Customs director bribery and intermediation conviction upheld after appeals dismissed; four-year imprisonment and confiscation finalized

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 147 din 15 martie 2009, Tribunalul lași a condamnat pe inculpatul B.E.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) „luare de mită în formă continuată”, prev. și ped de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen.

b) „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla”, prev. și ped de art. la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped de art. la art. 11, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

c) „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, în virtutea căreia avea sarcina de a-l controla”, prev. și ped de art. la art. 11, alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped de art. la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

d) „fals în declarații”, prev. de art. 52 din Legea nr. 144/2007, republicată, raportat la art. 292 C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus la pct. I, lit. a)-d, și a aplicat inculpatului B.E.M. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 (șase) luni, pedeapsa finală de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

În baza disp. art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată, raportat la dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.E.M. a sumei de 62.159,18 Ron.

În baza disp. art. art. 163 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B.E.M. până la concurența sumei totale de 62.159,18 lei RON, măsură asigurătorie ce este executorie de la momentul pronunțării prezentei sentințe și va fi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat „Declarație de avere”, completat la data de 22 aprilie 2005 și depus la A.N.A.F. - A.N.V.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 10.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul D.N.A. - serviciul teritorial lași, din data de 30 septembrie 2008, emis în Dosarul nr. 63/P/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.E.M. pentru săvârșirea infracțiunilor:

- „luare de mită în formă continuată”, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi primit periodic suma totală de 43,5 mii. lei vechi (5 acte materiale) de la B.S. în scopul de a acorda facilități permise de lege societății comerciale SC C.I. SRL Brașov;

- „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla”, prev. de art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000, reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi intermediat și ar fi înlesnit efectuarea unor operațiuni financiare ale SC T.A. SRL lași, agent economic pe care, în virtutea funcției avea sarcina de a-l controla, fapte săvârșite în perioada cât a ocupat funcția de director executiv la D.R.V. lași, respectiv până la data de 07 aprilie 2006;

- „intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni comerciale și financiare de către un agent economic privat, pe care, în virtutea funcției, avusese sarcina de a-l controla, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției”, prev. de art. 11 alin. (2) Legea nr. 78/2000, reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi intermediat și ar fi înlesnit efectuarea unor operațiuni financiare și comerciale ale SC T.A. SRL lași, fapte săvârșite după ce a fost demis din funcția de director executiv al D.R.V. lași, respectiv de după data de 07 aprilie 2006 și până la sfârșitul anului 2006;

- „fals în declarații”, prev. de art. 36 Legea nr. 115/1996 rap. la art. 292 C. pen. abrogată și reincriminată prin art. 50 alin. (1) Legea nr. 144/2007 rap. la art. 292 C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului că ar fi completat declarația de avere din data de 22 aprilie 2005, fără a include suprafețele de teren de: 1497 m.p., achiziționată la 19 iulie 2004 și, respectiv, de 561,5 m.p. teren, achiziționată la 20 ianuarie 2005,

- toate infracțiunile cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.A., administrator al SC T.A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (2) Legea nr. 78/2000 și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei; disjungerea cauzei fată de D.D.O., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. și trimiterea pentru a se efectua cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea atât a reprezentantului parchetului cât și inculpatului, prin apărător, au fost audiați în detaliu: inculpatul B.E.M. (fila 175), martorii B.A. (fila 126), D.D.O. (fila 104 și 170), A.V. (fila 105) B.S. (fila 81), N.M. (fila 154), T. (fostă D.) C.M. (fila 149), N.A.D.C., (fila 106); s-a dispus și a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, concluzionându-se prin acest raport, aflat la fila 166-167 dosar, că inculpatul prezintă diagnosticul de „mielom multiplu Ig. A, stadiul III B, hipogamaglobulinemie severă secundară, bicitopenie secundară” și poate participa la judecarea cauzei; au fost depuse înscrisuri medicale pentru inculpat.

La termenul din data de 08 februarie 2010, instanța, după punerea în discuția contradictorie a părților, a dispus ridicarea silită a facturilor fiscale și a chitanțelor de plată emise de operatorii de telefonie mobilă pentru numărul telefonic 0743/XXXXXX, de al SC T.A. SRL, referitor la perioada mai 2006 - mai 2007, dispoziție ce a fost adusă la îndeplinire de către D.N.A. - serviciul teritorial lași, la dosar fiind înaintate prin adresa cu nr. 298/111/7/2010 înscrisurile solicitate de instanță.

La același termen de judecată, la solicitarea instanței, D.N.A. - serviciul teritorial lași, prin adresa cu nr. 236/11/1/2010, a depus la dosarul cauzei mai multe acte procesuale în copie, respectiv rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 22 noiembrie 2005 dispusă în Dosarul penal nr. 122/P/2005 și Ordonanța nr. 55/P/2006 din 21 decembrie 2007.

Totodată, la data de 15 martie 2010, în termenul de amânare a pronunțării, D.N.A. - serviciul teritorial lași, prin adresa cu nr. 456/111/13/2010, a depus al dosarul cauzei mai multe acte procesuale în copie, acte pe care inculpatul, prin apărător, prin concluziile orale pe fondul cauzei, a solicitat a fi verificate de instanță, pentru a se stabili legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice aflate la dosar și folosite de acuzare în susținerea actului de inculpare și trimitere în judecată (procesul-verbal de sesizare din oficiu și începere a urmăririi penale, încheiat la data 22 noiembrie 2005, în dosarul cu nr. 122/P/2005 a D.N.A. - serviciul teritorial lași; ordonanța din 18 septembrie 2007, dată în dosar nr. 55/P/2006 al aceleiași instituții; încheierile de autorizare a interceptărilor telefonice, date de Tribunalul lași în Dosarele nr. 140/S/2005, 142/S/2005, 154/S/2005, 16/S/2006, 2013/2006, 4015/2006, 1954/99/2007, precum și autorizațiile emise în baza acestor încheieri, respectiv autorizațiile din 16 februarie 2005, din 03 aprilie 2007; încheierile de autorizare a interceptărilor telefonice, date de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 14/S/2006, și autorizațiile emise în baza acestor încheieri, respectiv autorizațiile din 16 martie 2006, din 17 martie 2006)

Prin încheierea din 29 ianuarie 2010, apoi și prin încheierea din data de 08 februarie 2010, instanța a pus, din oficiu, în discuția părților oportunitatea schimbării încadrării juridice, în sensul reținerii atât pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., procurorul și inculpatul, prin apărător, punând concluzii pe această schimbare de încadrare juridică atât la termenul din data de 08 februarie 2010, cât și cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 08 martie 2010.

De asemenea, referitor la infracțiunea de „fals în declarații”, la termenul din data de 08 martie 2010, instanța a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea reținerii încadrării juridice corecte, ca urmare a renumerotării articolelor din Legea nr. 144 din 21 mai 2007, ce a avut loc prin republicarea acestei legi în M. Of. nr. 535 din 03 august 2009, respectiv a se reține art. 52 ce reprezintă noua numerotare a infracțiunii de fals în declarații, inculpatul, prin apărător și reprezentantul parchetului punând concluzii de reținere a articolului de lege ce a rezultat în urma renumerotării.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut ca fiind dovedită, următoarea situație de fapt:

I. Situația premisă. în anul 1993, începând cu data de 14 iulie 1993, inculpatul B.E.M. a fost angajat, prin detașare de la M.A.N., la Brigada de Supraveghere și Control lași, din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în funcția de inspector de specialitate, gradul IV, fiind numit cu aceeași dată și în funcția de Șef al acestei brigăzi (a se vedea deciziile cu nr. 624 și 667 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 142 și 143 vol. I dos. urm. pen.).

La data de 12 iunie 1997, inculpatul B.E.M. a fost numit pentru a coordona activitatea Direcției Regionale Vamale lași, până la scoaterea și cu ocuparea prin concurs a postului de director, post în care a fost numit în mod definitiv, la data de 02 februarie 1998 (a se vedea deciziile cu nr. 554 din 12 iunie 1997, nr. 765 din 06 august 1997 și nr. 64 din 30 ianuarie 1998 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 147 -149 vol. I dos. urm. pen.).

Ulterior, inculpatul, ce a dobândit în anul 1998 calitatea de expert vamal, a participat la concurs pentru ocuparea postului de director la Direcția Regională Vamală lași, iar la data de 22 martie 1999 a fost promovat în această funcție, definitivarea în funcție având loc la data de 22 iunie 1999 (a se vedea Deciziile cu nr. 431 din 22 martie 1999 și nr. 973 din 21 iunie 1999 ale Direcției Generale a Vămilor de la filele 152, 153 vol. I dos. urm. pen.).

De la data de 13 martie 2006, inculpatul a fost mutat de la D.R.V. lași, la care a ocupat funcția de director executiv din anul 1997, la D.R.V. Galați, iar, la data de 07 aprilie 2006, inculpatul a fost destituit din funcția publică de director executiv la D.R.V. lași, conform art. 65 alin. (3), lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici (a se vedea Ordinele cu nr. 4527 din 10 martie 2006 și nr. 5638 din 06 aprilie 2006 ale A.N.A.F. - A.N.V. de la filele 165 și 166 vol. I dos. urm. pen.).

Potrivit fișei postului, inculpatul B.E.M., în calitate de director, avea ca principală responsabilitate organizarea, conducerea și controlul întregii activități a direcției și birourilor vamale de control și vămuire din subordine, precum și mai multe atribuții, din care vor fi menționate următoarele :

- asigură aplicarea corectă a procedurilor, tehnicilor de control și vămuire, precum și a regimurilor vamale stabilite prin lege;

- urmărește modul de aplicate corectă și unitară a Tarifului Vamal de Import și a altor taxe și drepturi vamale, a normelor privind determinarea valorii în vamă și a regulilor de stabilire a originii mărfurilor, răspunde de urmărirea și încasarea veniturilor bugetare din activitatea vamală;

- aprobă planurile tematice de activitate trimestrială a serviciului cu atribuții de supraveghere;

- dispune personalului Serviciului supraveghere și control vamal să realizeze activitățile de prevenire, combatere, constatare și sancționare a fenomenelor de fraudă pe raza de competență teritorială;

- controlează ori de câte ori este cazul și analizează trimestrial activitatea personalului cu atribuții de supraveghere vamală, inclusiv modul cum acesta își realizează sarcinile ce i-au fost repartizate;

- furnizează prin compartimentele de specialitate, relații și informații la cererea agenților economici, conform codului și regulamentului vamal.

Referitor la relațiile de control, prin fișa postului s-a stabilit că limitele acestor competențe se întind asupra serviciilor, birourilor vamale, dar și asupra comisionarilor vamali, (a se fișa postului de la filele 176-181 vol. I dos. urm. pen.).

Cadrul legal.

Potrivit Legii nr. 141/1997, modificată și completată, privind Codul vamal al României (lege în vigoare până în data de 10 aprilie 2006 când a fost abrogată de Legea nr. 86/2006), operațiunile de prezentarea mărfii, depunerea declarației vamale, sumară și în detaliu, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vămilor, și de persoane juridice române care au calitate de comisionar în vamă (art. 62).

Prin regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărâre nr. 1.114 din 9 noiembrie 2001 (regulament în vigoare până în anul 2006, fiind abrogat prin H.G. nr. 707/2006), s-a definit comisionarul în vamă ca fiind persona juridică română, constituită potrivit legii, care îndeplinește, în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vama a drepturilor de import și de export (art. 80 alin. (1)).

Totodată comisionarul în vamă are dreptul de a face operațiuni de import sau de export în nume propriu (art. 80 alin. (2)).

Comisionarul în vamă, potrivit art. 81 din regulament, stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operațiunilor pe care le efectuează potrivit art. 80 și răspunde de respectarea reglementărilor vamale și poate să își exercite atribuțiile numai după obținerea autorizației emise de Direcția Generală a Vămilor (art. 82).

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României a prevăzut și o serie de obligații în sarcina comisionarului (art. 95 lit. a)-p), printre care și:

- să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;

- să constituie la biroul vamal o garanție care să acopere nivelul drepturilor de import - export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;

- să plătească la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de titularul operațiunii.

Totodată, s-a prevăzut că, în cazul comisionarului în vamă, acesta răspunde în solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni (art. 96).

II. În anul 1996 a fost înființată de către numita B.S., fost lucrător vamal la Brașov, societatea comercială SC C.I. SRL, cu obiectul principal de activitate „activități ale altor agenții de transport” (comisionar de agent vamă).

În anul 1999, SC C.I. SRL Brașov a deschis pentru prima oară punct de lucru în lași, respectiv Socola - triaj, municipiul lași, iar în anul 2001 a înființat punct de lucru în stația C.F.R. Nicolina, ca urmare a mutării sediului Direcției regionale vamale și a Biroului vamal lași (a se vedea adresa Oficiului național al Registrului Comerțului conținând istoricul și acționariatul acestei societăți (filele 19-21 vol. 2 dos, urm. pen.).

Deschizând punctul de lucru în lași, numita B.S. l-a cunoscut pe directorul Direcției Regionale Vamale lași, respectiv pe B.E.M., la care s-a prezentat, fiind recomandată de către directorul Direcției regionale a vămilor Brașov, fost coleg de serviciu.

Cum, în anul 2002, Direcția Regională Vamală lași s-a mutat în sediul nou, construit în lași, b-dul N.l., SC C.I. SRL a licitat și închiriat un spațiu din incinta acestei clădiri.

După mutarea în noul birou, în luna septembrie 2002, B.S. a venit la lași și a avut o întrevedere cu inculpatul B.E.M., în biroul acestuia, ocazie cu care, potrivit declarațiilor numitei B.S., date pe tot parcursul procesului penal în calitate de martor - denunțător, inculpatul i-a spus că dorește ca „pentru o bună colaborare să defileze în fiecare lună, prin fața geamului său 200 de soldăței verzi.”

