie transmis unității căreia îi aparțin, însă nu s-a procedat astfel pentru că operațiunea comercială a fost fictivă, cu scopul vădit de a obține rambursare ilegală de TVA.

După ce a înregistrat în contabilitate cele două facturi fiscale în valoare totală de 62.130.259.627 ROL și a întocmit documentele menționate anterior, G.M. a procurat în xerocopie și un ordin de plată din 5 august 2003 și în sumă de 11 milioane ROL, în care se menționează plata la bugetul de stat a TVA achitată de SC C.V. SRL. Din verificările efectuate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală București a rezultat că suma respectivă nu fusese plătită, fiind diminuată cu 1.884.791.910 ROL în raport de tranzacțiile ce s-ar fi realizat cu SC G.C. SRL.

Apoi, la data de 04 august 2003, prin cererea nr. 41315, inculpatul G.M. a solicitat rambursarea TVA în sumă de 9.958.220.808 ROL, compusă din TVA-ul aferent celor două facturi de aprovizionare de la SC C.V. SRL București și de la alți furnizori.

Pentru efectuarea controlului fiscal preventiv, în vederea examinării cererii de rambursare de TVA a fost delegat, de către D.G.F.P Dolj, inspectorul de specialitate C.S., care, verificând actele prezentate, a concluzionat, prin procesul-verbal înregistrat la 22 august 2003, că SC G.C. SRL are de recuperat TVA de la bugetul de stat în sumă de 9.958.220.801 ROL, precum și reținerea sumei de 315.963.172 ROL, reprezentând impozite și taxe datorate de societate la bugetul de stat.

Procesul-verbal astfel întocmit, a fost aprobat de B.S. - director general adjunct și, în aceeași zi, respectiv vineri 22 august 2003, cu ordinul de plată nr. 530, T. Craiova a virat suma de 9.642.257.629 ROL în contul SC G.C. SRL deschis la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova.

În vederea ascunderii originii ilicite a sumei de 9.642.257.629 ROL, inculpatul G.M., începând cu a doua zi lucrătoare (luni 25 august 2003), a dispus efectuarea mai multor transferuri bancare din contul SC G.C. SRL deschis la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova, în conturile aceleiași societăți deschise la R. Craiova, B. SA Craiova și B.R.D. - G.S.D. Dolj.

Ulterior, din aceste conturi a fost ridicată succesiv în numerar suma totală de 1.350.000.000 ROL de către inculpatul G.M., au fost efectuate transferuri interbancare între conturile societății deschise la unitățile bancare sus-menționate în sumă de 278.000.000 ROL.

De reținut este faptul că toate transferurile bancare dispuse de inculpatul G.M. în perioada 25 - 28 august 2003 sunt de cel mult 400.000.000 ROL fiecare, pentru a nu depăși plafonul de 10.000 euro, prevăzut de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor.

A mai rezultat și faptul că, în aceeași perioadă, inculpatul G.M. a reciclat suma totală de 3.340.000.000 ROL prin intermediul SC I. SRL Craiova, virând în conturile acestei societăți deschise la B.C.R. - Sucursala Jiul Craiova și B.R.D. - G.S.D. Dolj sumele de 2.640.000.000 ROL și, respectiv, 600.000.000 ROL, care au fost retrase în aceeași zi în numerar. Pentru a justifica aceste transferuri bancare, între SC G.C. SRL și SC I. SRL s-a încheiat un contract de împrumut cu dobândă de 24,5% pe an, datat 25 august 2003, însă pe ordinele de plată în baza cărora s-au virat aceste sume este consemnat faptul că obiectul plăților îl reprezintă contravaloare marfă, cu toate că între cele două societăți nu au existat relații comerciale.

Cu privire la toate aspecte, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și-a exprimat punctul de vedere în lucrarea nr. V/336 din 09 mai 2005 care concluzionează că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, suma reciclată de SC C.C. SRL fiind de 9.642.257.629 ROL (265.000 euro), reprezentând TVA rambursat ilegal de la D.G.F.P. Dolj.

Aflând, prin mijloace proprii că, la data de 14 octombrie 2003, Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că SC G.C. SRL a beneficiat de o rambursare ilegală de TVA în sumă de 9,6 miliarde ROL și, în aceiași zi, a solicitat organului fiscal dosarul de rambursare, pentru a ascunde faptele săvârșite anterior și, pe cale de consecință, de a nu fi tras la răspundere penală, inculpatul G.M. a săvârșit alte infracțiuni, la fel de grave.

Astfel, inculpatul a contactat-o imediat pe gestionara U.V. căreia i-a dispus să întocmească un număr de două facturi fiscale, datate 01 septembrie 2003, care să ateste că mărfurile, în baza cărora s-a obținut rambursarea ilegală de TVA, au fost revândute, la aceiași valoare, societății furnizoare SC C.V. SRL București.

Așa cum rezultă din declarațiile martorului D.L. - contabil al societății, acesta l-a informat pe inculpat că întrucât mărfurile consemnate în facturi nu fuseseră aduse niciodată în depozitele societății, legal era să se storneze operațiunea contabilă prin emiterea de facturi „în roșu'" de către societatea furnizoare SC C.V. SRL București, dar G.M. a dispus să înregistreze în contabilitate facturile fiscale cu nr. C și D așa cum fuseseră întocmite, evidențiindu-le în decontul de TVA aferent lunii septembrie 2003.

Procedând în acest mod, SC G.C. SRL a devenit debitoare la bugetul consolidat al statului cu suma de 9.422.928.399 ROL, reprezentând TVA-ul corespunzător acelor facturi.

Urmărind să se sustragă de la plata acestor obligații, inculpatul a conceput un plan, bine pus la punct și anume de a solicita eșalonarea la plată pe o perioadă de timp cât mai mare și apoi, prin înregistrarea în contabilitate a altor facturi fiscale de aprovizionare cu diverse bunuri, la prețuri cât mai mari, să fie compensate taxele pe valoarea adăugată corespunzătoare.

Totodată, l-a contactat din nou pe învinuitul V.G.D., despre care știa că se ascunde de cămătarii cărora le datora circa 22.000 euro, solicitându-i ca în numele SC B. SRL Craiova, ce o administra în fapt, să cumpere F.C. Corabia de la o persoană fizică, M.D., pe care apoi să o revândă imediat către SC G.C. SRL Craiova la un preț supraevaluat.

Procedând astfel, inculpatul G.M. a vizat două aspecte și anume să deducă TVA-ul corespunzător și astfel să diminueze obligația de plată, dar și să folosească acel activ cu titlu de garanție în favoarea D.G.F.P Dolj, pentru eșalonarea de plată vizată.

Ca să-l motiveze pe inculpatul V.G., G.M. a suportat toate cheltuielile privind chiria, întreținerea și alimentația zilnică a acestuia precum și a concubinei sale D.C.

Acest aspect este dovedit cu depozițiile martorilor P.M.C., D.C., C.V.V. și G.G.L., potrivit cărora, în perioada septembrie - decembrie 2003, G.M., prin fiul său G.E., îi ducea periodic anumite sume de bani, în lei sau euro, la cele trei apartamente închiriate în cartierele Rovine și Lăpuș din Craiova.

Așadar, ajungând în această fază a planului, inițiat anterior, inculpatul G.M. a depus cererea de eșalonare a debitului datorat bugetului de stat, în sumă de 9.422.928.399 ROL, la D.G.F.P. Dolj, înregistrată sub nr. 57138 din 20 octombrie 2003, motivând că în perioada de iarnă vânzările firmei scad considerabil și nu are posibilitatea să plătească sume mari de bani la bugetul de stat, societatea având datorii mari la furnizori și credite bancare de peste 9 miliarde ROL în derulare.

