Pretrial detention in international drug trafficking: persistence of public order threat and first-instance conviction

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 09 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 17531/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160b alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților Ș.T. și I.E.N., trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în stare de arest preventiv, inculpatul Ș.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) C. pen., finanțare a infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, inițiere și constituire a unui grup internațional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul I.E.N., în stare de arest preventiv, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., organizare și finanțare a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), respectiv art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., constituire și sprijinire a unui grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea acestei încheieri s-a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, măsura preventivă fiind stabilită în raport de criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Curtea a constatat că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță nu au intervenit elemente noi, existând în continuare presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpați.

A apreciat că natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, amploarea și perseverența activității infracționale, cantitatea mare de droguri traficată și valoarea acesteia, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație a drogurilor de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, dar și persoana inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpaților în stare de libertate.

Inculpatul Ș.T. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care a criticat-o cu privire la greșita menținere a arestării, întrucât în cauză nu mai subzistă, în opinia sa, motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea arestării preventive.

Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri", Înalta Curte constată că temeiul care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, rezultă că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.T. împotriva Încheierii din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 17531/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2010.