Abia după ce inculpatul a desenat în aer forma unei bancnote, denunțătoarea a înțeles că i se solicită să-i plătească lunar acestuia câte 200 dolari S.U.A., fiind de acord cu această solicitare, întrucât auzise că „aceasta era practica în zonă”, iar suma nu era mare în raport cu încasările punctului de lucru de la acel moment. Cei doi s-au înțeles ca plata să se facă prin alimentarea periodică a cârdului de salariu emis de B.R.D. lași pe numele inculpatului, al cărui număr de cont, a fost comunicat în aceeași discuție de către acesta denunțătoarei.

B.S. a alimentat pentru prima dată contul de cârd la data de 30 octombrie 2002 (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 88, vol. I), depunând suma de 10 milioane lei vechi, mai mare decât cea solicitată de inculpat, respectiv echivalentul a 200 dolari S.U.A. (în aceea zi 1 dolari S.U.A. era cotat de B.N.R. la un curs de 33.463 ROL), martora declarând că știa din experiență că în luna următoare, respectiv luna noiembrie a fiecărui an încasările societății erau mai slabe și astfel a intenționat să nu mai plătească în această lună.

În aceste condiții, în luna noiembrie 2002, nu a depus în contul inculpatului nici o sumă de bani, depunând a doua oară la data de 10 decembrie 2002 (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 89, vol. I dos. urm. pen.) aceeași sumă de 10 milioane ROL, zi în care 1 dolari S.U.A. era cotat de B.N.R. la un curs de 33.680 lei ROL, sumă care, însumată cu cea plătită în luna octombrie, reprezenta aproximativ 200 dolari S.U.A. pentru fiecare lună, respectiv, octombrie, noiembrie și decembrie.

La data de 23 ianuarie2003, denunțătoarea a depus în contul inculpatului suma de 6,5 mii. lei Rol, apoi la 26 martie 2003 suma de 7 mii. lei vechi, aceasta fiind prima chitanță în cuprinsul căreia se menționează că banii au fost depuși de către B.S. pentru B.E.M., în cele anterioare casierul înscriind că banii s-au primit de la B.E.M. pentru B.E.M., (a se vedea formularele de depunere numerar ale BRD - sucursala Brașov aflate fila 90 și 91, vol. I dos. urm. pen.)

După această dată, denunțătoarea B.S. a renunțat a mai trimite bani inculpatului, fără a-l anunța însă despre acest lucru, întrucât, potrivit declarațiilor acesteia, prin aceste plăți lunare activitatea punctului de lucru din lași nu a devenit mai profitabilă, ci, dimpotrivă, încasările s-au diminuat.

La data de 13 octombrie 2003, s-a hotărât să depună din nou bani, plătind în aceeași modalitate suma de 10 mii. lei Rol (a se vedea formularul de depunere numerar al B.R.D. - sucursala Brașov aflat fila 92, vol. I dos. urm. pen.), aceasta fiind și ultima plată efectuată, denunțătoarea declarând că, în condițiile în care profitul punctului de lucru nu a crescut, ar fi însemnat ca, de cele mai multe ori, suma de 200 dolari S.U.A. să depășească cuantumul lunar al profitului.

În luna februarie 2006, denunțătoarea B.S., în calitate de administrator al SC C.I. SRL Brașov, a încercat să închirieze un spațiu în incinta Vămii Sculeni, în vederea deschiderii unui nou punct de lucru, în acest sens înaintând o adresă Biroului Vamal Sculeni. Neprimind nici un răspuns, a fost nevoită să discute cu inculpatul, care i-a promis un răspuns favorabil, dacă va localiza împreună cu șeful Vămii Sculeni un spațiu, sugerându-i totodată, potrivit declarației denunțătoarei, să-i vireze o sumă de bani într-un cont de cârd deschis la B.R.D., fapt ce nu a fost dovedit în cauză.

Însă, răspunsul negativ la cererea de închiriere de spațiu a determinat pe martora B.S. să înainteze un autodenunț la data de 08 martie 2006 către A.N.A.F. - A.N.V. (ase vedea fila 29-30 vol. 1 dos. urm. pen.), prin care a adus la cunoștință că a dat inculpatului, la solicitarea acestuia, mai multe sume de bani începând cu luna septembrie 2002, pentru a o mai bună colaborare și pentru a nu-i fi făcute șicane în activitatea societății de comisionar în vamă

La data de 13 aprilie 2006 A.N.A.F. - A.N.V. formulează o sesizare penală (a se vedea filele 17-19 vol. 1 dos. urm. pen.), ce a fost înregistrată la D.N.A., la data de 14 aprilie 2006 primind numărul de Dosar nr. 75/P2006.

Prin ordonanța din 28 iunie 2006 dată în Dosar nr. 75/P2006 (filele 14-16 vol. 1 dos. urm. pen.), s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în cauză în favoarea DNA - serviciul teritorial lași, cauza fiind conexată, la data de 03 iulie 2006, la un alt dosar, ce-l privea pe același inculpat B.E.M., cu nr. 122/P/2005.

Prin rezoluția din 07 august 2006, dată în Dosarul cu nr. 122/P2005, s-a dispus de către același organ de urmărire penală disjungerea cauzei privind faptele lui B.E.M., denunțate de B.S., fapte prev. de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, Dosarul astfel format primind numărul 63/P2006.

Prin rezoluția din 11 august 2006, dată în Dosar nr. 63/P2006, procurorul de caz din cadrul D.N.A. - serviciul teritorial lași a dispus începerea urmăriri penale față de B.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită de următoarele mijloace de probă:

- sesizarea penală formulată de A.N.A.F. – A.N.V.;

- ordonanța din 28 iunie 2006, dată în Dosarul cu nr. 75/P/2006 al D.N.A. - secția de combatere a corupției, care, pe lângă funcția de act procedural prin care s-a dispus declinarea competenței, îndeplinește și rolul procesului-verbal prevăzut de art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în partea introductivă, procurorul de caz constatând actele premergătoare ce au fost efectuate în cauză, și anume: au fost solicitate date și acte de la A.N.V. privind numirea și fișa postului numitului B.E.M., s-a dispus și s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, în vederea testării denunțătoarei cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, au fost audiați B.S., F.S.L. și S.C., fiind întocmite procese-verbale în cazul fiecărei declarații;

- formularele de depunere numerar eliberare de B.R.D. - sucursala Brașov, din datele de 30 octombrie 2002, 10 decembrie 2002, 23 ianuarie 2003, 26 martie 2003 și 13 octombrie 2003, din care rezultă că a fost alimentat un cont aparținând inculpatului B.E.M. deschis la aceeași bancă, cu suma totală de 43, 5 milioane lei, la depunător fiind consemnat tot B.E.M., iar la o singură depunere fiind consemnat numele B.S.;

- înscrisurile înaintate de Oficiul Național al Registrului Comerțului privind informații referitoare la istoricul și acționariatul societății comerciale SC C.I. SRL;

- procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice ale inculpatului B.E.M. (la analiza poziției procesuale a inculpatului vor fi precizate și detaliate aceste convorbiri);

- declarațiile martorilor:

- B.S., denunțătoare, ce a fost audiată în faza actelor premergătoare (întocmindu-se procesul verbal din 03 mai 2006, care potrivit disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen. constituie mijloc de probă); în faza de urmărire penală la datele de 05 octombrie 2006,14 iunie 2007 și, apoi, de către instanță, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2009, în toate declarațiile martora precizând aceleași împrejurări, ce au fost reținute de către instanță în situația de fapt de mai sus. De reținut este faptul că martora a precizat că a înțeles că scopul plății sumei totale de 43,5 milioane îl reprezenta desfășurarea în bune condiții a activității de comisionar în vamă, această apreciere fiind determinată de faptul că inculpatul a avut inițiativa de a o chema și de a-i sugera plata unei „taxe de protecție”, precum și de zvonul ce circula în cadrul direcției referitoare la existența acestei practici. Mai mult, acest fapt i s-a confirmat și în momentul în care, după încetarea efectuării plăților, clienții societății au plecat la alte firme, cei mai importanți plecând la SC T.A. SRL lași, ce aparținea familiei inculpatului Butur; în dovedirea acestei din urmă afirmații martora a depus la dosar o situație a principalilor clienți ai societății din perioada 2002 - 2006 (a se vedea fila 6 din vol. 2 dos. urm. pen.), din care reiese că, în anul 2006, au plecat doi clienți, respectiv SC T. SRL și C.A. lași, la firma SC T.A. SRL lași;

- B.A., comisionar vamal la SC C.I. SRL Brașov și B.M.S., contabilă la aceeași firmă, care au declarat în faza de urmărire penală că au aflat în cursul anului 2006 de la denunțătoare că, din profitul societății, o parte o dădea directorului B., și totodată au precizat că o modalitate în care acesta putea să ajute firma era să îndrume clienți către aceasta, ori să favorizeze agenții economici ce erau clienți ai firmei SC C.I. SRL Brașov, prin scutirile de taxe vamale, ori prin aprobarea declarațiilor vamale sumare fără garantare, fapt care nu s-a întâmplat (filele 147 - 152 vol. 2 dos. urm. pen);

- declarațiile inculpatului date pe tot parcursul procesului penal - filele 255 - 264, 265 - 269, 276 - 281 vol. 2 dos. urm. pen. și 175 instanță.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, prima instanță a reținut că, pe tot parcursul procesului penal, deși a recunoscut faptul că a primit prin virament suma totală de 43,5 milioane lei Rol, a negat constant că i-a primit pentru a îndeplini vreun act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ori un act contrar acestor îndatoriri, susținând în permanență că această sumă reprezintă un împrumut acordat denunțătoarei în luna septembrie 2002, aceasta plângându-se că are o problemă cu mașina personală, la solicitarea expresă a acesteia. A mai afirmat că la momentul acordării acestui împrumut a fost de față un prieten, D.D., care se află în acel moment în biroul său și care i-a și împrumutat suma de circa 25 - 30 milioane ROL pentru a-i înmâna alături de 15 milioane pe care-i avea el, denunțătoarei, situație de fapt prezentată și în fața instanței la termenul din data de 30 noiembrie 2009.

Totodată, inculpatul a precizat că a cunoscut-o pe numita B.S. din anul 2001, fiindu-i recomandată de către omologul său de la Brașov, S.C., că s-a mai întâlnit cu aceasta când venea la punctul de lucru din lași, că a avut o relație profesională, că a fost sunat de către martoră, după fiecare virament pentru a-i confirma încasarea banilor, susținând că totul este o înscenare în scopul de a fi înlăturat din funcție.

Analizând atât susținerile din declarațiile martorei - denunțătoare B.S., cât și cele din declarațiile inculpatului, tribunalul a constatat că acestea se coroborează în mare parte, singura contradicție, și, de altfel, foarte importantă, fiind referitoare la scopul pentru care s-au dat și respectiv primit banii, însă, materialul probator administrat în cauză face dovada unor împrejurări, situații sau circumstanțe care, deși nu reprezintă decât probe indirecte, prin coroborarea lor relevă fără dubiu că scopul real al primirii sumelor de bani necuvenite de către inculpat a fost de a acorda facilitățile permise de lege clienților societății SC C.I. SRL.

Astfel, actele normative care reglementează regimul vamal în România prevăd o serie de facilități care pot fi acordate de către autoritatea vamală, reprezentată la nivel local de către D.R.V. lași și Biroul vamal lași, și anume:

- Codul vamal al României prevede în capitolul V, secțiunea I, că mărfurile sosite la vama de destinație se află sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal, intrând în depozit necesar cu caracter temporar pe baza unei declarații sumare, putând fi transferate numai în cazurile și în locurile stabilite de autoritatea vamală. în aceste cazuri, autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import (art. 37 - 38 din Legea nr. 141/1997, modificată și completată, în varianta în vigoare în anii 2002 - 2003); cu titlu de exemplu, la dosarul cauzei, mai exact în volumul 3 dosar urmărire penală, se regăsesc mai multe cereri de aprobare a declarațiilor sumare cu garantarea datoriei vamale de către societatea care desfășoară pentru titularul operațiunii comerciale activitățile de comisionar în vamă, sau fără garantarea datoriei vamale, cereri ce sunt aprobate de către inculpat, în calitate de director D.R.V. lași, printr-o rezoluție pe cerere cu mențiunea „de acord” sau „da”- filele 180 - 318;

- cap. VII al aceluiași act normativ reglementează regimurile vamale suspensive, care sunt operațiuni cu titlu temporar și care au ca drept efect suspendarea plății taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operațiunii comerciale și se aprobă de către autoritatea vamală, care fixează termen pentru încheierea regimului vamal suspensiv, termen care poate fi însă prelungit cu aprobarea autorității vamale. Atunci când titularul nu finalizează operațiunile în termenul aprobat, autoritate vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv (art. 91 - 95 din Legea nr. 141/1997);

- secțiunea a III-a a capitolului VII reglementează antrepozitul vamal, care este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate, iar în acest caz autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit (art. 101 - 105 din Legea nr. 141/1997);

- capitolul 9 C. vam. mai prevede și faptul că în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale, iar autoritatea vamală are dreptul să ceară constituirea unei garanții pentru asigurarea plății datoriei vamale, iar, în cazuri temeinici justificate, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligația garantării datoriei vamale (articolele 141 și urm. și art. 151 din Legea nr. 141/1997).

Prin dispoziția nr. 4 din 01 februarie 2002 (a se vedea fila 89 vol. VII dos. urm. pen.) a directorului Direcției Regionale Vamale lași, în speță inculpatul B.E.M., s-a dispus ca, începând cu data de 01 februarie 2002, declarația sumară pentru care nu se constituie garanția care să asigure plata drepturilor de import se vizează de către Direcția Regională Interjudețeană lași.