Cererea a fost aprobată de directorul executiv al acesteia - Z.L. și, la data de 24 octombrie 2003, s-a încheiat și convenția de eșalonare plăți nr. 259, potrivit căreia SC G.C. SRL urma să achite debitul în termen de 40 luni, cu condiția depunerii unei garanții corespunzătoare, în termen de cel mult 60 zile.

După ce în ziua de 28 noiembrie 2003, M.D., (fost asociat cu el în mai multe firme), a perfectat contractul de vânzare-cumpărare privind F.C.L. Corabia la prețul de 195.393.815 ROL (contract nr. 965), inculpatul G.M. l-a trimis a doua zi, la același notar public - N.A.l., pe inculpatul V.G.D. să încheie contractul de vânzare între M.D. și SC B.I. SRL Craiova, privind activul menționat mai sus, inclusiv construcțiile, cu suma de 10.500.000.000 ROL (contract din 29 noiembrie 2003).'

Apoi, în ziua următoare, 30 noiembrie 2003, SC B.I. SRL Craiova, reprezentată de inculpatul V.G.D. vinde activele, (cumpărate cu o zi înainte) către SC G.C. SRL reprezentată de inculpatul G.M. cu suma de 14.280.000.000 ROL din care TVA 2.280.000.000 ROL, conform facturii fiscale nr. E.

Peste 4 zile, respectiv la 04 decembrie 2003, la notarul public T.M.D. sunt autentificate procura de administrare prin care V.C.D., în calitate de asociat și administrator de drept la SC B.I. SRL Craiova, îl împuternicește pe inculpatul V.G.D. să administreze cu drepturi depline firma și contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor precizate în factura menționată mai sus.

Cu privire la aceste aspecte s-a precizat, că prin vânzarea fabricii SC B.I. SRL Craiova, s-a înregistrat cu TVA de plată la bugetul de stat în sumă de 2.280.000.000 ROL însă pentru a nu achita datoriile totale în sumă de 3.427.797.901 ROL, inculpatul V.G.D. l-a determinat pe numitul G.G.L. să preia el societatea, fapt realizat în luna mai 2004.

În concluzie, a rezultat că prin cumpărarea și apoi revânzarea F.C.L. Corabia, după numai o zi și la un prețul menționat, nu s-a urmărit altceva decât deducerea TVA de către SC G.C. SRL în vederea compensării cu obligația de plată eșalonată.

După realizarea procedurilor privind înscrierea activului, astfel dobândit, la Registrul de Carte Funciară și organul fiscal din cadrul Primăriei Corabia, inculpatul G.M. a încheiat contractul de ipotecă în favoarea D.G.F.P. Dolj, autentificat la același notar public, prin Încheierea nr. 6265 din 23 decembrie 2003, realizând astfel condiția de garantare a eșalonării la plată a TVA prevăzută în convenția din 24 octombrie 2003.

Pentru a putea fi încheiat contractul de ipotecă, trebuia ca SC G.C. SRL să facă dovada că a achitat prețul bunului la care se referă în întregime, situație în care inculpatul V.G.D. a întocmit chitanțele din 9 decembrie 2003 în valoare de 3.550.000.000 ROL și din 15 decembrie 2003 în sumă de 10.550.000.000 ROL, prin care a atestat nereal achitarea contravalorii facturii fiscale din 30 noiembrie 2003.

Cu toate că s-au emis aceste chitanțe, începând cu aceeași dată 09 decembrie 2003, SC G.C. SRL Craiova efectuează, aproape zilnic, plăți către SC B.I. SRL cuprinse între 300 și 400 milioane ROL, prin viramente bancare până la data de 09 ianuarie 2004, plăți care au fost făcute prin conturile deschise de cele două societăți la B.T., B.R.D. - Sucursala Craiova și R.

Concomitent, SC B.I. SRL vira sumele primite de la SC G.C. SRL în conturile deschise de M.D. la B.R.D. - Sucursala Craiova și R., sume care apoi erau ridicate în numerar în cursul aceleiași zile. Pentru că M.D. nu avea cont deschis la B.T., inculpatul V.G.D. a ridicat în numerar sumele de bani virate de SC G.C. SRL pentru SC B.I. SRL în valoare totală de 3.757.000.000 ROL.

Ca atare, s-a concluzionat că inculpatul G.M. nu a achiziționat F.C.L. Corabia în interesul SC G.C. SRL, în condițiile în care societatea nu avea un astfel de obiect de activitate, ci doar pentru a deduce prin compensare TVA-ul rezultat de 2.280.000.000 ROL din suma eșalonată la plată.

Având în vedere și împrejurarea că inculpatul G.M. solicitase eșalonarea la plată a TVA în sumă de 9.422.928.399 ROL, tocmai pe motiv că nu dispunea de lichidități, având de achitat și un credit în valoare de circa 9 miliarde ROL la B.R.D. - Sucursala Craiova, rezultă că plățile către SC B.I. SRL Craiova nu au fost reale și a folosit metoda „suveică", potrivit căreia a rulat în perioada 09 decembrie 2003 - 08 ianuarie 2004, aceeași sumă de circa 1.000.000.000 ROL, prin depuneri și retrageri succesive.

Deoarece Legea nr. 345/2002, ce reglementa cadrul legal privind TVA, impunea achitarea furnizorului anterior solicitării rambursării de TVA, dar și pentru a crea aparența unei legalități, inculpații G.M. și V.G.D. au inițiat și desfășurat un flux financiar fictiv prin care s-a încercat simularea efectuării unor plăți în valoare de 14.280.000.000 ROL, prin conturile bancare ale celor două societăți comerciale, în realitate rulând de 39 ori suma de circa 300.000.000 ROL.

Pentru materializarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a inițiat, desfășurat și determinat în încheierea unor documente fictive care să ateste efectuarea unor operațiuni financiar-contabile ce nu s-au desfășurat în realitate. Astfel, la data de 01 august 2003, inculpatul a întocmit contractul nr. A din care rezultă că a creditat SC G.C. SRL cu suma de 2.500.000.000 ROL pe o perioadă de 15 ani cu o dobândă de 2% pe lună, iar la data de 01 ianuarie 2004 a întocmit contractul nr. B potrivit căruia a împrumutat firma cu suma de 10.000.000.000 ROL, pe o perioadă de 2 ani cu o dobândă de 0,15 pe lună.

Cu privire la acest aspect, D.L. - contabilul firmei, precum și G.V. și G.V.A., operatori PC la aceeași societate au declarat, în calitate de martor, că inculpatul G.M. Ie-a prezentat cele două contracte de împrumut pentru a fi înregistrate în contabilitate, dar nu a depus în casieria societății sumele de bani menționate și nu a efectuat alte operațiuni financiare cu banii respectivi, cu toate că SC G.C. SRL se confrunta cu o lipsă acută de disponibilități bănești în perioada respectivă.

Tot în scopul sustragerii de la plată TVA datorată bugetului de stat, în sumă de 9.422.928.399 ROL, la data de 27 iulie 2004, inculpatul G.M.a achiziționat, cu facturile fiscale nr. E și F mărfuri de la SC S.C.G. SRL Craiova în valoare totală de 17.234.797.698 ROL din care TVA 2.751.774.418 ROL, ambele facturi fiind semnate de inculpatul C.G., din partea furnizorului și de inculpat din partea beneficiarului.

Din procesul-verbal din 21 septembrie 2005 întocmit de D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală, rezultă că mărfurile înscrise în acele facturi au fost aprovizionate de SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA București și, pentru că nu au putut fi identificate, s-a dispus neacordarea dreptului de rambursare a TVA pentru societățile comerciale care au acest furnizor.

