Suppression of appeal route against no-charge resolutions by post-2010 procedural amendments rendering first-instance judgments final.

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 11 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petenții S.M., S.L., Ț.M., D.M., Ț.M.A., Ț.A.M. împotriva Rezoluțiilor nr. x din 9 decembrie 2009 și nr. y/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin Rezoluția nr. x/P/2009 din 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Rezoluția nr. y/2011 a Procurorului General Adjunct al aceluiași parchet, s-a dispus, în baza art. 10 lit. j) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții: N.V. - comisar șef, S.O. - inspector principal, D.I. - subinspector, C.I. - subinspector, V.L. - agent, C.L. - agent șef adjunct, D.D. - agent șef adjunct, M.V. - agent șef, I.I. - agent principal, Ș.D. - agent, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., cu motivarea că în speță există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestor rezoluții, au formulat plângere petenții: S.M. și S.L. pentru minorii S.M.B. și S.P.A., D.M. pentru minorul D.C.C. și ca reprezentant legal pentru D.D., Ț.M., Ț.M.A. și Ț.A.M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea plângerii, au arătat că, în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat atâta timp cât procesul a vizat doar faza de urmărire penală, astfel încât s-a adus o gravă încălcare a dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României, în condițiile în care fondul cauzei nu a fost dezbătut în fața instanței de judecată.

Mai arată petenții că, în Dosarul 202/P/2002, R.C. nu a formulat plângere penală, așa cum în mod eronat se reține de către parchet, ci a formulat o simplă solicitare a unui punct de vedere oficial din partea unor instituții polițienești. Aceste din urmă instituții au înaintat solicitarea formulată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care a constituit Dosarul nr. 202/P/2008. Dar, chiar și așa, nu se poate reține autoritate de lucru judecat, între petenți și R.C. neexistând identitate de subiecte.

Pe fond, petenții invocă faptul că cercetarea derulată de parchet a fost superficială și părtinitoare, lucru ce contravine obligației impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a investiga parțial și efectiv acuzațiile privind încălcarea art. 3 din convenție.

Mai arată petenții că, faptele incriminate de ei privind încălcarea art. 247 nu se includ în art. 250, așa cum a reținut parchetul, fără reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. c1) C. pen.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința sus-menționată, a respins plângerea petenților, ca nefondată, apreciind că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenții S.M., S.L., Ț.M., D.M., Ț.M.A., Ț.A.M., nemotivat în scris.

La data fixată pentru judecarea recursurilor, respectiv 17 mai 2011, recurenții-petiționari nu s-au prezentat pentru a susține recursurile formulate în cauză.

Examinând hotărârea atacată din oficiu, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, Înalta Curte constată că recursurile sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură să contribuie la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, așa cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atâta principiului potrivit căruia legea procesuală penală este de imediată aplicare, cât și spiritul Legii nr. 202/2010, care s-a dovedit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că, în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 11 martie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă, de altfel, atât în minută, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petenții ai formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, recursurile cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-i, totodată, pe petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii S.M., S.L., Ț.M., D.M., Ț.M.A., Ț.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții-petiționari la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai 2011.