Se poate constata, așadar, prin descrierea sumară a facilităților care pot fi acordate de către autoritatea vamală în condițiile legii, de ce reprezentantul comisionarului în vamă SC „Carnaval Impex” a considerat că o „bună colaborare” cu autoritatea vamală, și mai precis cu reprezentantul acestei, directorul B.E.M., în sensul de a nu îngreuna sau de a nu respinge, cererile de aprobare a acestor facilități, ar fi fost de natură de a mări numărul de clienți, sau cel puțin să nu piardă clienți, și, astfel, activitatea să fie profitabilă.

Cu toate acestea, deși ipotetic se poate reține că directorul Direcției Regionale Vamale lași poate să influențeze activitatea comisionarilor vamali prin aprobarea în mod preferențial sau discreționar acestor facilități, instanța de fond a constatat că, la momentul în care reprezentantul comisionarului în vamă a plătit diverse sume, având reprezentarea că astfel își asigură o protecție, în cadrul comisionarilor vamali, dar și a clienților reprezentați de acești comisionari, această percepție a influenței directorului B.E.M. exista în mod real.

Astfel, comisionarul vamal SC R. SA formulează la data de 20 martie 2003 o sesizare către D.G.V. prin care reclamă „un fenomen de distorsionare a concurenței în rândul comisionarilor în vamă” de către firma Transatlantic SRL lași, care este a unei rude a directorului D.R.V.I. lași, B.E.M., firmă care pe parcursul unui an a reușit să atragă un număr important de clienți care lucrau anterior cu alți comisionari în vamă, implicarea directorului Butur fiind cunoscută de toți agenții vamali și agenții economici din zonă (a se vedea fila 79 și 206-207 voi. 7 dos. urm. pen.). Prin aceeași sesizare, s-a reclamat și faptul că aceeași firmă aparținând rudelor directorului Butur beneficiază, în mod curent, de autorizații și aprobări în regim preferențial, depune și i se acceptă declarații sumare fără garanție, obține fără probleme scutiri de la obligația datoriei vamale, agenții economici aflând deja că dacă au nevoie de regim preferențial acesta poate fi obținut numai dacă lucrează cu această firmă.

O echipă de control a verificat cele semnalate prin sesizare, dar verificările au fost sumare, mărginindu-se la a compara facilitățile acordate celor 8 comisionari în vamă din raza Biroului Vamal lași, fără a verifica legalitatea sau oportunitatea acestor facilități acordate firmei aparținând SC T. SRL, reținând că directorul Butur nu are nicio rudă la niciunul dintre comisionari, concluzie însușită doar prin interpelarea directorului (a se vedea Nota de Prezentare întocmită de Serviciul Inspecție și Control pentru activitatea vamală din cadrul D.G.V. de la filele 76 - 78, vol. 7 dosar urm. pen.)

În realitate, asociatul unic al SC Transatlantic SRL era cumnatul inculpatului B.E.M., respectiv numitul B.V., iar administratorul acestei societăți era nepoata soției inculpatului, relații de afinitate pe care inculpatul Ie-a ascuns cu ocazia verificărilor efectuate de șefii ierarhici, dar cel mai important, ulterior s-a dovedit și faptul că a înlesnit activitățile de comisionar vamal ale acestei societăți (a se vedea motivarea pentru celelalte infracțiuni deduse judecății).

Toate aceste împrejurări de fapt, dovedite în cauză, sunt de natură a demonstra că percepția martorei B.S., reprezentantul comisionarului în vamă SC C.I. SRL, că fără „a cumpăra” influența directorului regionalei vamale, activitatea societății ar putea prejudiciată, are corespondent în realitate.

O altă împrejurare relevantă este cea referitoare la relația dintre inculpat și martora-denunțătoare B.S., relație ce este caracterizată de ambele părți ca fiind una doar profesională.

Astfel, potrivit declarațiilor acestora, martora l-a cunoscut pe inculpat, în calitate de director al D.R.V. lași, la momentul deschiderii în anul 1999 a unui punct de lucru în mun. lași și, de la acel moment, s-au întâlnit de câteva ori pe an, cu prilejul vizetelor la acest punct de lucru, având în vedere că domiciliul martorei este în Brașov.

Această relație strict profesională, de colaborare la nivel instituțional, este de natură a caracteriza ca neverosimilă varianta inculpatului cum că martora s-a prezentat la el, pentru a-i solicita, în nume personal, o sumă de bani întrucât are o mare problemă (i s-a defectat mașina sau trebuie să cumpere ceva urgent), dată fiind și calitatea oficială a inculpatului de director al D.R.V. lași.

Faptul că inculpatul nu o cunoștea foarte bine pe denunțătoare rezultă și din discuțiile telefonice ale inculpatului cu omologul său din Brașov, respectiv cu numitul S.C., căruia îi solicită să stea de vorbă cu aceasta pentru a-i confirma dacă a formulat sau nu ea denunțul către A.N.V., (a se vedea procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 și 06 martie 2006 de la filele 18 - 19, 23 - 24 și 46 - 49 dosar interceptări și declarația numitului Stoian Constantin reținută în procesul-verbal încheiat în conformitate cu disp. art. 224 C. proc. pen., de la filele189 - 190 vol. I dos. urm. pen.).

Varianta susținută de către denunțătoare este confirmată și de convorbirea telefonică dintre aceasta și inculpat din data de 02 martie 2006, discuție în care inculpatul, după o întrevedere la București cu vicepreședintele A.N.V., o întreabă despre o reclamație privitoare la faptul că un comisionar i-a alimentat un cont și în care numita B.S. îi răspunde că nu a făcut ea reclamația, că nu doar ea a făcut astfel de alimentări, fiind probabil să fi făcut și alții, dar cea mai relevantă este replica inculpatului „Eu nu am condiționat pe nimeni, niciodată, de nici o culoare...”, prin care acesta confirmă faptul că au existat aceste plăți necuvenite, dar fără a fi efectuate la solicitarea sau constrângerea sa. Mai mult, pe parcursul discuției cu denunțătoarea, inculpatul nu a invocat în nici un moment faptul că, între ei, la un moment dat, ar fi existat un împrumut, nici măcar atunci când denunțătoare întreabă retoric „Ei și ce? Eu am fost singură?”, referindu-se la alimentarea cârdului inculpatului (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 de la fila 14 - 15 dosar interceptări).

Din această convorbire, rezultă și faptul că, mai întâi a existat o reclamație cel puțin verbală la adresa inculpatului, ce a impus la data de 02 martie 2006 întrevederea inculpatului cu vicepreședintele A.N.V., G.Ș.D., autodenunțul scris al martorei B.S. fiind făcut la câteva zile, respectiv la data de 08 martie 2006 (a se vedea în acest sens și convorbirea din aceeași zi de 02 martie 2006 a inculpatului, după vizita la numitul G.Ș.D., cu deputatul R.F., căruia îi solicită să se intereseze ce persoană din guvern dorește ca el să demisioneze, apreciind că vicepreședintele autorității a primit o comandă politică - procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din datele de 02 martie 2006 de la fila 11 - 13 dosar interceptări).

În ceea ce privește faptul dacă aceste sume de bani au și fost plătite în acest scop, tribunalul a constatat că, în cauză, au fost susținute doar două versiuni, prima aparținând denunțătoarei, și care a fost amintită mai sus, iar cea de a doua a inculpatului care, pe tot parcursul procesului penal, a susținut că banii pe care i-a primit reprezentau restituirea, în mai multe tranșe, a unui împrumut acordat denunțătoarei.

Este adevărat că o obligație de plată se poate naște și în urma unui contract de vânzare - cumpărare sau a unui contract de închiriere, ori în urma unor activități de prestări servicii, precum și în cazul unor liberalități (donație), dar, în cauza de față, existența unor astfel acte juridice ce ar putea fi încheiate între inculpat și denunțătoare sunt infirmate chiar de către aceste două părți și, astfel, singurele variante posibile sunt cele susținute de părți, și anume că reprezintă fie o plată necuvenită în vederea acordării unor facilități permise de lege, fie o plată a unui împrumut.

În susținerea variantei împrumutului, inculpatul a solicitat, chiar din faza de urmărire penală, audierea martorului Dabija Dan, martor care a fost audiat atât de către procuror cât și de instanță, și care a confirmat varianta prezentată de inculpat. Astfel, acest martor a precizat că, fiind în lași pentru a cumpăra mobilă, a trecut și pe la inculpat, în vizită, și așteptând în spațiul destinat protocolului împreună cu concubina sa, întrucât inculpatul vorbea cu o colegă, la un moment dat acesta a venit la dânsul și i-a solicitat să-i împrumute 30 sau 40 de milioane de lei.

Dar, în ceea ce privește scopul pentru care inculpatul B.E.M. a împrumutat acești bani, martorul a prezentat mai multe variante și anume:

- în faza de urmărire penală, a precizat că a văzut că banii împrumutați inculpatului au fost dați unei femei cu care acesta stătea de vorbă, iar după ce această persoană a plecat, inculpatul i-a spus că este o colegă din Brașov - a se vedea declarația de la filele 224 - 226 vol. 2 dos. urm. pen.;

- în faza cercetării judecătorești, în prima declarație, a precizat că inculpatul i-a cerut o sumă de bani cu împrumut fără a-i spune pentru ce-i trebuie și că nu a văzut ca acesta să fi dat vreo sumă de bani persoanei cu care vorbea, că a părăsit biroului inculpatului, lăsându-l pe acesta să stea în continuare de vorbă cu acea doamnă - a se vedea fila 104 dosar instanță;

- în cea de a doua declarație, dată la termenul din 02 noiembrie 2009, martorul a precizat că inculpatul i-a spus explicit că banii nu-i trebuiau lui, ci dorea să-i dea, alături de alți bani pe care-i avea la el, unei femei, mai exact, unei colege, care se afla în biroul inculpatului.

Aceste, contradicții ale martorului asupra unor împrejurări esențiale, sunt de natură a demonstra că nu a fost de față la remiterea/înmânarea de către inculpat a unor bani cu titlu de împrumut către denunțătoarea B.S., concluzie la care instanța a ajuns și prin coroborarea cu discuțiile telefonice interceptate legal dintre inculpat și acest martor, D.D., discuții din care reiese faptul că acesta din urmă nu a fost de față la vreo întâlnire dintre inculpat și denunțătoare, aspectele declarate în fața organelor judiciare fiind învățate la sugestia inculpatului, motiv pentru care tribunalul a înlăturat aceste declarații.

Astfel, inculpatul, chiar din faza declanșării cercetării administrative de către A.N.V., ca urmare a autodenunțului martorei B.S., și-a construit această versiune mincinoasă a împrumutului, la care ar fi asistat martorul D.D., fapt ce rezultă din convorbirile telefonice din data de 15 martie 2006 și 22 martie 2006, potrivit cărora martorul se informează asupra numelui exact al denunțătoarei, după care îi comunică inculpatului, în cea de a doua convorbire, că va face rost de o fotografie a denunțătoarei, inculpatul atrăgându-i atenția că îl va propune ca martor în cadrul audierii din comisia de anchetă, intenție a inculpatului care este primită fără rezerve de către numitul D.D., care-i și propune inculpatului să-i scrie pe o hârtie alte amănunte, pe care să i-o trimită prin fax (a se vedea procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele 100 și 113 - 114 dosar interceptări).

De altfel, faptul că varianta împrumutului a fost construită în mod mincinos de către inculpat rezultă foarte clar din discuția acestuia cu soția sa, din data de 08 martie 2006, după momentul în care inculpatul a efectuat verificări cu privire la încasările în contul de cârd din anul 2002 și 2003, discuție în care soția inculpatului îi propune acestuia varianta împrumutului, urmată de șantaj din partea denunțătoarei, variantă care este însușită de către inculpat, care îl prezintă pe numitul Dabija ca potențial martor (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 08 martie 2006 de la filele 70 - 72 dosar interceptări).

După începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru această faptă și prezentarea materialului de urmărire penală, la data de 17 august 2006 (a se vedea procesul-verbal de la filele - 252 - 253 vol. 2 dos. urm. pen.), inculpatul ia din nou legătura telefonic cu martorul D.D., îl încunoștințează că are termen în vederea audierii în data de 30 ale aceleiași luni și că-l va propune ca martor, numitul D. informându-se, încă o data asupra sumei, întrebând dacă a rămas tot 40 de milioane și îi solicită să-i mai reamintească exact cum va scrie în declarație (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 17 august 2006 de la filele 207 - 209 dosar interceptări).

Ulterior, la data de 4 septembrie 2006, după ce numitul D.D. a fost ascultat ca martor în prezenta cauză, l-a contactat pe inculpatul B.E.M., la ora 18:46:26, menționându-i pe parcursul convorbirii că „am făcut exact cum am discutat și n-am deviat de la subiect”, ori „exact cum am vorbit noi pe drum” (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 04 septembrie 2006 de la filele 289 - 291 dosar interceptări).

Întrucât, martorul D.D. a declarat în fața procurorului că avea la el o sumă mai mare de bani, întrucât în acea zi venise în lași pentru a cumpăra mobilă și s-a angajat să depună la dosar un extras de cont pentru a face dovada scoaterii sumei de bani din contul, la data de 13 septembrie 2006, îl contactează, din nou pe inculpat, pentru a-l întreba de ziua invocată de denunțătoare în declarație că ar fi fost în biroul inculpatului, martorul motivând că are nevoie de această dată întrucât „vrea să caute un extras de cont de la bancă, când a scos o sumă de mai mare” și acel extras să nu fie după data declarată de denunțătoare (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13 septembrie 2006 de la filele 314 - 315 dosar interceptări).