Din același proces-verbal a mai rezultat și faptul că mărfurile înscrise în cele două facturi au prețuri mai mari cu circa 100 - 300 ori decât prețurile practicate pe piață, din acest motiv neputând fi valorificate, ceea ce duce la concluzia că inculpatul G.M. și inculpatul C.G. au urmărit încasarea ori deducerea unui TVA cât mai mare.

Astfel, martorul P.M., administratorul SC T. SA - Craiova precizează în declarația dată la urmărirea penală, că a achiziționat mărfuri de la SC G.C. SRL la finele lunii iulie 2004, însă atunci când a ridicat factura peste câteva zile a rămas surprins de prețurile exagerat de mari, că a încercat să le restituie dar nu a mai fost posibil pentru că fuseseră date în folosință la muncitori.

În continuare, inculpatul G.M. a compensat TVA-ul rezultat din cele două operațiuni financiar-contabile, menționate mai sus, în sumă totală de 5.551.774.417 ROL din TVA-ul eșalonat la plată prin convenția din 24 octombrie 2003.

Cercetările întreprinse în cauză au mai scos în evidență faptul că pentru a nu figura ca debitor la bugetul de stat cu TVA aferent facturilor de vânzare către SC G.C. SRL, în eventualitatea unui control, inculpatul C.G. a procurat la 19 octombrie 2004 de la SC E.I.G. SA București, reprezentată de F.D., facturile nr. G și H care atestau că a cumpărat mărfuri în valoare totală de 18.995.842.670 ROL, din care TVA 3.032.946.670 ROL.

Relațiile comerciale fictive dintre SC E.I.G. SA București și SC S.C.G. SRL Craiova au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 143D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală, care prin rechizitorul din 22 iulie 2005 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C.G., V.C., F.D. și a altor persoane pentru infracțiuni de fals, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul G.M. a arătat că l-a cunoscut personal pe directorul economic al SC C.V. București, care s-a recomandat cu numele de D.Ș., acesta din urmă prezentându-se la sediul SC G. din Craiova, ocazie cu care au încheiat acel contract de vânzare-cumpărare privind livrarea unor produse, însă contractul și cele două facturi în care erau nominalizate produsele au fost aduse deja completate și semnate de reprezentanții SC C.V.

A mai susținut că s-a încheiat și un proces-verbal de custodie prin care se atesta că mărfurile rămân în depozitele furnizorului, stabilind totodată ca plata să se facă eșalonat, pe măsură ce ridica din produse și reușea să le valorifice, iar apoi a depus cerere pentru a solicita rambursarea de TVA aferentă celor două facturi de aprovizionare de la SC C.V. SRL și de la alți furnizori, iar când suma a intrat în contul SC G.C. SRL a transferat-o în alte conturi pe care le avea deschise societatea, considerând că acest lucru este util pentru a derula afacerile pe care le mai desfășura.

A precizat, de asemenea, că atunci când reprezentantul SC C.V. i-a solicitat să îi achite o parte din mărfuri deși nu i le livrase efectiv, lucru cu care nu a fost de acord, pentru că au apărut discuții, a procedat la refacturarea mărfurilor, operație în urma căreia a devenit debitor la bugetul statului cu suma de 9 miliarde pe care o încasase anterior prin rambursare de TVA, sumă pentru care i-a fost aprobată eșalonarea la plată, și pe care a restituit-o în totalitate, plătind și dobânzile aferente.

Referitor la tranzacția încheiată cu SC B.I. SRL privind achiziționarea F.C. din Corabia, a recunoscut că vânzarea și revânzarea acestui activ s-a derulat la intervale de câteva zile, însă operația a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, fără a exista intenția de fraudare a bugetului de stat, intenție care nu a existat nici în ceea ce privește tranzacția încheiată cu SC S.C. SRL Craiova de la care a achiziționat mai multe produse, pe care Ie-a recepționat și care efectiv au intrat în depozitele societății sale și, cu toate că a sesizat că aveau prețuri mai ridicate, a acceptat tranzacția, știind că are posibilitatea de a le valorifica, iar plata către SC S.C. SRL urma să o facă pe măsură ce reușea să le valorifice.

Inculpatul V.G.D. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că l-a cunoscut pe inculpatul G.M. în luna noiembrie 2003 când l-a căutat pentru a-i propune achiziționarea fabricii de legume din Corabia, tranzacție care s-a desfășurat prin intermediul societății SC B. pentru a obține și acesta un câștig, declarând totodată că au stabilit ca plata prețului acestui activ să se facă în mai multe rate, însă a întocmit chitanțele prin care se atesta plata integrală spre a putea proceda la intabulare.

S-a audiat de asemenea și inculpatul C.G. care a declarat că mărfurile care au făcut obiectul tranzacției încheiate între SC S.S.C. și SC G. au fost efectiv livrate acestei din urmă societăți, convenind totodată cu G.M. ca plata să se facă pe măsură ce reușea să le valorifice, iar prețurile nu au fost exagerat de mari .

În cauză, s-a constituit parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj -, în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitându-se obligarea inculpaților G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, V.G.D. și C.G. la plata sumei de 833,533 ROL, respectiv suma de 442,422 ROL reprezentând obligații fiscale rezultate din relația comercială între SC G.C. și SC S.C.G. Craiova, iar suma de 391,111 ROL reprezintă obligații fiscale rezultând din relația comercială dintre SC G. și SC B.I. (respectiv vânzarea fabricii de conserve din Corabia), deoarece aceste relații comerciale nu au avut drept scop decât deducerea nelegală de TVA.

De asemenea, s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților G.M., V.G. și C.G., precum și asupra bunurilor existente în patrimoniu SC G.C. SRL Craiova, care a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, până la concurența pagubei de 833.533 ROL, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere până la data plății efective.

S-au audiat și martorii G.V., C.N., U.V., G.V., V.C., respectiv martori în circumstanțiere - T.M. și l.Ș., ale căror declarații s-au anexat la dosarul cauzei.

2. Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a constatat că inculpatul G.M., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în cursul lunii iulie 2003, a înregistrat în evidența contabilă a societății documente fiscale fictive în baza cărora a obținut de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj rambursare de TVA.

Apărarea inculpatului, în sensul că l-a cunoscut personal pe presupusul director economic al SC C.V. SRL București cu care a încheiat contractul din 28 iulie 2003 privind vânzarea-cumpărarea unor mărfuri și cele două facturi în baza cărora a obținut rambursarea de TVA, a fost infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, s-a constat că SC C.V. SRL București era doar o societate fantomă, înființată de doi cetățeni arabi, care până în luna iulie 2003 nu a desfășurat activități comerciale, că nu avea încheiate contracte de muncă și, de asemenea, nu a fost identificată nici o persoană cu numele de D.Ș.

Cele două facturi fiscale au fost achiziționate ilicit de o altă firmă fantomă - SC G.I. SRL București care aparținea unor cetățeni chinezi.

În această activitate infracțională a fost implicat parțial și inculpatul V.G.D. care a completat cele două facturi fiscale nr. A și B cu un nr. de 59 de repere cu prețuri exagerat de mari.

De altfel și în raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a concluzionat că cele 59 de repere trecute în cele două facturi au prețuri unitare foarte mari, ajungând chiar la 200 - 300 milioane ROL/bucată reper, iar SC G.C. nu a mai valorificat materiale cu astfel de prețuri.

Același raport a mai concluzionat că, deși pentru aceste mărfuri s-au întocmit N.I.R.-uri cu numerele A și B din 28 iulie 2003, acestea erau semnate numai de G.M. în condițiile în care mărfurile nu fuseseră recepționate, iar faptul că mărfurile ar fi rămas în custodia furnizorului impunea ca și acesta din urmă (SC C.V. București) să întocmească și să semneze note de intrare recepție, lucru care nu s-a întâmplat în realitate.

