Enforcement delay penalty and damages for non-promotion of magistrate due to lack of vacant post

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4232 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A.F.A. și a anulat hotărârea nr. 319 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nelegală.

Pe cale de consecință, a fost obligat intimatul să emită o nouă hotărâre de promovare efectivă a recurentului, prin valorificarea concursului din data de 4 februarie 2007, pe un post de execuție la Tribunalul Iași și în sfârșit, s-a dispus respingerea recursului declarat de același recurent împotriva hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, A.F.A. a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în calitate de instanță de executare, să aplice Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile și până la data executării ei efective.

De asemenea, a cerut obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea integrală a prejudiciului creat prin neexecutarea deciziei civile nr. 4232/2007, în sensul plății cu titlu de daune materiale a contravalorii drepturilor salariale aferente gradului de judecător de tribunal, începând cu data de 6 noiembrie 2007 și până la data promovării efective în funcție.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că după pronunțarea acelei decizii, nu s-au luat de către pârât măsuri efective de executare, constând în validarea rezultatului obținut la concursul de promovare și plata drepturilor salariale aferente gradului de judecător de tribunal, precum și promovarea pe unul din cele două posturi revacantate ca urmare a sentinței civile nr. 1981/2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Deși pretinde că a demarat procedura de suplimentare a schemei de personal la Tribunalul Iași în vederea promovării sale, demersul pârâtului „are rolul de a încerca să ascundă ilegalitățile comise de membrii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii”.

În sfârșit, reclamantul a precizat că deși au trecut mai bine de 60 de zile de la data pronunțării deciziei civile nr. 4232 din 6 noiembrie 2007 și cele 30 de zile prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâtul refuză sistematic executarea, fapt care îl prejudiciază atât moral, cât și material.

Cererea nu este întemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În alineatul următor al aceluiași art. s-a prevăzut că în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Ca și reglementarea anterioară conținută în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, legea organică în vigoare nu instituie însă, o răspundere obiectivă a autorității publice sau a persoanelor care o reprezintă pentru neexecutarea în termenele stabilite a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a admis acțiunea reclamantului.

Spre deosebire de daunele cominatorii, sistemul amenzilor aplicabile conducătorului autorității administrative nu operează de drept, ci numai atunci când întârzierea se dovedește a fi nejustificată.

Concluzia se impune și pentru considerentul că, de principiu, instituirea unor sancțiuni, indiferent de natura acestora și angajarea oricărei forme de răspundere juridică a persoanelor nu pot fi disociate de elementul subiectiv, adică vinovăția acestora, manifestată în forma intenției sau a culpei.

În speță, s-a demonstrat cu actele depuse la dosar că după pronunțarea deciziei nr. 4232 din 6 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a inițiat demersurile necesare la Ministerul Justiției, solicitând conform art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să analizeze posibilitatea suplimentării statului de funcții al Tribunalului Iași, cu un post, în vederea aplicării deciziei respective. Este vorba de adresele din 14 noiembrie 2007; răspunsul adresat de minister președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, din 27 ianuarie 2007; adresa din 15 ianuarie 2007 emisă de pârât; răspunsul Ministerului Justiției comunicat cu adresa din 24 ianuarie 2008, însoțit de copia ordinului nr. 90 din 23 ianuarie 2008 prin care ministrul interimar al justiției a suplimentat cu începere de la aceeași dată, statul de funcții al Tribunalului Iași cu un post de judecător în vederea punerii în executare a deciziei civile nr. 4232/2007; situația posturilor de judecător vacante la Curtea de Apel Iași la data de 1 noiembrie 2007.

Rezultă fără echivoc din toate aceste înscrisuri, necombătute prin alte mijloace de probațiune concludente, că la data înregistrării cererii de promovare a reclamantului, nu exista la Tribunalul Iași mici un post de execuție vacant și că situația respectivă a încetat doar odată cu emiterea ordinului ministerial de suplimentare a statului de funcții al Tribunalului Iași.

Până la data menționată nu a existat așadar, posibilitatea executării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, iar posturile vacante temporar, la care se referă reclamantul, nu puteau fi ocupate pentru o perioadă nedeterminată, urmându-se procedura stabilită de art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În lipsa unor elemente care să ateste o atitudine negativă din partea pârâtului, concretizată prin temporizarea soluționării cererii reclamantului, ori în orice alte acte care să învedereze refuzul de executare voluntară și în termenul legal a hotărârii judecătorești irevocabile, atât cererea de aplicare a amenzii judiciare, cât și pretenția reclamantului la plata unor despăgubiri materiale de către pârât nu sunt întemeiate.

Se cuvine menționat și faptul că prin hotărârea nr. 134 din 7 februarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea judecătorului A.F.A. la Tribunalul Iași, începând cu data de 11 februarie 2008.

Prin urmare, numai de la această dată reclamantul este îndreptățit la o remunerare corespunzătoare gradului de judecător de tribunal, ținându-se seama, în același timp și de celelalte criterii existente în domeniul salarizării magistraților.

Având în vedere considerentele expuse, urmează a se dispune respingerea cererii formulată de reclamantul A.F.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A.F.A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.