Acest martor a dat declarații contradictorii și cu privire la faptul dacă a discutat cu inculpatul anterior și după audierea sa în cadrul prezentei cauze, în faza de urmărire penală recunoscând că a avut discuții cu inculpatul cu privire la conținutul declarației pe care urma să o dea, întrucât nu-și mai amintea exact cele petrecute, după care în prima declarație din faza cercetării judecătorești, a revenit și a afirmat că nu a fost contactat telefonic și nici într-un alt mod de către inculpat, înainte de fi audiat ca martor.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat instanței să fie reaudiat martorul întrucât s-ar fi aflat în stare de ebrietate la momentul audierii, cerere ce a fost admisă, cu prilejul reaudierii acesta declarând că, în principiu, nu neagă faptul că a vorbit la telefon cu inculpatul Butur în legătură cu virtuala sa calitate de martor, referitor la împrejurarea în care în biroul inculpatului a dat acestuia o sumă de bani cu titlu de împrumut.

Mai mult, trebuie precizat și faptul că în faza de urmărire penală a fost verificată și susținerea acestuia cum că, în acea perioadă, după vizita din lași, ar fi cumpărat mobilă de la SC S.I.SA Galați (așa cum s-a amintit mai sus, martorul a precizat faptul că avea o sumă de mare de bani asupra întrucât dorea să achiziționeze mobilă), susținere ce a fost infirmată de către societatea anterior amintită prin adresa de la fila 307 vol. 2 dos. urm. pen.

Față de cele arătate, prima instanță a constatat că varianta împrumutului prezentată de către inculpat nu numai că nu este susținută și de probe, dar este infirmată de planul inculpatului de a ticlui în mod mincinos această apărare, plan ce rezultă din convorbirile telefonice cu martorul D.D., dar și cu soția sa, mai sus redate.

Așa fiind, prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului B.E.M. de a primi, în calitate de director al Direcției Regionale Vamale lași, de la martora B.S., în perioada 30 octombrie 2002 - 13 octombrie 2003, în cinci rânduri, prin virament, suma totală de 43,5 milioane ROL, folos necuvenit, în scopul de a acorda facilități permise de lege societății comerciale SC C.I. SA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită în formă continuată”, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată.

Din modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, prin comiterea la scurte interval de timp, a mai multor acte materiale, care, fiecare în parte, întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni în formă consumată de „luare de mită”, rezultă că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, aplicabile fiind dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut forma agravată a infracțiunii de „luare de mită” prevăzută de alin. (2) art. 254 C. pen., respectiv săvârșirea faptei de către un funcționar cu atribuții de control, întrucât funcția de director executiv a Direcției Regionale Vamale lași, deținută de inculpat la data săvârșirii faptei, îi conferea acestuia atât atribuții de coordonare și conducere, cât și de control al întregii activități a direcției și birourilor vamale de control și vămuire din subordine, dar și a activității comisionarilor vamali, atribuții ce au fost amintite mai sus la prezentarea situației premisă (a se vedea și fișa postului de la fila 176 -181 vol. 1 dosar urm. pen.).

III. În cursul anului 2002, a fost înființată societatea comercială SC T.A. SRL, având ca asociat unic pe numitul B.V., cumnatul inculpatului B.E.M. și ca administrator pe numita B.A., nepoata soției aceluiași inculpat.

Societatea comercială SC T.A. SRL a fost înmatriculată la Registrul comerțului la data de 30 aprilie 2002, în baza încheierii cu nr. 440 a judecătorului delegat care a autorizat constituirea, iar activitatea principală ce a fost trecută la obiectul de activitate stabilit în Statul societății a fost de „activități ale altor agenții de transport - comisionar de agent de vamă” (a se vedea copia încheierii și statutul societății de la filele 7 - 8 și13 - 16 vol. 4 dos. urm. pen.).

Administratorul acestei societăți, B.A., inițial, între anii 1998 - 2000, a fost angajată a Direcției Regionale Vamale lași, la Brigada de control și supraveghere vamală, iar după restructurarea regională, a ieșit din sistemul vamal dar a participat la examenul pentru obținerea titlului de expert vamal autorizat, în baza căruia putea lucra în cadrul unei firme de comisionari vamali.

Numitul B.V., potrivit declarației inculpatului, de profesie zootehnist, era pensionar la acea dată și, după consultarea cu inculpatul, a hotărât să înființeze societatea comercială SC T.A. SRL și să coopteze ca administrator pe numita B.A., care avea experiență în domeniul vamal dar și titlul de expert vamal autorizat.

Dar, întrucât numitul B.V. a emigrat, împreună cu familia în S.U.A., de obținerea autorizației de funcționare de la A.N.V., și ulterior, de întreaga activitate a firmei, s-a ocupat doar martora B.A., sub supravegherea și controlul inculpatului B.E.M.

Trebuie precizat și faptul că, inițial, în anul 2000, numitul B.V. a înființat o altă firmă cu același obiect principal de activitate, respectiv activități de comisionar de vamă, în asociere cu numita M.G., denumită SC A. SRL, firmă care, la data de 01 octombrie 2000, a angajat-o în funcția de expert vamal autorizat pe numita B.A. (a se vedea statul societății și contractul de muncă de la filele 268 - 274 și 291 - 293 vol. 7 dos. urm. pen.).

Această societate a efectuat la Biroul Vamal lași operațiuni până în data de 31 martie 2002, moment în care nu a mai fost reautorizată (în aceeași perioadă a fost efectuat și un control de către Serviciul inspecție și control pentru activitatea vamală, care a vizat implicarea inculpatului în activitatea acestei firme de comisionar în vamă - a se vedea nota de control de la filele 175 - 179 vol. 7 dos. urm. pen.).

După aproximativ o lună de zile, numitul B.V. a înființat o altă societate comercială cu același obiect de activitate, respectiv SC T.A. SRL.

Fiind de notorietate faptul că această firmă aparține familiei inculpatului, încă de la înființare, societatea a beneficiat de clienți care și-au încetat colaborarea cu celelalte firme de comisionar în vamă, importatorii urmărind astfel obținerea unor facilități care pot fi acordate de către autoritatea vamală, reprezentată la nivel local de către Direcția regională Vamală și Biroul Vamal lași, facilități ce au fost descrise pe larg la pct. II din prezenta, (a se vedea și sesizarea firmei SC R. SA din data de 20 martie 2003 către Direcția Generală a Vămilor prin care reclamă „un fenomen de distorsionare a concurenței în rândul comisionarilor în vamă” de către comisionarul vamal SC T. SRL lași, care este a unei rude a directorului D.R.V.I. lași de la 79 și 206 - 207 vol. 7 dos. urm. pen.)

În acest context, până la momentul demiterii sale, respectiv până la data de 07 aprilie 2006, dar și după acest moment, inculpatul B.E.M. a intermediat sau a înlesnit efectuarea de către comisionarul în vamă SC T.A. SRL a unor operațiuni specifice, pe care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, avea ori a avut obligația de a le a supraveghea și controla, această activitate aducându-i direct și/sau indirect foloase necuvenite.

Astfel, deși administratorul B.A., era unicul administrator și avea puteri depline, aceasta se consulta și chiar solicita acordul inculpatului cu privire la administrarea societății și, în special al fondurilor bănești, aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice din datele de 05 aprilie 2006 și 10 august 2006.

La data de 05 aprilie 2006, martora B.A. cere, în cadrul unei convorbiri telefonice, acordul inculpatului de a acorda o sumă de bani omului de afaceri M.N., respectiv 400 milioane ROL și de a scoate din contul al firmei această sumă.

În această convorbire, martora îi spune inculpatului că l-a sunat, întrucât nu poate să scoată bani fără acordul acestuia (expresia folosită de martoră fiind „nu scot eu de capul meu”) și că i-a sugerat omului de afaceri să vorbească direct cu inculpatul pentru acești bani. Inculpatul este de acord să fie dați acești bani omului de afaceri, dar în tranșe și îi comunică martorei să-i spună acestei persoane să vorbească cu el despre bani (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 05 aprilie 2006 de la filele 131-132 dosar interceptări).

La data de 10 august 2006, martora B.A. îl contactează pe inculpat și-l anunță că, din nou, M.N. solicită suma de 400 de milioane ROL, inculpatul spunându-i martorei să-i comunice omului de afaceri că „nu avem”. Și din această convorbire rezultă că inculpatul, în fapt, contribuia la deciziile importante din punct de vedere financiar, martora ținându-l la curent cu cheltuielile și plățile ce le efectua în cadrul firmei (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 10 august 2006 de la filele 144 - 145 dosar interceptări).

Mai mult, inculpatul, în data de 18 august 2006, s-a și întâlnit cu numitul M.N., iar în urma discuției a comunicat telefonic martorei B.A. că poate să-i dea 100 de milioane ROL, întrucât s-a înțeles cu omul de afaceri să-i dea mai multe sume de bani, în tranșe (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 10 august 2006 de la filele 213 dosar interceptări).

Aceste convorbiri telefonice sunt de natură a confirma faptul că percepția atât a celorlalte firme de comisionar în vamă cât și a clienților că societatea SC T.A. SRL aparține familiei inculpatului, iar acesta are un interes direct în operațiunile comerciale ale acestei societăți, are corespondent în realitate, inculpatul asumându-și, de altfel, în mod public faptul că el controlează această firmă.

Mai mult, după momentul demiterii inculpatului din funcția publică de director al D.R.V. lași, clienții societății SC T.A. SRL și-au manifestat intenția de a pleca de la această firmă, confirmând astfel faptul că înlesnirea activităților acestei firme de către inculpat, a avut un rol important în alegerea comisionarului vamal - a se vedea conținutul convorbirii telefonice dintre inculpat și fiica sa, B.A.O., aceasta din urmă afirmând” că „în vamă deja umblă zvonul se bat comisionarii între ei ca să ia firmele de la Transatlantic”, iar că la numita B.A.O. vin clienții și întreabă la ce firmă să plece - fila 135 - 136 volum interceptări.

Această intenție de a pleca la altă firmă de comisionar în vamă, a fost concretizată de societatea SC G.P. SRL care a apelat la serviciile comisionarului SC N. SRL, fapt ce a determinat implicarea, din nou în funcționarea societății a SC T.A. SRL, în sensul de a-i contacta pe reprezentanții firmei importatoare și de a-i convinge de a relua colaborarea cu societatea SC T.A. SRL.

Astfel, la rugămintea administratorului B.A.O., inculpatul l-a contactat telefonic, în data de 29 august 2006 pe numitul H.Y., asociat la firma SC G.P. SRL și i-a solicitat să vorbească cu administratul societății să „treacă înapoi, să-și vadă de treabă, că-i mai frumos, mai elegant” (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 29 august 2006 de la filele 246-247 dosar interceptări).

În aceeași zi, după câteva minute, inculpatul îl contactează și pe administratorul societății SC G.P. SRL, respectiv pe numitul N.A., de la care află că a plecat la alt comisionar întrucât a stat cu mașini nevămuite, angajatele de la SC T.A. SRL fiind foarte aglomerate și, cel mai important, firma de comisionar în vamă i-a comunicat nu avea bani pentru garantare. Inculpatul îi promite că se rezolvă problemele întrucât va vorbi personal cu angajații SC T.A. SRL, îi cere să treacă înapoi la această firmă, iar pe viitor să-l sune pe el în orice problemă și se va rezolva imediat, (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 29 august 2006 de la filele 248 - 249 dosar interceptări).

Inculpatul, după aceste convorbiri cu reprezentanții firmei importatoare, este contactat telefonic de martora B.A., căreia îi comunică ce a vorbit cu numitul N.A. și, în special, faptul că i-a spus acestuia că atunci când va avea o problemă să-l sune pe el. Inculpatul, cu aceeași ocazie, i-a atras atenția martorei să nu se mai întâmple ca această firmă să stea la rând, ci să fie luată cu prioritate (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 29 august 2006 de la filele 250 - 251 dosar interceptări).

La data de 13 septembrie 2006, inculpatul îl contactează telefonic din nou pe numitul H.Y., asociat la firma SC G.P. SRL și-l întreabă dacă a vorbit cu administratorul, iar la răspunsul acestuia că a uitat, îl roagă din nou să vorbească ca firma importatoare să-și reia colaborarea cu comisionarul în vamă SC T.A. SRL. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 29 august 2006 de la filele 250 - 251 dosar interceptări).

Înlesnirea de către inculpat a operațiunilor comerciale ale comisionarului în vamă SC T.A. SRL, prin contactul direct cu clienții acesteia pentru a-i asigura de „promptitudinea și reușita serviciilor” acestui comisionar, sau prin recomandările sale privind administrarea fondurilor bănești, a avut ca scop dobândirea direct sau indirect de foloase necuvenite.

Astfel, potrivit declarației martorei B.A., din data de 03 august 2007, dată în faza de urmărire penală, la momentul înființării societății SC T.A. SRL, respectiv, în anul 2002, înainte de emigrarea asociatului unic B.V. în SUA, a avut o înțelegere cu acesta cu privire la împărțirea profitului societății, în sensul că o parte din dividende îi reveneau ei (40%), o mare parte trebuia să fie plătită familiei B. și doar o sumă mai mică revenea asociatului unic.

În aceste condiții, inculpatul era informat despre mersul activității societății și consultat când erau probleme de orice natură. Martora a confirmat faptul că a solicitat ajutorul inculpatului pentru a vorbi cu reprezentanții firmei SC G.P. SRL, iar în cursul lunii aprilie 2006 I-a rugat să discute și cu numitul P.B., patronul grupului de firme „T.”, care intenționa să nu mai lucreze cu T.A., pentru a-i cere să nu plece, inculpatul comunicându-i această solicitare omului de afaceri printr-o altă persoană.