Această modalitate de întocmire și operare a actelor financiar-contabile de către inculpatul G.M. conduce la constatarea că mărfurile respective nu au fost livrate, nu a existat vreo dovadă că ele s-au aflat faptic în vreun depozit și nu s-a efectuat de către SC G. plata acestor mărfuri către societatea din București.

Mai mult, după încasarea sumei cu titlul de TVA rambursat, inculpatul G.M. a refacturat mărfurile cu aceleași repere și preț, prin facturile nr. C și D ce poartă data de 1 septembrie 2003 (dată care nu s-a stabilit dacă este sau nu reală), prin această operație SC G. colectând TVA și devenind astfel debitor către bugetul de stat cu suma de 9.422.928 399 ROL, deși operația fiscală corectă era stornarea acestei tranzacții comerciale prin facturi corespunzătoare însă, inculpatul G.M. a refuzat stornarea, așa cum a declarat și contabila societății, martora D.L., în faza de urmărire penală.

De altfel, prin această operație s-a dovedit odată în plus că tranzacția comercială cu SC C.V. SRL nu a fost una reală, mai ales că în luna noiembrie SC G. a făcut compensarea datoriei și creanței avute cu firma din București pe baza unor ordine de compensare, deși legal compensarea trebuia făcută prin Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, conform O.G.. nr. 77/1999, astfel cum a fost completată.

După cum s-a mai precizat, în această activitate infracțională de întocmire a celor două facturi fictive în baza cărora inculpatul G.M. a obținut pe firma sa o rambursare fără drept de TVA, a fost implicat și inculpatul V.G.D., care a completat facturile cu cele 59 de repere, trecând prețul exagerate față de prețul pieței.

În acest sens, expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală concluzionează că scrisul de completare de pe facturile nr. X și B au fost executate de inculpatul V.G.D., iar semnăturile aparțineau lui G.M.

Deși V.G.D. a invocat neconcludența acestei expertize întrucât ordonanța prin care s-a dispus ar fi fost modificată, trecându-se pe lângă numele inculpatului G.M. și cel al inculpatului V.G.D., acest aspect nu poate fi luat în considerare atâta timp cât, examinându-se scrisul inculpatului V.G.D. de pe declarațiile date până la data efectuării expertizei cu scrisul de pe cele două facturi, s-a constatat existența mai multor caracteristici comune din punct de vedere al construcției grafice, ceea ce a condus la concluzia din raportul de expertiză.

Instanța a mai constatat că, după ce suma de 9.958.220.808 ROL rambursată ca TVA a intrat în contul SC G., inculpatul G.M., pentru a ascunde proveniența ei ilicită, a efectuat numeroase transferuri bancare, alimentând conturile deschise la alte bănci, a efectuat plăți către furnizori, a împrumutat o altă societate și a ridicat banii numerar pe bază de contracte fictive de creditare a societății sale.

Astfel, în raportul de expertiză contabilă s-a constatat că din suma de 9 miliarde ROL intrată în cont s-a acordat un împrumut de 2.640.000.000 ROL către SC I. Craiova deși SC G. nu avea ca obiect de activitate acordarea de credite și, totodată, inculpatul a mai ridicat suma de 1.366.000.000 ROL ce ar fi reprezentat sumele cu acesta ar fi creditat societatea.

Referitor la aceste credite acordate de inculpatul G.M. societății pe care tot el o administra, martorii audiați în faza de urmărire penală (foști angajați ai SC G.) au declarat că aceste contacte de credit s-au înregistrat scriptic în contabilitate, însă în realitate sumele de bani nu s-au vărsat efectiv deși societatea ar fi avut nevoie de disponibil bănesc.

În urma controlului efectuat de Garda Financiară, de Comisia de Audit Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliției și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - București s-au constatat aceleași aspecte - că suma de 9 miliarde ROL încasată de la Trezorerie cu titlu de rambursare TVA a fost fie retrasă în numerar (aproximativ 600 milioane ROL), fie transferată în alte conturi, deschise la alte bănci din Craiova, după care banii au fost de asemenea ridicați în numerar de inculpatul G.M.

Aceste constatări au condus la concluzia că transferarea sumei în alte conturi a fost făcută cu scopul de a recicla suma rambursată ilegal de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Dolj, așa cum a concluzionat și Oficiul Național de prevenire și combatere a spălării banilor.

Ca atare, activitatea infracțională mai sus expusă, desfășurată de inculpatul G.M. - constând în instigarea inculpatului V.G.D. să completeze cu date nereale, în mod fals, cele două facturi fiscale având ca furnizori SC C.V. SRL București, în baza cărora a obținut rambursarea de TVA iar apoi a semnat aceste facturi deși cunoștea că sunt fictive, a întocmit și semnat N.I.R.-uri privind presupusele mărfuri neintrate în depozitele SC G., a semnat și alte documente cum ar fi și contracte de vânzare-cumpărare cu societatea din București, procesul-verbal de lăsare în custodie (acte care nu corespundeau realității), realizează elementele constitutive al infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. și, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., faptele fiind săvârșite în formă continuată.

De asemenea, inculpatul G.M. a săvârșit și infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fiind pe deplin dovedit că, în calitatea sa de administrator al SC G.C. SRL Craiova, pentru a ascunde proveniența ilicită a sumei rambursate ca TVA, a efectuat numeroase transferuri bancare în sume mici, a încheiat contracte fictive de creditare a societății în scopul de a ridica numerar mai multe sume de bani, a creditat o altă societate deși nu avea un astfel de obiect de activitate.

Deși în sarcina inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunea de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., Tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a obține în mod ilegal de la Direcția Generală a Finanțelor Publice - Dolj o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor aprovizionări cu marfă de la SC C.V. SRL (firmă fantomă), aprovizionări făcute în baza unor acte fictive, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, act normativ care era în vigoare la data săvârșirii faptei.

Astfel, art. 36 din Legea nr. 345/2002 sancționează cu închisoare de la 1 la 7 ani „determinarea cu rea-credință, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale".

În urma intrării în vigoare a C. fisc., Legea nr. 345/2002 a fost abrogată, însă prevederile art. 36 au fost preluate de art. 8 alin. (1) din noua lege a evaziunii fiscale - Legea nr. 241/2005, text care sancționează cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, „stabilirea cu rea-credință de către contribuabili a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca obiect obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat".

Pentru realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni încriminată de prevederile legale mai sus menționate, este necesar să existe o acțiune de stabilire cu rea-credință a unui impozit, a unei taxe, contribuții cuvenite bugetului general consolidat al statului iar operațiunea să aibă ca rezultat obținerea fără drept a unei rambursări sau a unei restituiri de la o componentă a bugetului de stat.

Așa cum s-a statuat în doctrina și practica judiciară, modalitățile prin care impozitele, taxele, contribuțiile, sunt stabilite cu rea-credință, sunt diverse - de la realizarea unor operațiuni fictive la finalul cărora se solicită o rambursare de TVA fără drept (cum este și cazul în speță), declarații fiscale ale contribuabililor care nu corespund realității, pe baza cărora se emit decizii de impunere inexacte, etc.

De altfel, Legea nr. 241/2005 definește operațiunile fictive în art. 2 lit. f) ca fiind acele operațiuni ce constau în disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.

Tot în sprijinul celor mai sus menționate, s-a invocat și definiția evaziunii fiscale, în special a fraudei fiscale - care a constat în disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat de contribuabil, toate realizate prin intermediul încălcării dispozițiilor legale.

S-a mai invocat și faptul că, odată cu încriminarea distinctă a acestei infracțiuni prin noua legea a evaziunii fiscale, aplicabilitatea în asemenea cauze a disp. art. 215 C. pen. a încetat, deoarece prin voința explicită a legiuitorului s-a adoptat o încriminare distinctă a respectivei fapte și care anterior era circumscrisă de practica judiciară în prevederile art. 215 C. pen.

