Drug trafficking sentencing: insufficiency of mitigating circumstances to justify reduction below statutory minimum despite mandatory sentence reduction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' conviction and the imposed sentence of 5 years and 6 months' imprisonment for the crime of drug trafficking. The defendant had been apprehended in possession of eight doses of heroin with intent to sell, and while the first instance court and the Court of Appeal had already denied the request to reduce the sentence below the statutory minimum, the defendant continued to argue for mitigation on appeal. The Supreme Court held that the sentencing was legally sound under Article 72 of the Penal Code, as the high degree of social danger of the offense and the defendant's prior criminal record did not justify attenuating circumstances, nor did the application of the mandatory reduction under Article 16 of Law No. 143/2000 require further leniency. Consequently, the appellate decision of November 20, 2002, was confirmed, the time served in preventive custody was deducted from the sentence, and the defendant was ordered to pay 800,000 lei in judicial expenses.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 63 C. pen, art. 118 lit. e) C. pen, art. 72 C. pen, art. 74 lit. a) C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen; Drug trafficking sentencing: insufficiency of mitigating circumstances to justify reduction below statutory minimum despite mandatory sentence reduction: Prin decizia penală nr. 758/A din 20 noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar circumstanțele reale și personale nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 870 din 24 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege. S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 63 C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,45 gr heroină.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În seara de 4 iulie 2002, pe strada P.N. din București, organele de poliție ale Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, București l-au depistat pe inculpatul C.I. deținând asupra sa 8 doze de heroină, pe care intenționa să le comercializeze cu suma de 250.000 lei doza.
Necunoscând calitatea polițiștilor, inculpatul le-a propus acestora vânzarea de droguri, timp în care a fost reținut.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de depistare, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 112770 din 5 iulie 2002, depozițiile martorului asistent și declarațiile prin care inculpatul a recunoscut faptele.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 758/A din 20 noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar circumstanțele reale și personale nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
La rândul său, instanța de apel a reanalizat probele administrate și a verificat apărările formulate de inculpat, constatând justificat că pedeapsa stabilită a fost corect proporționalizată.
Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpat, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun motiv de casare, inclusiv în ce privește individualizarea pedepsei, instanțele respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, faptul că i s-a redus pedeapsa în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere și persoana făptuitorului, care a mai fost condamnat în anul 2001 la amendă penală pentru o infracțiune de violență, nejustificându-se aplicarea de circumstanțe atenuante.
Deci, toate elementele de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțe, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată spre minimul prevăzut de dispozițiile legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 758/A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 iulie 2002 la 28 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.