Martora a mai precizat faptul că, în luna februarie 2006, a scos din bancă suma de 300 milioane ROL, pe care i-a dat-o soției inculpatului, B.V., potrivit înțelegerii avute de a împărți dividendele societății (a se vedea declarația de filele 245 verso - 251 vol. 2 dosar urmărire penală), aspect care se coroborează și cu registrul jurnal al societății, operațiunea fiind înregistrată la data de 28 februarie 2006 (a se vedea fila 98 vol. 5 dosar urmărire penală).

Totodată, martora a declarat că a mai remis soției inculpatului și suma de 100 milioane lei, ce inițial a fost scoasă din casieria firmei pentru a fi împrumutată, cu acordul inculpatului, omului de afaceri M.N., după care, la data de 03 august 2006, i-a mai înmânat acesteia suma de 140 milioane ROL.

Un alt folos necuvenit ce a revenit familiei inculpatului a fost și plata de către SC T.A. SRL a contravalorii reparației mașinii aparținând fiicei inculpatului, A.B.O., fapt confirmat de către martoră în declarația mai sus, dar și de către factura fiscală din data de 09 septembrie 2006 și extrasul al societății din ziua de 13 septembrie 2006, aflate la filele 41 și 49 vol. 2 dos. urm. pen., din care reiese că s-a plătit suma de 4.423,91 lei RON.

Declarația martorei B.A., privitor la acest aspect, se coroborează și cu procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpat și fiica sa, din data de 29 august 2006 de la filele 255 -256 dosar interceptări, convorbire în care numita A.B.O. îi solicită inculpatului să vorbească cu martora B. pentru decontarea cheltuielilor reparației mașinii sale, în sumă de vreo patruzeci și ceva de milioane pe societatea SC T.A. SRL, inculpatul fiind de acord.

De altfel, inculpatul a mai încercat să deconteze cheltuielile familiei sale pe societatea SC T.A. SRL, relevantă fiind convorbirea telefonică cu administratorul acestei societăți, respectiv martora B.A., din data de 05 octombrie 2006, în care o întrebă pe aceasta dacă „putem cumva s-o decontăm pe noi” referindu-se la factura telefonică a fiicei sale, care era într-un cuantum ridicat întrucât fusese în străinătate, martora răspunzându-i că „nu avem cum, că ea nu are abonament pe noi” (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 05 octombrie 2006 de la filele 402 - 403 dosar interceptări).

Inculpatul a mai beneficiat și de decontarea de către societatea SC T.A. SRL a contravalorii convorbirilor telefonice purtate pe un abonament telefonic aparținând societății, cu numărul de telefon 0743/XXXXXX, în perioada 30 mai 2006 și până la data de 10 mai 2007.

Martora B.A. a confirmat faptul că a oferit familiei B. un telefon mobil ce avea un abonament de 20 de dolari S.U.A. încheiat pe societatea SC T.A. SRL, societate ce a plătit pe întreaga perioada mai sus amintită toate facturile emise de operatorul de telefonie mobilă.

Instanța a dispus ridicarea silită a facturilor fiscale și a chitanțelor de plată emise de operatorul de telefonie mobilă pentru numărul telefonic 0743/XXXXXX, de la SC T.A. SRL, iar din conținutul acestora rezultă că, în perioada mai 2006 - mai 2007, s-a plătit de către această societate suma totală de 3.735,27 RON.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că este dovedită în cauză dobândirea de către inculpat de sume de bani si servicii necuvenite în valoare totală de 62.159,18 RON (54.000 lei + 4.423,9 lei + 3.735,27 lei).

Inculpatul, audiat în ambele faze procesuale, a avut o poziție procesuală constantă, de nerecunoaștere a comiterii acestor fapte, susținând următoarele:

- în prima declarație (filele 276 - 280 vol. 2 dos. urm. pen.), dată după începerea urmăririi penale, la data de 01 martie 2007, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și aducerii la cunoștință a învinuirii la data de 21 martie 2007, inculpatul a precizat că o cunoaște pe numita B.A. de când era copil, fiind nepoata soției sale, a fost subordonata sa în anii 1998 - 2000, când aceasta a lucrat în cadrul Brigăzii de control supraveghere vamală, iar despre înființarea societății SC T.A. SRL de către cumnatul său B.V. și numirea ca administrator a numitei B.A., avut cunoștință de la constituire, nefiind sigur dacă a ajutat-o pe aceasta din urmă să reducă termenul de înființare.

A mai adăugat că administratorul B.A. nu a apelat la el pentru a-i recomanda clienți, ci doar atunci când avea neclarități legate de activitatea curentă, fapt pe care-l făceau și ceilalți comisionari, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de specialitate ale direcției.

Inculpatul a negat faptul că ar fi discutat vreodată cu numita B.A. despre modalitatea de funcționare optimă a societății, precum și susținut că nu a avut nici un fel de avantaje din activitatea societății SC T.A. SRL și, de altfel, nu a avut cunoștință despre profitul societății și cum numitul B.V. intra în posesia dividendelor societății.

Inculpatul a mai menționat că verificarea comisionarilor vamali se făcea de către Serviciul tehnici și proceduri vamale, până la înființare firmei, și de către Brigada de control și supraveghere vamală, după înființarea acesteia, ambele servicii fiind în cadrul Direcției regionale vamale.

Referitor la numita D.C., a precizat că nu știe dacă este angajată la societatea SC T.A. SRL, dar știe că este angajată la o firmă a omului de afaceri M.N., pe care-l cunoaște de mai mulți ani;

- cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (filele 317 - 320 vol. 2 dos. urm. pen.), inculpatul a susținut că, până în sfârșitul lunii septembrie 2007, nu a cunoscut că soția sa a primit bani de la martora B.A., acest lucru cunoscându-l la momentul în care s-a început prezentarea materialului de urmărire penală, când a luat cunoștință despre declarația învinuitei B. Soția sa i-a confirmat faptul că a primit suma de 300 milioane lei ROL, dar banii erau destinați plății muncitorilor și a cumpărărilor unor materiale pentru ridicarea unei case pe care B.V. o construiește la domiciliul soacrei sale, în corn. Ciurea.

Referitor la plata facturii emise de societatea SC G.P. SRL pentru repararea autoturismului fiicei sale, a precizat că este posibil că această reparație să fie făcută în perioada în care această mașină s-a aflat în folosința martorei B.A., întrucât o perioadă aceasta nu a avut mașină.

Referitor al abonamentul telefonic inculpatul a arătat că a fost cumpărat de către B.A., inițial, pentru fiul lui B.V., care venise în țară, iar după plecare acestuia a rămas în posesia familiei sale, în acest context folosindu-l el, dar fără a plăti vreodată contravaloarea abonamentului;

- cu ocazia confruntării cu numita B.A. (filele 312 - 316 vol. 2 dos. urm. pen.), solicitată de către inculpat, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ce avea, la acel moment, calitatea de învinuită, inculpatul a negat faptul că și-a dat acordul ca B.A. să împrumute suma de 400 milioane ROL din firmă, pentru că nu era atributul său, el fiind doar informat despre acest lucru, fiind convins că aceasta are acordul numitului B.V., acord dat fie personal, fie prin intermediul soției sale.

Referitor la decontarea reparației mașinii aparținând fiicei sale și la folosirea unui telefon mobil, ale căror convorbiri au fost decontate de către societatea SC T.A. SRL, inculpatul nu a dorit să declare nimic.

Dar, inculpatul a ținut să precizeze că nu a intervenit în problemele financiare ale societății SC T.A. SRL, ci doar își spunea punctul de vedere, când era întrebat, iar referitor la împrumutul dat omului de afaceri M.N., el doar i-a spus numitei B.A. doar faptul că este un om serios, care prezintă garanții, iar decizia i-a aparținut acesteia.

Numita B.A., a mai precizat, cu ocazia confruntării că, după ce a dat banii soției inculpatului, a prepus că și inculpatul cunoștea acest lucru, iar în momentul în care a împrumutat cu 400 milioane lei ROL, din casieria societății, a avut acordul ambilor soți, ce se aflau în acel moment împreună. Totodată, aceasta a declarat că nu cunoștea, și nici soția inculpatului nu i-a comunicat, cum anume erau împărțiți și pentru ce erau destinați banii pe care-i înmâna din dividende, inclusiv dacă erau folosiți pentru construcția casei lui B.V.

Referitor la plata reparației autoturismului aparținând fiicei inculpatului, învinuita B.A. a negat faptul că ar fi dus personal mașina în service și ar fi solicitat reparația acesteia, ea folosind ocazional această mașină, iar factura către firma de service a achitat-o din contul societății SC T.A. SRL la solicitarea soțului fiicei inculpatului, persoană care nu a invocat faptul că reparația s-ar impune întrucât s-ar fi stricat în momentul în care a folosit și ea mașina.

Învinuita B.A. a negat faptul că abonamentul telefonic a fost cumpărat pentru fiului lui B.V., susținând în continuare a că a fost dat familiei Butur cu ocazia unei sărbători;

- cu ocazia audierii de către instanță, la termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2009 (filele 175 - 177 dos. instanță), inculpatul și-a menținut aceeași poziție procesuală de nerecunoaștere a comiterii faptelor, declarând că nu a avut niciun interes particular, de nicio natură în prosperitatea societății SC T.A. SRL, nu a obținut niciun folos material sau bănesc de la această firmă, nu cunoaște nimic despre retragerea sumei de 300 milioane ROL din data de 21 februarie 2006 de către numita B.A. și care ar fi fost înmânați soției sale, B.V., și nici de celelalte operațiuni constând în retragerea sumelor de bani în data de 18 august 2006 și 03 august 2006. Cunoștea de la administratorul B.A. că a împrumutat cu anumite sume de bani pe numitul M.N. Nu a exercitat nici un control asupra firmei SC T. SA, nu a intermediat sau înlesnit efectuarea unor operațiuni comerciale de către această societate, și, deși a vorbit de mai multe ori numita B.A., a făcut-o la solicitarea acesteia, care încerca să obțină de la el o apărare, un sfat avizat, când întâmpina dificultăți în activitatea pe care o desfășura.

Referitor la convorbirile telefonice ce au fost interceptate, inculpatul a menționat că nu contestă autenticitatea lor, subliniind că acestea trebuie privite și înțelese în context, și nu detașat și trunchiate.

Inculpatul a recunoscut că a vorbit cu reprezentanții societății SC G.P. SRL, la rugămintea administratorului societății SC T.A. SRL, dar a făcut-o cu bună credință, dorind să ajute această societate și neștiind că există o dispoziție legală care-l obliga să se abțină de la astfel de demersuri și după ce a pierdut calitatea de director al Direcției Regionale Vamale.

Din analiza acestor declarații ale inculpatului, prima instanță a constatat că acesta a avut pe tot parcursul procesului penal o conduită procesuală nesinceră, care s-a manifestat prin nerecunoașterea comiterii faptelor, deși la dosar existau probe și indicii care dovedea, fără dubiu, vinovăția sa.

Mai mult, inculpatul și-a modificat declarațiile, în funcție de luarea la cunoștință a probatoriului administrat, poziția sa procesuală fiind astfel oscilantă și contradictorie, de fiecare dată inculpatul încercând să-și construiască noi apărări.

Însă, faptul că inculpatul a înlesnit și a intermediat activitățile de comisionar vamal ale societății SC T.A. SRL rezultă cu certitudine din declarația martorei B.A., care a precizat foarte clar, că, în contextul în care o mare parte din dividende trebuia să revină familiei B., ea se consulta cu inculpatul în desfășurarea activității firmei în probleme de orice natură, precum și atunci când trebuia să ia și ea bani din dividendele societății.

Rolul pe care l-a avut inculpatul în desfășurarea activităților de comisionar în vamă, derulate de această societate, trebuie înțeles în contextul relațiilor dintre agenții economici, care efectuau operațiuni de import sau export, și aceste firme comisionar în vamă, a rolului autorității vamale de a controla și verifica declarațiile de import sau de export sau de tranzit și documentele anexe, indiferent dacă erau întocmite direct de agentul economic sau pentru acesta, de către comisionarul în vamă și, cel mai important, în contextul facilităților pe care, potrivit legii, puteau beneficia acești agenți economici.

Dar, cum inculpatul, în calitatea sa de director executiv, organiza, conducea și controla activitatea direcției regionale vamale și a birourilor vamale de control și vămuire din subordine, și, mai mult, atribuțiile sale de control priveau si pe comisionarii vamali (a se vedea fișa postului, mai exact ultima filă a acesteia, unde sunt precizate limitele de competență în cazul relațiilor de control, și anume controlul privea serviciile, birourile vamale și comisionarii vamali - fila 181 vol. l dos. urm. pen.), sfaturile și rolul de consultant al inculpatului în desfășurarea activităților societății SC T.A. SRL au fost determinante pentru a asigura o clientelă constantă a acestei societăți (așa cum s-a arătat mai sus agenții economici cunoșteau că această societate este a familiei inculpatului), și astfel, obținerea unui profit corespunzător.

Este adevărat că reprezentanții, cel puțin ai SC G.P. SRL, respectiv H.Y. și N.A.D.C., audiați fiind, în ambele faze procesuale, nu au recunoscut faptul că au lucrat cu societatea SC T.A. SRL, datorită faptului că aparținea familiei inculpatului, negând și faptul că ar fi cunoscut acest fapt, dar aceste declarații sunt evident nesincere, având în vedere faptul că în convorbirile telefonice purtate cu inculpatul ambele persoane nu au întrebat în nici un moment de ce li se solicită de către inculpat, și în ce calitate, să lucreze din nou cu respectivul comisionar în vamă, și mai mult, în cazul numitului N.A.D.C., acesta a dat explicații cu privire la decizia de a lucra cu alt comisionar în vamă și a fost de acord să-l sune pe inculpat pentru orice altă problemă.