Fapta inculpatului G.M. care, în calitate de administrator a SC G., a obținut fără drept o rambursare de TVA de peste 9 miliarde ROL, scop în care a prezentat o stare de fapt fiscală ce nu corespundea realității, realizează pe deplin conținutul constitutiv al infracțiunii reglementată la data săvârșirii faptei de art. 36 din Legea nr. 345/2002, iar în prezent de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.M., prin apărător și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002. cu aplicarea art. 13 C. pen.

Tot în legătură cu această faptă, în apărarea sa, inculpatul G.M. a invocat că întrucât operațiunea de livrare inițială încheiată cu SC C.V. București a fost anulată prin refacturarea mărfurilor în sens invers și acesta a restituit suma încasată în urma rambursării de TVA, plătind și dobânzi considerabile, nu s-a putut reține că ar fi urmărit producerea unei pagube bugetului de stat, solicitând achitarea. Referitor la acest aspect, așa cum s-a arătat însă, operațiunea de refacturare s-a efectuat tot pe baza unor documente false, cu încălcarea unor dispoziții legale, iar suma ce trebuia să o restituie a fost eșalonată la plată prin Convenția nr. 259 din 24 octombrie 2003, pe perioada 14.05.2004 -15.02.2007, iar pentru achitarea acestui debit inculpatul G.M. a recurs la altă operațiune fiscală, deducând ilegal TVA, pe care apoi l-a compensat cu o parte din sumele eșalonate la plată.

Astfel, inculpatul G.M., la data de 30 noiembrie 2003, cu factura fiscală nr. I, a cumpărat de la SC B. SRL Craiova, administrată de inculpatul V.G., F.C.L. Corabia cu prețul de 14.280.000.000 ROL, deducând TVA în valoare de 2.280.000.000 ROL; totodată, pentru a garanta eșalonarea la plată a TVA datorat bugetului de stat, a ipotecat acest activ în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj.

Din probele administrate în cauză a rezultat că acest activ a fost cumpărat mai întâi de persoanele fizice M.D. și soția acestuia de la SC A.C. Corabia (aflată în lichidare judiciară) cu suma totală de 407.983.155 ROL, conform contractelor încheiate la datele 28 februarie 2002 și 28 noiembrie 2003, apoi a fost revândută de M.D. către SC B.I. Craiova cu suma de 10.500.000.000 ROL, iar după numai o zi, respectiv, la 29 noiembrie 2003, SC B. l-a vândut către SC G. cu suma mai sus menționată deducându-se TVA în cuantum de 2.280.000.000 ROL, pe care l-a folosit apoi pentru a compensa o parte din debitul eșalonat la plată.

Așa cum s-a constatat prin expertiza contabilă și cum rezultă din actele de control efectuate de organele abilitate, SC G. nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din această tranzacție deoarece nu avea în obiectul de activitate producția de conserve și legume, iar activele SC A.C. Corabia cumpărate de la SC B., prin intermediul lui M.D., nu erau destinate realizării de operațiuni taxabile, neînregistrând venituri din această activitate.

Mai mult, pentru a se face dovada achitării în întregime a contravalorii acestui activ, s-au întocmit la datele de 9 decembrie și 15 decembrie 2003 două chitanțe în valoare de 13.550.000.000 ROL și, respectiv, 10.550.000.000 ROL care atestau nereal achitarea integrală a prețului.

În realitate, ulterior datei de 9 decembrie 2003, s-au efectuat de către SC G. către SC B. plăți cuprinse între 300 - 400 milioane ROL, până la data de 9 ianuarie 2004, așa cum au declarat martorii G.V., U.V. și D.L.

A rezultat că această tranzacție s-a făcut doar formal de către SC G., prin reprezentantul acestuia G.M., cu complicitatea inculpatului V.G.D., pentru a se obține în mod necuvenit TVA de la bugetul de stat, stabilindu-se astfel în mod incorect, cu încălcarea Legii nr. 87/1994 (în vigoare la aceea dată), obligațiile bugetare.

Ca atare, inculpatul G.M. a săvârșit și infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în calitatea sa de administrator evidențiind în contabilitatea societății documente fictive având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor și altor elemente patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat care a achiziționat F.C. Corabia, cu un preț exagerat de mare, deducând nelegal TVA deși societatea nu avea ca obiect de activitate fabricarea de conserve, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, prin compensarea TVA-ului dedus cu cel eșalonat la plată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală încriminată la aceea dată de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, iar în prezent, în urma abrogării Legii nr. 87/1994, de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din noua lege a evaziunii fiscale, cu aplicarea în cauză a art. 13 C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului G.M., de a achiziționa cu facturile fiscale nr. E și J, mărfuri de la SC S.C. SRL Craiova, având ca director pe inculpatul C.G., în valoarea totală de 17.234.797.698 ROL, în baza cărora ar fi dedus TVA de 2.751.774.418 ROL, în condițiile în care prețurile mărfurilor erau exagerat de mari tocmai pentru a se putea deduce acest TVA (care ulterior a fost folosit pentru eșalonarea debitului datorat de SC G.) iar facturile prin care SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste produse de la o societate din București, ar fi fost în realitate fictive, prima instanță a constatat următoarele:

Art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, încriminează ca infracțiune de evaziune fiscală „omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti impozite, taxe, contribuții".

Aceeași faptă „constând în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operații fictive" este încriminată în prezent de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale se înțelege deci întocmirea unor acte false pentru cheltuieli în sensul că acestea nu au fost făcute sau nivelul real al cheltuielilor este mult diminuat.

În cauza de față, s-a constatat că inculpatul G.M. a operat corect în evidențele contabile ale SC G. cele două facturi fiscale emise de SC S.C. Craiova, iar în contractul încheiat între cele două societăți se menționează că plata se va face pe măsura valorificării mărfurilor de către SC G.

Cu ocazia controlului efectuat de organele financiare abilitate s-au găsit efectiv în gestiunea SC G. mărfurile nominalizate în cele două facturi iar o parte din ele au fost și valorificate.

În acest sens, audiate nemijlocit în instanță martorele C.N., G.V. și U.V., au declarat că acele mărfuri s-au înregistrat scriptic, au fost recepționate iar în anul 2005 s-au găsit efectiv în gestiunea SC G., iar martora U.V. a declarat că nu a făcut la data recepției nicio referire cu privire la prețul exagerat de mare a respectivelor produse mai ales că s-a trecut un adaos comercial de 20% în condițiile în care uneori se trecea chiar 30%.

A rezultat că facturile fiscale prin care SC G. s-a aprovizionat cu mai multe produse în valoare de 17.234.797.698 ROL, nu au fost fictive, că operațiunea a fost una reală și nu s-a stabilit pe baza unor probe științifice că prețurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu prețurile practicate pe piață, simplele aprecieri ale unor martori (în speță martorul P.M. - administrator al SC T. SA care a declarat că a cumpărat o parte din produse sesizându-se că au prețuri mult mai mari) neputând duce indubitabil la concluzia că s-a urmărit în realitate o evaziune fiscală.

Mai mult, deși în actul de inculpare s-a susținut că facturile prin care la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din București - SC E.I.G. SA ar fi fost fictive, această apreciere nu se bazează pe probe științifice, certe, ci doar pe depozițiile unor martori - V.C. și F.D. care sunt oarecum subiective în condițiile în care împotriva acestor persoane s-a declanșat de asemenea urmărirea penală tot pentru săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală.

