Criminal liability for alleged prison director abuse and obstruction of court appearances: lack of criminal elements for legitimate escort and religious dietary accommodations

Asupra recursului penal de față;

Analizând lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Ape, Suceava nr. 139/P/2008 din data de 30 iunie 2009 și nr. 385/II/2/2009 din data de 28 septembrie 2009, intimat fiind H.M.

A menținut rezoluțiile mai sus-arătate și, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2008, prin mai multe plângeri succesive înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub numerele 139/P/2008, 146/P/2008, 259/P/2008 și 349/P/2008, numitul M.L., deținut în P. Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de H.M. - director al P. Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 2611 și 357 C. pen.

Cauzele au fost reunite sub nr. 139/P/2008.

În plângerile adresate Parchetului, petentul M.L. reclamă mai multe fapte care, în opinia sa, reprezintă infracțiuni, fiind săvârșite prin încălcarea unor drepturi personale, îngrădirea dreptului la un proces echitabil, împiedicarea participării la proces și aplicarea unor tratamente degradante prin supunere al înfometare în vederea exterminării.

Astfel, într-una din plângeri, M.L. a sesizat faptul că, în data de 21 mai 2008, în mod abuziv și împotriva voinței sale, a fost obligat de către conducerea penitenciarului să se prezinte la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc pentru un proces având ca obiect "cerere de revizuire". Petentul a mai precizat că "prin acest tratament inuman mi-au provocat o depresie psihică și fizică nedescris".

Referitor la acest aspect, numitul H.M. a declarat că în data 21 mai 2008 a procedat la punerea în executare a unui mandat de aducere emis de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc pe numele lui M.L., în calitate de inculpat - revizuent, situație în care agenții de pază și escortare l-au condus pe acesta la instanța de judecată.

În altă plângere, M.L. sesizează că la data de 27 mai 2008 i s-a refuzat de către conducerea penitenciarului cererea de a se prezenta la două procese pe care le avea pe rolul Tribunalului Suceava și al Curții de Apel Suceava, îngrădindu-i-se prin aceasta dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care a solicitat cercetarea directorului H.M. pentru infracțiunea de împiedicare a participării la proces, prev. de art. 2611 C. pen. Aceleași aspecte au fost menționate și în alte două plângeri în care s-a precizează refuzul conducerii penitenciarului de a-i asigura prezența la câteva procese aflate pe rolul Tribunalului Botoșani.

În legătură cu aceste plângeri, numitul H.M. a declarat că, în conformitate cu Regulamentul de aplicare al Legii nr. 275/2006, administrația locului de deținere asigură transportul persoanelor private de libertate la instanțele de judecată numai în situațiile în care prezența acestora este obligatorie, fapt care este precizat în mod expres în citații sau în solicitările scrise adresate penitenciarului.

În următoarele plângeri, aflate la dosarul cauzei, M.L. a sesizat că, de mai multe ori, conducerea penitenciarului, prin directorul H.M., nu a respectat meniul de hrană stabilit pentru deținuți, situație în care în loc de alimentele specificate în meniu, lui i-au fost date alte preparate, sustrăgându-i-se din meniu, în mod special, preparatele din carne. Din aceste motive, M.L. consideră că i s-au încălcat în mod grav drepturile personale, fiind supus unor tratamente degradante prin înfometare, în vederea exterminării, drept pentru care a solicitat efectuarea de cercetări față de H.M. pentru abuz în serviciu și genocid.

În nota de relații, dată cu ocazia audierii, numitul H.M. a precizat că, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2713/C/2001, privind asigurarea hranei persoanelor care execută pedepse privative de libertate, în cazul în care persoana privată de libertate aparține altor religii decât cea ortodoxă, "hrana asigurată poate fi preparată prin eliminarea din cadrul normelor de hrană a rațiilor de carne de porc, slănină, subproduse și untură".

H.M. a mai arătat că, în cursul anului 2008, deținutul M.L., în baza unor solicitări scrise, a cerut asigurarea hranei conform religiei musulmane, situație în care, în conformitate cu actul normativ sus-menționat, din meniul de hrană al acestuia au fost înlocuite produsele din carne de porc cu alte produse echivalente din punct de vedere calitativ și caloric, iar faptul că deținutul M.L. s-a declarat ca fiind aparținător al religiei musulmane rezultă din documentele anexate la dosarul său personal.

Reținând că în cauză nu există infracțiunile reclamate de petent prin rezoluția nr. 139/P/2008 din data de 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul H.M.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 385/11/2/2009 din data de 28 septembrie 2009 a Procurorului Generala Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva acestei rezoluții, în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul M.L. adresată Curții de Apel Suceava, reiterând aspectele invocate în plângerile adresate Parchetului.

Prin Sentința penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent.

În considerentele sentinței penale atacate, se reține că faptele reclamate de petent nu constituie fapte de natură penală care să determine tragerea la răspundere penală a intimatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale, arătând că faptele reclamate au fost comise de intimat.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul H.M. este legală și temeinică, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, aspectele reclamate de petent neputând fi încadrate penal.

Petentul a fost escortat la instanțe la datele pentru care acesta a fost citat, iar prezența sa era obligatorie.

Nu rezultă din actele dosarului că intimatul, cu intenție, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit defectuos, sau i-ar fi îngrădit exercițiul drepturilor sale pe motive de religie ori l-ar fi supus la tratamente de natură să conducă la distrugerea fizică a petentului, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu rezultă indicii care să justifice presupunerea că intimatul ar fi comis vreo faptă penală.

Din actele dosarului rezultă că petentul formulează frecvent plângeri penale împotriva intimatului și a altor persoane din conducerea penitenciarului, el fiind încarcerat pentru executarea unei pedepse în cuantum de 13 ani, invocând diferite încălcări ale drepturilor sale, abuzând de dreptul său la petiție.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petentului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.