Mai mult, martorul N.A.D.C. a confirmat și faptul că, în service a fost de mai multe ori mașina fiicei inculpatului, și cum factura reprezentând contravaloarea reparației din luna septembrie 2006 a fost făcută pe societatea SC T.A. SRL, rezultă că știa de implicarea inculpatului în această societate, drept pentru care au fost înlăturate declarațiile acestor doi martori, ca fiind date evident pro causa.

Pentru aceleași considerente, tribunalul a înlăturat și declarațiile martorului N.M., care a negat că ar fi vorbit cu inculpatul pentru un împrumut ce să-l acorde societatea SC T.A. SRL, deși i s-a adus la cunoștință că sunt interceptate convorbiri telefonice între el și inculpat, pe de o parte, și dintre inculpat și administratorul societăți amintite, pe de altă parte, care demonstrează contrariul.

Instanța a înlăturat și declarația martorei B.A., dată în faza cercetării judecătorești, având în vedere că nu se coroborează cu declarațiile acesteia din faza de urmărire penală dar și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul, fiind evident faptul că relațiile de familie ale acesteia cu inculpatul, dar și cu fiica acestuia, care i-a botezat un copil, coroborat și cu ascendentul inculpatului asupra martorei, ce rezultă foarte clar și din convorbirile telefonice, au determinat ca aceasta să nu declare în defavoarea inculpatului.

De altfel, această martoră nu a dat nicio explicație cu privire la schimbarea declarațiilor, deși în faza de urmărire, când a prezentat situația de fapt, ce a fost reținută de către instanță, a fost audiată în prezența unui avocat, și a arătat foarte clar care a fost implicarea inculpatului în activitatea societății la care ea era administrator și, cel mai important, a precizat că o mare parte din dividende reveneau familiei Butur.

Dar, tribunalul a reținut ca relevante declarațiile martorei T. (fostă D.) C.M., ce a fost angajata societății SC T.A. SRL, în funcția de declarant vamal, și care a arătat că era angajată și la una din firmele deținute de către numitul N.M., firmă care avea ca obiect principal de activitate export confecții. Această martoră a declarat în ambele faze procesuale că acest om de afaceri se cunoștea cu inculpatul Butur, iar la un moment dat numitul N.M. i-a spus să solicite de la B.A. un împrumut. Deși martora B.A. nu a dat vreo explicație asupra insistenței cu care acest om de afaceri solicita împrumuturi de la societatea SC T.A. SRL, din declarația martorei T. rezultă faptul că o mare parte din veniturile societății proveneau ca urmare a activităților de export ale firmei aparținând numitul N.M., iar din convorbirile telefonice ale acestuia din urmă cu inculpatul, urmate și de o întâlnire pentru a vorbi de împrumuturi, rezultă și faptul că N.M. știa că acest comisionar vamal este „sub controlul” inculpatului.

Martora T. (fostă D.) C.M. a confirmat și faptul că inculpatul personal făcea controale la comisionarii vamali, și, astfel, a controlat și societatea SC T.A. SRL, precum și faptul că fiica inculpatului era prietenă cu administratorul B.A.

Referitor la convorbirile telefonice, inculpatul a susținut că sunt nerelevante întrucât sunt scoase din context și trunchiate.

Dar, tribunalul analizând aceste convorbirile telefonice interceptate, a constatat că dimpotrivă, acestea prezintă o importantă relevanță în cauză, întrucât discuțiile din cadrul acestor convorbiri sunt lămuritoare și clare, nu lasă loc la interpretări, iar raportat la perioada lungă în care au avut loc interceptările, nu pot fi apreciate ca fiind extrase din context, și, nu în cele din urmă, se coroborează și cu celelalte mijloace probatorii administrate în cauză.

Ca exemplu, în discuția dintre inculpat și fiica sa, A.B.O., din data de 29 august 2006, aceasta din urmă îi spune foarte clar că mașina sa este în service, că i s-au stricat radiatorul de la climă și s-au blocat motorașele de la geamuri, că schimbarea acestora ar costa în jur de 40 milioane lei, că mașina se află în service la Y., iar inculpatul precizează clar „să vedem, să vezi cu A., să vedem poate o băgăm pe partea ailaltă”, iar la rândul său fiica inculpatului răspunde la fel de clar „păi da, pe SC T.A. SRL ai zis s-o bagi, de aia te-am întrebat”. Aspectele relevate de această convorbire sunt confirmate ulterior de factura emisă de societatea de service și de plata facturii de către societatea SC T.A. SRL

Din analizarea acestei discuții, se constată că nici măcar nu se impune a fi interpretată intenția celor doi, acesta rezultând clar din convorbire, la fel de clare fiind și majoritatea celorlalte convorbiri telefonice ce au fost reținute ca relevante de către instanță la prezentarea situației de fapt, discuții care nu au impus nici un fel de interpretare.

Referitor la legalitatea interceptărilor convorbirilor inculpatului, ce nu a fost contestată, dar care se impune a fi verificată, din oficiu, de către instanță, tribunalul constată că toate interceptările și înregistrările convorbirilor s-a realizat cu autorizarea motivată a judecătorului, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv art. 911-913 C. pen.

Astfel, în Dosarul cu nr. 122/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial lași, în care s-a început urmărirea penală la data de 22 noiembrie 2005, organul de urmărire penală a solicitat, iar instanța a admis:

- prin încheierea din 16 februarie 2006 autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 18 februarie 2006 la 19 martie 2006, fiind eliberată autorizația din 16 februarie 2006;

- prin încheierea din 17 martie 2006 prelungirea autorizației de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 19 martie 2006 la 17 aprilie 2006;

- prin încheierea din 09 august 2006 autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 10 august la 08 septembrie 2006, fiind eliberată autorizația din 09 august 2006;

- prin încheierea din 08 septembrie 2006 prelungirea autorizației de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 08 septembrie 2006 la 07 octombrie 2006 (a se vedea încheierile și autorizațiile care se găsesc în dosarul de interceptări dar și cele ce au fost înaintate prin adresa cu nr. 456/111/13/2010 de către D.N.A. - serviciul teritorial lași la data de 15 martie 2010).

Cum, potrivit disp. art. 912 alin. (5) C. proc. pen. convorbirile interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală, dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoarea la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) și (2), tribunalul a constatat că interceptările și înregistrările autorizate în Dosarul cu nr. 122/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial lași, constituie mijloace de probă și în prezenta cauză, organul de urmărire penală dispunând în mod legal redarea integrală a convorbirilor, în procesele - verbale ce se regăsesc în dosarul de interceptări.

La dosar se regăsesc și procese-verbale conținând convorbiri telefonice ale inculpatului B.E.M. interceptate și înregistrate și în alt dosar de urmărire penală, și anume în dosarul D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Vaslui, cu nr. 23/D/P/2006, dar întrucât acestea se suprapun pe o perioadă în care inculpatul a fost interceptat și în Dosarul cu nr. 122/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial lași, nu au fost avute în vedere de către instanță.

Așa fiind, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- ”intermediere și înlesnire a efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla”, prev. și ped de art. la art. 11, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată și

- ”intermedierea și înlesnirea efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic privat, săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, în virtutea căreia avea sarcina de a-l controla” prev. și ped de art. la art. 11, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată și completată.

Din modalitățile concrete de săvârșire a acestor două fapte, prin comiterea la scurte interval de timp, a mai multor acte materiale, atât până la demiterea din funcție cât și după demitere, care, fiecare în parte, întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni în formă consumată, rezultă că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, aplicabile fiind disp. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare din cele două infracțiuni, în acest sens urmând se dispune și schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul a susținut, prin concluziile scrise depuse la dosar de către avocatul său, că nu poate fi subiect al acestor infracțiuni, întrucât subiectul nemijlocit al infracțiunii poate fi doar funcționarul care efectuează controale ori alte activități specifice la agenții economici, adică cei care își exercită în mod efectiv aceste atribuții.

Referitor la acest aspect, prima instanță a constatat că este adevărat că, în cazul acestor infracțiuni prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000, subiectul activ al infracțiunii este calificat, deoarece nu poate avea această calitate decât o persoană care, în virtutea funcției, a atribuției, ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat.

Dar, în speța de față, inculpatul B.E.M. are calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni întrucât în virtutea funcției, respectiv de director executiv la Direcția regională Vamală lași avea sarcina de a controla direct, sau prin intermediul serviciilor din subordine, activitatea comisionarilor în vamă, care sunt agenți economici privați.

Astfel, așa cum s-a arătat și mai sus, potrivit fișei postului, inculpatul organiza, conducea și controla activitatea direcției regionale vamale și a birourilor vamale de control și vămuire din subordine. în fișa postului s-a prevăzut și limitele de competență în cazul relațiilor de control, și anume controlul privea serviciile, birourile vamale si comisionarii vamali.

Dar, inculpatul își exercita controlul asupra activității comisionarilor vamali și prin serviciile din subordine, având ca atribuții, prin altele, să dispună personalului Serviciului supraveghere și control să realizeze activitățile de prevenire, combatere, constatare și sancționare a fenomenelor de fraudă pe raza de competență teritorială, dar și să controleze ori de câte ori este cazul, și să analizeze trimestrial activitatea personalului cu atribuții de supraveghere și control vamal, inclusiv modul cum acest personal își realizează sarcinile ce le-au fost repartizate.

IV. La data de 22 aprilie 2005, inculpatul B.E.M., ca urmare a obligației impusă prin Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, modificată și completată, ultima oară prin O.U.G. nr. 14/2005, și-a declarat averea, completând în acest sens, în scris, formularul tip al declarației, după cum urmează:

- la capitolul „Bunuri imobile - Terenuri” a consemnat 3 terenuri, unul în suprafață de 7.600 m. p., categoria teren agricol, situat în comuna Miroslava, județul lași, dobândit în anul 2003, altul în suprafața de 12.000 m.p. teren situat în comuna Bârnova, județul lași, dobândit în anul 2004, și altul în suprafața de 700 mp teren concesionat în anul 2001 în comuna Valea Lupului, județul lași, iar la capitolul „Bunuri imobile - Clădiri” nu a înscris nici un bun;

- la capitolul bunuri mobile, categorie autoturisme a consemnat un autoturism dobândit prin cumpărare în anul 2001;

- la capitolul active financiare, categoria conturi și depozite, a consemnat două depozite și valoarea acestora;

- la capitolul venituri a consemnat veniturile sale și ale soției (a se vedea declarația de avere de la filele 5-9 vol. 3 dos. urm. pen.).

În realitate, inculpatul B.E.M. figura în evidențele fiscale ale municipiului lași ale anului 2007, și cu următoarele bunuri imobile:

- apartament proprietate, situat în lași, Ș.A.;

- 1497 m.p. teren arabil la adresa str. I.P.C.;

- 12732 m.p. teren livezi în Bucium;

- 561,5 m.p. teren în str. C. (a se vedea adresa din 19 iunie 2007 a Direcției economice și finanțe publice locale lași de la fila 114 vol. 2 dosar urm. pen.)

Au fost solicitate organului fiscal menționat și actele de dobândire ale bunurilor imobile, iar din analiza acestor contrate de vânzare - cumpărare autentificate, rezultă că inculpatul a dobândit terenul arabil de la adresa str. I.P.C. la data de 19 iulie 2004, terenul din Bucium, categoria de folosință livezi la data de 04 august 2004, iar terenul din str. C., la data de 20 ianuarie 2005 (a se vedea contractele de vânzare - cumpărare, în copie, de la file 17 - 125 vol. 2 dos. urm. pen.).

Analizând înscrisurile mai sus menționate, tribunalul a constatat că declarația de avere depusă de inculpat la data de 22 aprilie 2005, nu corespunde adevărului cu privire la bunurile sale imobile, categoria terenuri, inculpatul declarând cu intenție doar o parte dintre acestea.

Audiat fiind, în ambele faze procesuale, inculpatul nu a recunoscut faptul că a ascuns cu intenție cele trei terenuri situate în str. I.P.C., zona Bucium și str. C., susținând următoarele:

- în ceea ce privește suprafața de 561,5 m.p. de pe str. C., a declarat că, în mod voit, nu a înscris-o în declarația de avere întrucât nu se considera adevăratul proprietar al terenului. Astfel, inculpatul a precizat că ar fi împrumutat o sumă de bani amicului său A.V., care, datorită faptului că s-a aflat în imposibilitatea de a i-o restitui într-un termen rezonabil, s-a fi oferit să îi vândă terenul ca o garanție a faptului că îi va restitui suma împrumutată și că ar fi procedat în acest mod, întrucât nu s-a consultat cu nici o persoană cu pregătire juridică.

Această apărare a inculpatului este neverosimilă, având în vedere că, la acea dată, fiul lui A.V. era notar public în cadrul Biroului notarilor publici asociați C.Ș. și A.M.l. și, astfel, la sfatul juridic al acestuia se putea încheia un contract de împrumut autentificat în care să se consemneze și această garanție imobiliară. De altfel, inculpatul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la acest birou notarial și, astfel, faptul că nu a putut beneficia de consultanță juridică nu se confirmă.

Mai mult, nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că nu se considera proprietarul acestui teren, având în vedere că, restituirea împrumutului invocat, nu determina anularea contractului de vânzare-cumpărare și, mai mult, inculpatul avea și o minimă pregătire juridică, având în vedere studiile și funcția pe care a îndeplinit-o, care intră în contradicție cu afirmația sa că nu se considera proprietar.