Trebuia să se aibă în vedere și prevederile art. 52 C proc. pen. care consacră prezumția de nevinovăție și în conformitate cu care, în ipoteza în care probele referitoare la vinovăție nu sunt complete, certe, sigure, ci există îndoială cu privire la nevinovăția inculpatului, se aplică regula „in dubio pro reo" - potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar soluția ce se impune este achitarea acestuia de către instanța de judecată.

Mai mult, interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, iar concluziile unui organ judiciar nu pot fi obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.

Față de cele mai sus, prima instanță a constatat că fapta descrisă la ultimul punct din actul de inculpare (relația dintre SC G.C. SRL Craiova și SC S.C. SRL Craiova), nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, în ceea ce îl privește pe inculpatul G.M., după cum nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și nici ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților G.M. și C.G. în ceea ce privește infracțiunile reținute la ultimul punct din rechizitoriu.

Referitor la inculpatul V.G.D., Tribunalul a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Lege nr. 241/2005 (tranzacția privind revânzarea F.C. din Corabia).

Vinovăția inculpatului G.M. privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată rap. la art. 289 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu art. 13 C. pen., art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 și, respectiv, o infracțiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplic. art. 13 C. pen., (relația cu SC B. SRL Craiova) fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dat de modalitatea în care au fost comise, consecințele produse, dar și persoana inculpatului.

Avându-se în vedere că acesta este infractor primar, că anterior a avut o bună comportare și nu a mai creat probleme organelor fiscale și judiciare, că a depus diligențe pentru recuperarea sumei de 9 miliarde ROL obținută nelegal cu titlul de rambursare de TVA, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prin aplicarea unor pedepse cu îndepărtare de minimul special prevăzut de lege având ca modalitate de executare suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V.G.D., a cărui vinovăție privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost de asemenea pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, consecințelor produse și circumstanțele personale ale inculpatului.

Chiar dacă inculpatul V.G.D. a mai săvârșit fapte penale, acesta a fost reabilitat, iar în prezenta cauză a săvârșit un număr mai redus de infracțiuni, astfel încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu privire la care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 lit. a), b), c), C. pen. va contribui la resocializarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj -, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a solicitat obligarea inculpaților G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, V.G.D. și C.G., la plata sumei de 833,533 ROL, respectiv suma de 442,422 ROL, reprezentând obligații fiscale rezultate din relația comercială între SC G.C. și SC S.C.G. Craiova, precum și la suma de 391,111 ROL reprezentând obligații fiscale ce rezultă din relația comercială dintre SC G. și SC B.I. (respectiv vânzarea F.C. din Corabia), sume care să fie reactualizate la data plății prin adăugarea dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere la plată.

Această cerere de constituire ca parte civilă a fost însă considerată numai în parte întemeiată. Astfel, din actele și lucrările dosarului a rezultat că, în urma tranzacției comerciale încheiată între SC G. și SC B.I. Craiova la data de 30 noiembrie 2003, privind vânzarea F.C. Corabia prin încălcarea prevederilor legale, inculpatul G.M., reprezentant al SC G.C., a dedus nelegal TVA în sumă de 2.228.000.000 ROL, prin aceasta prejudiciind bugetul de stat cu suma mai sus menționată. în ceea ce privește însă suma de 2.751.774.418 ROL pe care inculpatul G.M. a dedus-o cu titlul de TVA în urma tranzacției comerciale încheiate cu SC S.C. SRL Craiova, prima instanță a constat că nu s-a dovedit pe baza unor probe științifice certe și concludente nelegalitatea acestei tranzacții, nefiind realizate deci elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel încât această sumă nu poate fi considerată un prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului. Avându-se în vedere prevederile art. 14 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora repararea prejudiciului produs prin infracțiune presupune atât repararea pagubei efective cât și despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, prevederi care se coroborează și cu dispozițiile art. 115 și 116 C. proc. fisc., s-a admis în parte acțiunea civilă, a fost obligat inculpatul G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova și în solidar și cu inculpatul V.G.D., la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, plus obligațiile fiscale accesorii, respectiv dobânzi, majorări și penalități de întârziere la plată, calculate cu începere de la data de 30 noiembrie 2004 până la achitarea integrală a prejudiciului.

B. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și inculpații G.M. și V.G.D.

În apelul formulat de parchet, s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen.; aceasta, întrucât rambursarea presupune plata de către contribuabil a taxei pe valoarea adăugată și ulterior solicitarea rambursării taxei plătite, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Sunt însă întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. întrucât inculpatul, în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în august 2003, prin inducerea în eroare a reprezentanților Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, prin prezentarea ca adevărate a aprovizionărilor cu marfă de la SC C.V. SRL, a solicitat și obținut o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL.

În mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului G.M. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen.

De asemenea, s-a mai arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului C.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Probatoriul administrat a stabilit cu certitudine vinovăția celor doi inculpați. Astfel, din procesul-verbal din 21 septembrie 2005 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, rezultă că mărfurile înscrise în facturi au fost aprovizionate de SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA București.

Mărfurile înscrise în cele două facturi au prețuri mai mari cu cca. 100 - 300 ROL decât prețurile practicate pe piață, din acest motiv neputând fi valorificate, ceea ce duce la concluzia că inculpații G.M. și C.G. au urmărit încasarea ori deducerea unui TVA cât mai mare.

Martorul P.M., administratorul SC T. SA Craiova, a declarat în faza de urmărire penală că a achiziționat mărfuri de la SC G.C. SRL la finele lunii iulie 2004, însă, în momentul în care a ridicat factura, a constatat menținerea unor prețuri exagerat de mari și a încercat să le restituie, însă fuseseră date în folosință la muncitori.

Inculpatul G.M. a compensat TVA-ul rezultat din cele două operațiuni financiar-contabile în sumă totală de 5.551.774.417 ROL din TVA-ul eșalonat la plată prin Convenția nr. 259 din 24 octombrie 2003, iar pentru a nu figura ca debitor la bugetul de stat cu TVA aferent facturilor de vânzare către SC G.C. SRL, inculpatul C.G. a procurat, la 19 octombrie 2004, de la SC E.I.G. SA Bucovăț, reprezentat de F.D., facturile nr. G și H, care atestau că a cumpărat mărfuri în valoare totală de 18.995.842.670 ROL din care TVA 3.032.946.670 ROL.

Prin cererea depusă la data de 30 octombrie 2008 de către parchet, s-a solicitat, în completarea motivelor de apel, în cazul inculpatului G.M., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, reținută la judecarea cauzei în fond, în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004, întrucât, în mod just, prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. precizată în actul de inculpare, însă noua încadrare dată faptelor în esență a fost greșită. Astfel, în mod corect, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.M. o reprezintă art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, constând în efectuarea de operațiuni inexacte în scopul de a diminua impozitul, taxa sau contribuția datorate bugetului de stat.

La data de 18 mai 2009, prin notele de ședință depuse de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății pentru inculpatul G.M., din art. 25 C. pen., rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că trebuie reținută o singură infracțiune prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., indiferent de forma de participație, în condițiile în care inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale; din art. 37 din Legea nr. 82/1991 (fost art. 43 din Legea nr. 82/1991) rap. la art. 289 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen.; din art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., apreciind astfel că greșit a fost raportat art. 9 din Legea nr. 241/2005 la art. 11 din Legea nr. 87/1994, deoarece trebuia aplicat unul din textele de lege apărute succesiv în materia evaziunii fiscale, care conțin aceleași reglementări, cu respectarea dispozițiile art. 13 C. pen.

Pentru inculpatul V.G.D., din art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 11 C. pen.

Pentru inculpatul C.G., din art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen., rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 37 C. pen.

În apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că operațiunea dintre SC S.C.G. SRL și SC G.C. SRL a fost una reală, materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și aspectele învederate anterior, dovedind faptul că operațiunea a fost una fictivă, realizată în scopul exclusiv al deducerii ilegale a sumei de 275.177 ROL, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței penale în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă și în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată aferentă relației comerciale dintre SC G.C. SRL și SC S.C.G. SRL, precum și obligarea inculpatului G.M., în solidar cu inculpatul C.G., iar inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL și la plata sumei de 275.177 ROL, la care să fie calculate obligații fiscale accesorii, cu începere de la 27 iulie 2004 și până la data achitării integrale a debitului.

Prin motivele scrise de apel formulate de inculpatul G.M., s-a criticat sentința atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă și s-a solicitat admiterea apelului cu consecința achitării, administrarea probelor ce au fost respinse de instanța de fond, respectiv o nouă expertiză grafologică cu privire la scrisul de pe facturile emise de SC C.V. SRL și expertiză contabilă pentru evaluarea imobilului dobândit de la SC B.I. SRL, precum și pentru verificarea existenței sau inexistenței împrumuturilor acordate de el societăți față de conținutul evidentei financiare a acesteia.

Nu au fost analizate o parte din apărările făcute cu privire la fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (relația cu SC C.V. SRL), soluția fiind netemeinică și nejustificată din punct de vedere procesual penal. Cu privire la latura obiectivă a acestei infracțiuni a invocat concluziile raportului de expertiză din care rezultă că deducerea și rambursarea TVA-ului a fost corect stabilită și că refacturarea mărfurilor era legală. Nu i s-a luat nicio probă de scris care să fie comparată cu actele pe baza cărora s-a efectuat raportul de expertiză din 7 septembrie 2004, care a concluzionat că scrisul de pe cele două facturi cu SC C.V. SRL a fost executat de V.G.D.

Nici cu privire la latura subiectivă, motivarea instanței nu este corectă, susținând că nu poate fi reținută buna-credință și, în general, atitudinea de achitare a prejudiciului.

Relația comercială cu SC B.I. SRL, în urma căreia SC G.C. SRL a dobândit un imobil pe raza orașului Corabia, nu este una fictivă, ci conformă cu realitatea și nu s-a făcut o expertiză pentru evaluarea acestui imobil, nici la urmărirea penală și nici la cercetarea judecătorească, pentru a se stabili dacă prețul de achiziționare a imobilului corespunde prețurilor imobiliare din perioada și zona respectivă.

Inculpatul V.G.D., prin apelul formulat în scris, a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și temeinicie, solicitând efectuarea unei noi expertize grafice mai amănunțită, pentru a-și dovedi nevinovăția cu privire la întocmirea celor două facturi din luna iunie privind relația cu SC G.C. SRL.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că a executat vreun act sau demers pentru ca SC G.C. SRL să obțină TVA rambursat și nici nu s-a făcut dovada că s-a pus de acord cu inculpatul G.M. pentru obținerea acestui TVA, care a intrat în patrimoniul SC G.C. SRL, unde nu avea nicio calitate sau interes pentru a obține vreun profit.

Prin Decizia penală nr. 147 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe intimatul-inculpat C.G., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale sus-menționate și s-au respins apelurile formulate de inculpații G.M. și V.G.D. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

S-a desființat în parte sentința în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., în privința inculpaților G.M. și V.G.D. iar în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților G.M. și V.G.D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că prima a stabilit în mod corect că fapta inculpatului G.M., de a obține, în calitate de administrator al SC G.C. SRL, o rambursare de TVA de peste 9 miliarde ROL, prezentând o situație de fapt fiscală ce nu corespunde realității, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 13 C. pen., și nu ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Totodată, au fost apreciate ca neîntemeiate apărările formulate de inculpat în sensul că s-a desistat, restituind suma de bani ce a reprezentat rambursare de TVA. Desistarea presupune o întrerupere de bunăvoie a executării faptei, astfel că activitatea inculpatului ulterioară consumării infracțiunii, nu conduce la nepedepsire.

A mai reținut că inculpatul G.M. l-a instigat pe inculpatul V.G.D. să completeze, cu date nereale, două facturi fiscale având ca furnizor SC C.V. SRL București, a semnat aceste facturi în baza cărora a obținut rambursarea de TVA, a întocmit și semnat nota de intrare recepție privind mărfuri care nu au intrat în depozitele societății, precum și procesul-verbal de lăsare în custodie, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și art. 290 C. pen. săvârșite în formă continuată.

Fapta inculpatului de a efectua mai multe transferuri bancare cu sume mici, în scopul ascunderii provenienței sumei și de a încheia contracte fictive de credite a societății precum și de a credita o altă societate, în scopul de a ridica în numerar sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, s-a reținut în mod corect că inculpatul G.M., administrator al SC G.C. SRL, a cumpărat la 30 noiembrie 2003 de la SC B. SRL Craiova, administrată de inculpatul V.G., F.C. Corabia cu prețul de 14.280.000.000 ROL și a dedus TVA în valoare de 2.280.000.000 ROL, iar potrivit expertizei contabile s-a stabilit că SC G.C. SRL nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată, deoarece nu are ca obiect de activitate și producția de conserve și legume.

Întrucât probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați, nu au confirmat plata în întregime a prețului, atestată în mod nereal de cele două chitanțe întocmite la 9 decembrie și 15 decembrie 2003, s-a apreciat în mod corect că tranzacția încheiată de SC G.C. SRL prin reprezentant, respectiv G.M. cu complicitatea inculpatului V.G.D., a avut un caracter formal, fiind încheiată cu scopul de a se obține fraudulos TVA de la bugetul de stat, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., și respectiv infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., ca urmare a întocmirii de către inculpat, în calitate de administrator a unor documente fictive ce au avut ca rezultat denaturarea cheltuielilor și altor elemente patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.

Întrucât în privința mărfurilor cumpărate de la SC S.C. SRL Craiova, s-a stabilit potrivit actelor de control efectuate de organele financiare și declarațiile martorilor că aceste mărfuri au fost înregistrate scriptic, au fost recepționate și regăsite în gestiunea SC G.C. SRL, iar prețurile nu au fost mari în raport cu prețurile practicate pe piață, instanța de fond a dispus în mod corect achitarea inculpaților G.M. și C.G. pentru infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 și respectiv art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, situația de fapt stabilită în mod corect de instanța de fond, confirmă săvârșirea de către inculpatul V.G.D. a infracțiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpaților, instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul G.M. nu are antecedente penale. în privința modalității de executare, instanța de apel a apreciat însă că, în raport cu criteriile de individualizare reținute mai sus, dar și de modul în care au fost săvârșite faptele, scopul urmărit, valoarea prejudiciului cauzat, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților.

Sub aspectul laturii civile, a reținut că nu sunt întemeiate criticile formulate de partea civilă în privința obligării inculpaților și la plata sumei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, aferentă relației comerciale dintre SC G.C. SRL și SC S.C.G. SRL, întrucât prima instanță a apreciat, în privința tranzacției încheiate între cele două societăți, că probele administrate nu au dovedit caracterul nelegal al acestei tranzacții, astfel că nu a fost prejudiciat bugetul de stat.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, precum și inculpații V.G.D. și G.M., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele depuse în scris și prezentate oral, astfel cum sunt redate și în practicaua prezentei decizii, ce face parte integrantă din hotărârea instanței.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Critica formulată de parchet în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților G.M. și C.G. relativ la aprovizionarea fictivă a SC G.C. SRL cu mărfuri în valoare totală de 17.234.797.698 ROL din care TVA 2.751.774.418 ROL, de la SC S.C.G. SRL Craiova, este întemeiată. Instanța de fond a reținut în baza unui probatoriu insuficient - declarațiile celor 2 inculpați și declarații de martori audiați sumar în faza de cercetare judecătorească - că inculpatul G.M. a operat corect în evidențele contabile ale SC G.C. SRL cele două facturi fiscale emise de SC S.C. Craiova, că operațiunea a fost una reală și că nu s-a stabilit pe baza unor probe științifice că prețurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu prețurile practicate pe piață. A mai reținut că deși în actul de inculpare s-a susținut că facturile prin care, la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din București - SC E.I.G. SA, ar fi fost fictive, această apreciere nu se bazează pe probe științifice, certe, ci doar pe depozițiile unor martori - V.C. și F.D. - care sunt oarecum subiective în condițiile în care împotriva acestor persoane s-a declanșat de asemenea urmărirea penală tot pentru săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală. Acest punct de vedere a fost însușit de către instanța de apel care a menținut soluția primei instanțe sub acest aspect.