Dar, și de această dată, apărarea inculpatului nu a fost una sinceră, fapt dovedit și de convorbirea interceptată autorizat la data de 04 aprilie 2006, în care inculpatul B.E.M. este contactat de numitul A.M., fiul lui A.V., care i-a comunicat că a fost sunat de o persoană interesată să cumpere terenul de pe E. și l-a întrebat dacă este de acord să-l vândă, inculpatul confirmând că are intenția de a-l vinde (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 04 aprilie 2006 de la filele 130 - 131 dosar interceptări);

- cu privire la suprafața de 1.497 m.p. teren arabil, aflat la adresa str. I.P.C., inculpatul B.E.M. a susținut că terenul a fost dobândit din darul de nuntă al fiicei sale A.B.O., însă ar fi fost cumpărată pe numele său și al soției pentru ca, în eventualitatea unui divorț, terenul să rămână fiicei.

Și această apărare nu poate fi primită, întrucât indiferent de unde ar fi avut banii plătiți ca preț, inculpatul potrivit actului de vânzare - cumpărare era proprietar, fiica sa având doar un drept de creanță, și, astfel, avea obligația să-l declare.

Referitor la terenul din Bucium, categoria de folosință livezi, dobândit la data de 04 august 2004, inculpatul nu a dat vreo explicație asupra faptului de ce nu l-a consemnat în declarația de avere, afirmând, însă, că de cele mai multe ori și-a completat declarația de avere în fugă, la presiunea șefilor ierarhici, și fără a avea la dispoziție documentele necesare. Și aceste din urmă explicații sunt neverosimile, având în vedere că vin în contradicție cu pregătirea superioară a inculpatului, cu experiența sa profesională, dar mai ales cu experiența într-o funcție de conducere și control care reclamă în primul rând o responsabilitate maximă și rezolvarea unor problematici specifice legislației vamale cu o complexitate cu mult peste cea a completării unei declarații de avere.

Prima instanță a constatat însă că inculpatul a dat dovadă de neglijență atunci când nu a declarat imobilul în care locuia în mod efectiv, având în vedere că acest apartament nu a fost dobândit în anul fiscal anterior și a fost declarat și în declarația de avere dată în anul 2004, astfel că nu se poate aprecia că a avut intenția de ascunde acest bun imobil.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în declarații”, prev. de art. 52 din Legea nr. 144/2007, republicată, raportat la art. 292 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică, instanța a făcut și precizarea că această infracțiune, săvârșită de inculpat în anul 2005, era incriminată de art. 36 Legea 115/1996, modificată și completată, lege ce a fost, ulterior, abrogată prin Legea nr. 144 din 21 mai 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., aceeași faptă fiind, în continuare, incriminată ca infracțiune la art. 50 alin. (1) din lege. Ca urmare a republicării acestei ultime legi, la data de 03 august 2009, articolele din lege au primit o nouă numerotare, infracțiunea dedusă judecății fiind prevăzută la art. 52 alin. (1) , această din urmă încadrare în vigoare la data pronunțării sentinței fiind reținută de către instanță.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv:

- dispozițiile generale ale Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia și în Legea nr. 78/2000, modificată și completată;

- gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite;

- persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Considerații preliminare. Inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte de corupție, respectiv infracțiunea de „luare de mită” precum și două infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv cele prevăzute de alin. (1) și alin. (2) ale art. 11 din Legea nr. 78/2000.

Aceste fapte au fost săvârșite de inculpat în exercitarea funcției publice de director executiv al Direcției Regionale Vamale lași, având responsabilitatea organizării, conducerii și controlul activității atât a direcției cât și a unui număr de 23 de birouri/puncte vamale de control și vămuire la frontieră sau la interior aflate pe raza județelor lași, Bacău, Neamț, Vaslui, Botoșani și Suceava.

În cazul acestor infracțiuni, obiectul juridic este unul generic, ce formează obiectul juridic comun infracțiunilor ce au fost cuprinse în Legea nr. 78/2000, respectiv relațiile sociale a căror existență, formare și dezvoltare depind de normala desfășurare a serviciilor publice, a instituțiilor publice, a organizațiilor publice sau a altor agenți economici, pe scurt relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, dar și de un obiect juridic specific sau special care este format din acele relații sociale legate de cinstea, corectitudinea și probitatea persoanei care ocupă o funcție publică, ca o condiție necesară a activității normale și legale a unei autorități a statului, precum și de relațiile sociale privind prestigiul onoarea, încrederea de care o autoritate a statului, în speță, autoritatea vamală, se bucură în societate.

Tocmai pentru protejarea acestor relații sociale, legiuitorul a prevăzut în art. 2 din Legea nr. 78/2000, pentru persoanele cărora li se aplică legea, în speța de față pentru persoana care ocupă o funcție publică în cadrul unei autorități publice, obligația să îndeplinească îndatoririle ce-i revin din exercitarea acestei funcții publice, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor cetățenilor fără să se folosească de funcție de atribuțiile sale, pentru dobândirea pentru el de bani, bunuri sau alte foloase.

În contextul prevenirii, descoperirii și sancționării faptelor de corupție, prin aceeași lege s-a prevăzut și obligația ca aceste persoane să-și declare averea în condițiile prev. de Legea nr. 115/1996.

Prima instanță a avut în vedere și o situație premisă de necontestat și anume nivelul corupției din România care este unul foarte ridicat, precum și faptul că, în cadrul acestui fenomen, sistemul vamal este unul dintre cele mai corupte sectoare din România (a se vedea în acest sens atât rapoartele anuale ale D.N.A. dar și Barometrul Corupției din România întocmit de T.I.).

În acest context, instanța a individualizat fiecare pedeapsă ținând cont de scopul acesteia și anume prevenirea săvârșii de noi infracțiuni (art. 52 alin. (1) C. pen.).

Gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite. Infracțiunile de corupție comise de către inculpat nu prezintă doar un pericol social generic ridicat dar și un pericol social concret foarte ridicat, ce este conturat, în principal, de modalitatea și împrejurările comiterii acestor fapte.

Inculpatul a primit foloase necuvenite de la numita B.S. în mai multe tranșe și pe o perioadă de aproximativ 1 an, respectiv în perioada 30 octombrie 2002 - 13 octombrie 2003. Deși sumele de bani nu au un cuantum foarte ridicat, nu poate fi ignorat scopul inculpatului, de a dobândi un folos necuvenit cu caracter de continuitate, respectiv lunar.

Și faptele de intermediere și înlesnire a efectuării unor operațiuni financiare de către un agent economic, atât în timpul exercitări funcției cât și după, au fost săvârșite pe o perioadă semnificativă, dar în privința acestor fapte instanța reține și un alt aspect deosebit de grav și anume că agentul economic se afla sub sfera de influență a inculpatului. Mai mult, inculpatul coordona și uneori chiar controla activitățile acestei societăți, implicarea inculpatului, ce avea scop creșterea numărului de clienți, și în final al profitului, afectând și regimul concurențial în domeniul de activitate a comisionarilor în vamă.

Trebuie precizat că faptele inculpatului au fost premeditate, acesta, având o îndelungată experiență în domeniul vamal, și-a construit acest mecanism ilicit de a dobândi foloase necuvenite, având reprezentarea clară a consecințelor faptelor sale, pe care și Ie-a asumat.

În privința foloaselor necuvenite dobândite, s-a precizat și faptul că inculpatul a beneficiat nu numai de bani dar și de servicii pentru el și familia sa, transformând firma de comisionar în vamă SC T.A. SRL într-o sursă de îmbogățire.

Instanța a reținut că această conduită ilicită și abuzivă a inculpatului cunoscută atât de către agenții economici, dar și firmele de comisionari în vamă, a fost de natură a afecta grav prestigiul onoarea, încrederea atât în funcția publică pe care o deținea inculpatul dar și în autoritatea statului, pe care o reprezenta.

Persoana inculpatului. Săvârșirea unor astfel de fapte grave de corupție califică și periculozitatea socială a făptuitorului, în speță a inculpatului B.E.M.

Inculpatul, deși are un nivel de pregătire intelectuală ridicat, este integrat social și avut o perioadă îndelungată funcții de conducere ce implică și asumarea de responsabilități, a înțeles să profite de aceste circumstanțe personale pentru a-și disimula comportamentul infracțional și pentru a-și asigura scopul ilicit propus, respectiv dobândirea de foloase necuvenite.

Contextul general al comiterii infracțiunilor denotă din partea inculpatului o atitudine de ignorare a consecințelor propriilor acțiuni și a impactului pe care acestea îl pot avea asupra relațiilor sociale ocrotite de lege, de desconsiderare sau manipulare a importanței legii prin crearea de probe pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea reală (a se vedea declarația martorului D.).

Mai mult, inculpatul a încercat să folosească întreaga sferă de relații dobândită în exercitarea funcției pentru a îngreuna cercetările sau pentru a încerca să scape de răspunderea penală, relevante fiind convorbirile acestuia din timpul cercetării disciplinare cu parlamentari sau membrii ai executivului, cărora Ie-a cerut să intervină în favoarea sa (a se vedea discuțiile telefonice cu deputatul F.R., cu numitul M.l. și cu numitul C.C.).

După începerea urmăririi penale, inculpatul din nou a apelat la relațiile sale pentru a se informa cu privire la procurorul de caz și la numărul de telefon al acestuia (a se vedea convorbirile telefonice numitul M.V. de la filele 221 și 237 dosar înregistrări), dar și pentru a identifica persoane din sistemul de justiție pe care să le convingă să intervină în favoarea sa (a se vedea convorbirea cu numitul R.F., comisar de poliție, care-i recomandă să vorbească cu șeful Brigăzii de crimă organizată din lași - fila 343, și convorbirile cu acest șef, respectiv comisarul Z., de la filele 352 - 354, cu care inculpatul chiar s-a și întâlnit).

Dar, atitudinea antisocială constantă a inculpatului, prin încălcarea în mod repetat relațiilor sociale de serviciu sau în legătură cu serviciu, este relevată și de implicarea acestuia în activitatea firmei de comisionar în vamă SC M.E. SRL, inculpatul solicitând numitului S.M. introducerea ca asociat a unei persoane apropiate lui, respectiv a numitei B.T. Audiat, numitul S.M. a precizat că a fost de acord întrucât a considerat că această relație cu inculpatul B. ar fi utilă pentru o eventuală creștere a cifrei de afaceri, și respectiv a numărului de clienți (a se vedea declarațiile acestui martor din faza de urmărire penală dar și convorbirile telefonice cu inculpatul privitoare la activitățile societății, la modul de administrare a acesteia, dar și la faptul că administratorul desemnat de cei doi, respectiv numitul A.H. nu ar fi împărțit și cu ei dividendele societății - filele 155 - 156, 177 - 180, 198 - 200, 269 - 271, 286 - 288).

Instanța a avut în vedere și faptele de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice și de instigare la fals intelectual, săvârșite în exercitarea aceeași funcții publice și în aceeași perioadă, fapte care au fost reținute în sarcina inculpatului prin ordonanța din 21 decembrie 2007, dată în Dosar nr. 55/P/2006 al D.N.A. - serviciul teritorial lași, dar în legătură cu care s-a apreciat că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fapte care dovedesc, o dată în plus, persistența inculpatului de a utiliza funcția publică în scopuri particulare sau în scopul sporirii resurselor de putere sau de influență socială.

Din cele punctate anterior reies numeroase constante caracteriale și atitudinal comportamentale care pun sub un puternic semn al întrebării buna credință, dorința de schimbare prosocială a persoanei și care reprezintă un semnal de alarmă în ceea ce privește pericolul social pe care acesta îl reprezintă. Astfel, abilitatea și inteligența sa socială, care au fost din plin manifestate pe parcursul implicării sale penale, sunt corelate cu o lipsă a interiorizării valorilor morale și conturează o personalitate puternic orientată spre propriile interese, egocentrică, ce ignoră implicațiile asupra instituției pe care o reprezintă, asupra sistemului vamal pe care îl coordonează sau asupra agenților economici. Regulile și normele după care acesta se ghidează contravin normelor sociale generale, eludate în mod constant, fapt ce denotă înclinații și pattern-uri comportamentale antisociale structurate. Postura de victimă a sistemului politic sau a conducerii autorității vamale, care ar dori să-l schimbe nemeritat din funcție, prin acuzarea sa de fapte nereale, pe care a adoptat-o pe tot parcursul procesului penal, denotă pe de o parte caracterul său speculativ, manipulativ, dar și neasumarea consecințelor negative ale propriilor acțiuni.

Împrejurări care agravează răspunderea penală. Așa cum s-a precizat, la încadrările juridice stabilite în cazul infracțiunii de luare de mită precum și cele prevăzute de Legea nr. 78/2000, instanța a reținut că au fost săvârșite în formă continuată, ceea ce presupune și individualizarea fiecărei pedepse în raport de disp. art. 42 C. pen.

Având în vedere toate aceste criterii de individualizare, prima instanță a apreciat că reeducarea, reinserția socială a inculpatului, nu poate avea loc decât prin stabilirea a câte unei pedepse cu închisoarea, dozată peste minimul special prevăzut de lege, urmând, ca efect al aplicării disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., și prin considerarea ca necesară în vedere atingerii scopului pedepsei cu închisoarea, să se aplice un spor la pedeapsa închisorii rezultată în urma contopirii, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenție.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere proporția ce trebuie să existe între avantajul delictului și dezavantajul pedepsei, astfel încât pedeapsa să nu devină o taxă sau o sancțiune simbolică, fiind, astfel, anulat scopul pedepsei de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Alăturat de pedeapsa principală stabilită în cazul infracțiunii de „luare de mită”, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.

Instanța a dispus interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, raportat la natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, prin care s-a adus atingere încrederii în autoritățile publice și în reprezentanții acestora, incompatibilitatea persoanei inculpatului cu exercitarea unor astfel de drepturi fiind evidentă.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că, motivele care au determinat și au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 C. pen.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000, modificată și completată raportat la dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.E.M. a folosului necuvenit dobândit prin săvârșirea infracțiunilor mai sus descrise, folos ce se ridică la suma totală de 62.159,18 RON.

Având în vedere cuantumul sumei ce se impune a fi confiscată în folosul statului, instanța a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, în temeiul disp. art. 163 C. proc. pen., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B.E.M., până la concurența sumei totale de 62159,18 lei Ron, măsură asigurătorie ce este executorie de la momentul pronunțării sentinței și care va fi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisului intitulat „Declarație de avere”, completat la data de 22 aprilie 2005 de către inculpat și depus la A.N.A.F. - A.N.V.

Inculpatul a fost obligat, în baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

B. În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial lași și de inculpatul B.E.M.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial lași - a criticat sentința pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate sub aspectul aplicării pedepsei complementare și accesorii cu referire la greșita interzicere a exercitării de către inculpat a dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., considerând că nu se justifică excluderea acestuia din câmpul persoanelor cu drept de vot, întrucât nu există nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.

A criticat sentința și pentru netemeinicie, în ceea ce privește individualizarea pedepselor, susținând că în raport de infracțiunile săvârșite de inculpat și impactul social negativ cauzat, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, se impune aplicarea unor pedepse mai severe care să contribuie la reeducarea inculpatului.

Critica de netemeinicie a vizat și neaplicarea față de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul s-a folosit de profesia deținută pentru comiterea infracțiunii și obținerea sumelor de bani și a foloaselor ilicite.

Inculpatul B.E.M. a formulat următoarele critici:

- infracțiunea de luare de mită a fost reținută în sarcina sa pe baza unor probe indirecte, prin ignorarea contradicțiilor existente între declarațiile denunțătoarei B.S. și celelalte probe administrate în cauză și prin înlăturarea probatoriului administrat în apărare ce dovedește că banii pe care i-a primit reprezentau restituirea unui împrumut acordat denunțătoarei;

- prima instanță a reținut în mod greșit pe baza reclamației unui singur comisionar vamal, SC R. SA, că ar fi exercitat o influență asupra comisionarilor vamali și a clienților reprezentați și nu a precizat în concret care sunt activitățile de favorizare a firmei SC C.I. SRL și care este urmarea produsă în activitatea firmei;

- greșita interpretare a legii de către prima instanță ce a reținut că atribuțiile sale de control vizau și comisionarii vamali, deși aceștia au o poziție independentă și nu se subordonează controlului niciunei autorități;

- în ce privește infracțiunile prevăzute de art. 11 alin. (1) și 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, apelantul a invocat lipsa elementelor constitutive, respectiv calitatea subiectului activ și modalitatea de realizare a elementului material.

A susținut că normele incriminatoare impun ca autorul infracțiunii să fie un funcționar cu atribuții de control și supraveghere care să fi exercitat în mod efectiv aceste atribuții la agentul economic privat în favoarea căruia acționează, condiție ce nu este îndeplinită în speță întrucât SC T.A. SRL nu a făcut obiectul supravegherii sale ori al unor controale din partea sa ori a subordonaților săi.

Soluția de condamnare pronunțată de prima instanță se întemeiază pe declarația martorei B.A., dată în cursul urmăririi penale, sub imperiul presiunii exercitate de declanșarea cercetărilor împotriva sa pentru mărturie mincinoasă, fiind înlăturată nejustificat depoziția aceleiași martore din faza cercetării judecătorești.

Acuzațiile martorei B.A. au fost determinate de interesul acesteia în a acoperi lipsurile din firmă și însușirea banilor, împrejurări ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în cadrul firmei, pentru a se sustrage de la răspunderea față de societatea SC T.A. SRL și de administratorul societății - B.V., persoană ce nu a dispus să-i facă vreo plată lui sau familiei lui;

- prima instanță a reținut în mod greșit vinovăția sa în comiterea infracțiunii de fals în declarații, prin înlăturarea susținerilor sale vizând caracterul simulat al contractelor de vânzare - cumpărare pentru suprafețele de teren situate în lași, str. C, str. I.P.C.;

- inculpatul a criticat și aprecierile instanței sub aspectul individualizării pedepselor, considerând că a reținut doar acele elemente ce au conturat profilul negativ, fără a avea în vedere circumstanțele reale și personale ce pledează în favoarea sa.

În raport de motivele invocate, inculpatul a solicitat a se constata că soluția de condamnare a fost pronunțată în lipsa unui suport probator care să dovedească vinovăția sa în comiterea faptelor, impunându-se desființarea sentinței apelate și pe fondul cauzei achitarea sa.

În faza apelului, inculpatul a fost audiat, în prezența apărătorului ales, și în urma solicitării inculpatului, instanța de apel a încuviințat audierea martorilor C.H. și B.V., proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar acte ce atestă starea medicală a inculpatului, declarații autentificate date de comisionarii vamali V.l.C. și B.A. și de fosta soție a inculpatului, B.V., adresa din 14 ianuarie 2011, eliberată de B.R.D. Vaslui, acordurile de mediere nr. 11 și 14 din 14 februarie 2011 intervenite între A.B.O.R., D.S., B.E.M. și B.V., respectiv A.V., A.M., B.E.M. și B.V., înscrisuri privind situația financiar - contabilă a SC T.A. SRL lași, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară vizând activitatea SC T.A. SRL lași și sentința civilă nr. 8267 din 29 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria lași prin care s-a consfințit învoiala părților consemnată în acordul de mediere nr. 11 din 14 februarie 2011.

În cauză, instanța a dispus și atașarea documentației ce a stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate din 19 iulie 2004 și din 20 ianuarie 2005 privind suprafețele de teren situate în lași, str. C., str. I.P.C.

Solicitările inculpatului în sensul audierii martorilor B.V. și T.C., reaudierii martorei B.A., efectuării de verificări vizând stadiul cercetărilor declanșate față de martorul D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă și efectuării unei expertize contabile în cadrul SC T.A. SRL, au fost respinse de instanță, apreciindu-le ca lipsite de utilitate și concludentă.

Prin Decizia penală nr. 152/2011 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial lași împotriva sentinței penale nr. 147 din 15 martie 2010 a Tribunalului lași, pronunțată în Dosarul nr. 7327/99/2008, ce a fost desființată în parte, în latură penală și rejudecând, s-a înlăturat aplicarea față de inculpatul B.E.M. a pedepsei complementare și accesorii privind interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I a C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.E.M., împotriva aceleiași hotărâri penale.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind fondată critica parchetului sub aspectul nelegalității pedepsei complementare și accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., în ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege, precum și al omisiunii aplicării față de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza propriei evaluări asupra pedepselor complementare și accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., în raport și cu motivul de apel declarat de parchet, instanța de apel a considerat că acestea nu se justifică, față de infracțiunile comise de inculpatul B.E.M., care prin împrejurările faptice reținute prezintă gravitate, însă prin rezonanța consecințelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatului, o persoană cu studii superioare, integrată social, aptă de a aprecia asupra semnificației procesului electoral.

Prin urmare, nu este proporțională și justificată măsura interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., prin aplicarea în acest mod a pedepsei complementare și accesorii respectându-se un procedeu rezonabil și în acord cu decizia C.E.D.O. din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei de față, instanța de apel a constatat că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. are conexiune cu faptele imputate inculpatului și justifică o măsură de corectare pe viitor a comportamentului inculpatului, fiind întemeiată critica parchetului în sensul interdicției dreptului inculpatului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.

Față de aceste considerente, instanța de apel a apreciat că interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, măsură care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-o.

Celelalte critici formulate de parchet și inculpat au fost apreciate ca nefondate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial lași și inculpatul B.E.M.

Parchetul a criticat ambele hotărâri sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului, în raport de împrejurarea că acesta a comis un număr de patru infracțiuni în formă continuată, iar față de gravitatea acestora, de împrejurările și modalitatea în care au fost săvârșite dar și de perseverența infracțională a inculpatului, pedeapsa aplicată este prea blândă și se impune a fi majorată.

Inculpatul, în recursul său, a criticat ambele hotărâri cu privire la greșita condamnare, cu motivarea că, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile martorilor audiați în cauză au fost ignorate de instanță, fiind luată în considerare doar declarația martorului denunțător.

În ce privește declarația de avere, a arătat că nu este un act simulat.

A solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și achitarea pentru infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 11 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de fals în declarații, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea unei modalități neprivative de libertate, respectiv suspendare sub supraveghere în raport și de starea precară a sănătății sale, dovedită cu acte medicale, iar într-un alt subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru readministrarea probei cu expertiza medico-legală și a oricăror alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Sub aspectul infracțiunii de luare de mită, instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, inclusiv prin verificarea apărărilor formulate de inculpat, pe baza căruia, printr-o motivare exhaustivă, a statuat asupra situației de fapt, a încadrării juridice dată faptei, conchizând sub aspectul existenței vinovăției inculpatului în săvârșirea acestei fapte.

Fără a relua analiza probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală sau cercetare judecătorească, Înalta Curte constată că pe baza acestora instanța de fond a stabilit, fără dubiu, că inculpatul B.E.M. a primit, în calitate de director al Direcției Regionale Vamale lași, de la martora B.S., în perioada 30 octombrie 2002 - 13 octombrie 2003, în cinci rânduri, prin virament, suma totală de 43,5 milioane lei (ROL), folos necuvenit în scopul de a acorda facilități permise de lege SC C.I. SRL.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul îndeplinea calitatea cerută de lege - funcționar cu atribuții de control, întrucât așa cum rezultă din fișa postului acesta avea responsabilități atât în organizarea, conducerea și controlul întregii activități a direcției și birourilor vamale de control și vămuire din subordine, dar și în ceea ce privește relațiile de control ce au ca obiect serviciile, birourile vamale și comisionarii vamali, iar în concret inculpatul a pus într-o puternică dependență activitatea comisionarilor vamali din raza sa de competență, prin posibilitatea pe care o avea de a aproba facilități permise de legislația vamală, facilități a căror acordare făcea ca o firmă de comisionari vamali favorizată de autoritatea vamală - în speță de inculpat, ca reprezentant al acesteia - să fie preferată de clienți.

Indiferent că inculpatul a favorizat sau nu firma denunțătoarei B.S. - SC C.I. SRL - infracțiunea de luare de mită s-a comis în varianta pretinderii și, respectiv, a primirii eșalonate a sumei totale de 43,5 milioane ROL, nefiind confirmată apărarea inculpatului în sensul că alimentarea cârdului său cu această sumă de către martora denunțătoare reprezenta de fapt restituirea unui împrumut dat acesteia în prezența martorului D.D., declarațiile acestuia din urmă nereușind să convingă instanța, cu atât mai mult cu cât s-a probat - prin interceptări telefonice - existența unei înțelegeri între acesta și inculpat în scopul de a face declarații pro causa.

2. Și în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 11 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că nu subzistă critica formulată de inculpat în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză, evaluat de către instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prin înlăturarea declarațiilor considerate ca subiective din motivele arătate, prima instanța a stabilit, în mod corect, că inculpatul a intermediat și înlesnit efectuarea unor operațiuni financiare de către un agent economic privat, SC T.A. SRL, pe care, în virtutea funcției, avea sarcina de a-l controla, atât în perioada cât a ocupat funcția de director executiv la D.R.V. lași, respectiv până la data de 7 aprilie 2006, cât și după ce a fost demis din această funcție, până la sfârșitul anului 2006, în scopul dobândirii de sume de bani și servicii necuvenite în valoare totală de 62.159,18 RON, inculpatul implicându-se într-un mod evident în operațiunile acestei societăți, atât în ceea ce privește angajarea unor cheltuieli, acordarea unor împrumuturi, distribuirea dividendelor, cât și menținerea clientelei, atunci când unii clienți au încercat să migreze către alte firme de comisionari vamali.

3. Nici în ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, aceasta nu este întemeiată, Înalta Curte constatând, în baza propriului examen, că omisiunea de a declara două imobile nu este justificată de împrejurările arătate de inculpat, cum că unul l-ar fi deținut cu titlu de garanție imobiliară iar altul ar fi fost dobândit pentru fiica sa, cu banii provenind din darul de nuntă a acesteia. Aceste împrejurări, chiar dacă ar fi fost reale, nu-l scuteau pe inculpat de obligația de a le menționa în declarația de avere, atâta vreme cât figurau pe numele său, astfel că fapta există, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

4. Referitor la critica comună a parchetului și inculpatului ce vizează individualizarea pedepselor, înalta Curte constată ambele recursuri neîntemeiate.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile analizate au fost just evaluate de prima instanță prin prisma criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. - respectiv având în vedere atât circumstanțele reale ale faptei: gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitățile de comitere, caracterul continuat al infracțiunii de corupție și al celor asimilate infracțiunilor de corupție, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului: a adoptat o strategie de apărare constând în negarea faptelor, a mai fost cercetat pentru fapte asemănătoare, prezintă o stare a sănătății destul de gravă, dar care permite executarea în regim de detenție -, fiind în măsură să asigure, prin cuantum și modalitate de executare, scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. Criticile parchetului în sensul cuantumului insuficient al pedepselor au fost respinse ca nefondate de către instanța de apel.

În baza propriului examen, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care au fost comise faptele, așa cum au fost descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, instanța de fond a dozat corespunzător cuantumul pedepselor aplicate, inculpatul neprezentând garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de o mai mare clemență; acesta, deși are certe probleme de sănătate și un statut social bine definit, a mai comis fapte similare.

Corelativ, pentru considerentele deja expuse, solicitarea parchetului de a se majora pedepsele apare ca neîntemeiată, întrucât tinde spre aplicarea unor pedepse ce ar apare ca represive în raport de datele speței.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate de parchet și de inculpat.

Conform dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit prev. art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea recursului parchetului, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial lași și inculpatul B.E.M. împotriva deciziei penale nr. 152 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 iunie 2012.