Curtea constată că ambele instanțe nu au acordat semnificația cuvenită împrejurării potrivit căreia relațiile comerciale dintre SC E.I.G. SA București și SC S.C.G. SRL Craiova au fost fictive, constatare cuprinsă în rechizitoriul nr. 143D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală, confirmat prin Sentința penală nr. 817 din 11 mai 2009 a Judecătoriei sectorului 5 București, pronunțată în Dosarul nr. 9817/302/2005, ce a fost menținută sub aspectul situației de fapt de instanța de apel.

Astfel, potrivit raportului de inspecție fiscală încheiat la SC S.C.G. SRL Craiova din 13 aprilie 2005, s-a constatat că, în fapt, operațiunile economice consemnate în cele 14 facturi fiscale de livrări emise de SC E.I.G. SA București nu s-au efectuat în realitate; că mărfurile înscrise în facturile fiscale nr. F/27 iulie 2004 și nr. E/27 iulie 2004 emise de SC S.C.G. SRL Craiova către SC G.C. SRL figurează integral aprovizionate de către SC S.C.G. SRL Craiova de la E.I.G. SA București. De asemenea, în urma administrării probelor și a cercetărilor efectuate s-a reținut următorul circuit pentru bunurile care au făcut obiectul prezentelor facturi în baza cărora s-a solicitat rambursarea de TVA: furnizorul SC S.C.G. SRL Craiova era SC E.I.G. SA București, societate administrată de inculpatul F.D., inculpatul C.G. solicitându-i acestuia, în luna iunie 2004, emiterea unui nou set de facturi fiscale prin care să se ateste tranzacționarea scriptică a unor mărfuri similare cu precedentele facturi emise de la SC E.I.G. SA București către SC S.C.G. SRL Craiova.

Inculpatul F.D. a declarat că inculpatul C.G. s-a prezentat la sediul social al firmei sale, împreună cu o listă cu reperele ce urmau a fi trecute în facturi și valoarea acestora, el nefăcînd altceva decât să consemneze scriptic în documentele fiscale aceste lucruri; a mai declarat că niciodată societatea sa nu a achiziționat astfel de bunuri, vânzarea lor fiind efectuată doar scriptic. Declarațiile acestui inculpat sunt confirmate de verificările efectuate cu privire la furnizorii SC E.I.G. SA București, ocazie cu care s-a constatat că mărfurile apăreau ca livrate de SC S. SA București (societate administrată tot de inculpatul F.D.), iar furnizorii acestei societăți erau fie firme neînregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, fie societăți asimilate firmelor fantomă.

Totodată, în respectiva cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de evaluare pentru marfa pretins achiziționată de către inculpatul C.G. în numele SC S.C.G. SRL Craiova de la SC E.I.G. SA București, care a stabilit că pentru marfa prezentată de inculpat nu există documente de proveniență și certificate de atestare, în unele cutii nu se găsesc produsele inscripționate pe acestea, ci alte produse, iar valorile sunt mult supraevaluate.

Or, în condițiile în care în cealaltă cauză s-a stabilit pe baza unor probe concludente și pertinente - înscrisuri, raport de expertiză tehnică, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială a inculpaților din acea cauză -, că mărfurile cu care SC S.C.G. SRL Craiova s-a aprovizionat de la SC E.I.G. SA București - și din care provin cele pretins livrate de SC S.C.G. SRL Craiova către SC G.C. SRL Craiova - nu au fost livrate efectiv, iar marfa găsită în depozit era supraevaluată, inculpatul C.G. fiind condamnat pentru încasarea TVA nelegal, nu se poate reține în prezenta cauză că tranzacția a fost reală, doar pe baza declarațiilor unor martori ce erau la rândul lor interesați în cauză - funcționarele de la cele două societăți care au efectuat înregistrările în contabilitate și inculpații, al căror interes este mai mult decât evident.

În altă ordine de idei, Curtea constată ca pertinentă și susținerea recurentei - părți civile și, respectiv, a recurentului-inculpat G.M. potrivit căreia instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod diferit două tranzacții similare săvârșite de inculpați - relația comercială dintre SC G.C. SRL Craiova și SC B. SRL, pe de o parte și SC G.C. SRL Craiova și SC S.C.G. SRL Craiova, pe de altă parte -, deși în ambele cazuri prețurile au fost foarte mari (nefiind achitate sau doar parțial achitate), ceea ce ar denota caracterul fictiv al tranzacțiilor și scopul obținerii de TVA în mod fraudulos.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că probele administrate până la acest moment sunt insuficiente pentru a se putea pronunța o hotărâre de achitare sau de condamnare a inculpaților G.M. și C.G. relativ la aprovizionarea SC G.C. SRL cu mărfuri în valoare totală de 17.234.797.698 ROL, din care TVA 2.751.774.418 ROL, de la SC S.C.G. SRL Craiova, astfel că, urmare admiterii recursurilor declarate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea tuturor apelurilor la instanța de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va manifesta rol activ în scopul administrării de probe în vederea stabilirii exacte a situației de fapt relativ la tranzacția la care s-a făcut referire mai sus, în raport de cele arătate în considerentele prezentei decizii, prin solicitarea de copii de pe înscrisurile menționate din Dosarul penal cu nr. unic 9817/302/2005 - raport de inspecție fiscală, raport de evaluare tehnică a mărfurilor, declarații de inculpați și martori, alte înscrisuri fiscale relevante, etc. -, respectiv administrarea acestor probatorii în prezenta cauză, în scopul de a stabili, pe de o parte, realitatea sau activitatea tranzacției, și în acest din urmă caz, pe baza unui raport de expertiză contabilă, valoarea sumei cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin încasarea de TVA nedatorat. Curtea are în vedere inclusiv împrejurarea că obiectivele expertizei financiar contabile efectuate în faza de urmărire penală nu au vizat tranzacția dintre SC G.C. SRL Craiova și SC S.C.G. SRL Craiova, ci doar pe cele dintre SC G.C. SRL Craiova și SC C.V. SRL București, respectiv SC B.I. SRL Craiova.

Totodată, se va examina și solicitarea convergentă a inculpatului G.M., formulată în fața instanței de fond cu ocazia dezbaterilor, în sensul efectuării unei expertize contabile referitor la această tranzacție, având în vedere că proba solicitată a fost respinsă nemotivat, îngrădind inculpatului exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere motivele scrise de recurs depuse de parchet, astfel cum au fost precizate oral, urmând a face o corectă aplicare a succesiunii legilor în timp, precum și a Deciziei obligatorii nr. 4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, potrivit căreia faptele prev. de dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 sunt cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii complexe de evaziune fiscală.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici din motivele de recurs ale recurenților, susținute de altfel și în apel, putând administra orice alte probe pe care le va considera concludente.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice. Dolj, precum și de inculpații V.G.D. și G.M. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 01 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe intimatul-inculpat C.G.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților V.G.D. și G.M., în cuantum de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat C.G., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2010.