Administrative control note ordering restitution of disaster compensation: admissibility of challenge and inequity of retroactive procedural invalidity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2007, reclamanta SC H. SRL Hațeg a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea în parte a Notei de control din 21 iunie 2006 și exonerarea de plata sumei de 39.375 RON, motivând că a respectat prevederile Legii nr. 38/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 17/CA din 1 iunie 2007, a admis acțiunea și a anulat Nota de control din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 39.375 RON.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta și-a îndeplinit obligația pe care o avea o avea conform prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar comisia care a întocmit procesul verbal de evaluare a pagubelor produse de calamități naturale s-a deplasat la fața locului, astfel că dispoziția de restituire a sumei de 39.375 RON nu este justificată, pagubele constatate cu ocazia cercetărilor locale din 10 mai 2005 fiind reale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității deoarece actul atacat nu poate fi supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ. Susține recurentul că nota de control nu este un act administrativ de sine stătător, ci numai un act pregătitor actelor administrative, iar în cauză nu ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 invocate de reclamantă ca temei.

Pe fondul cererii reclamantului se motivează în cererea de recurs că actul care a stat la baza încasării sumei de 39.375 RON cu titlu de despăgubiri îl constituie procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole din 10 mai 2005, care a fost semnat de o comisie care nu era legal constituită și ca atare, nu era investită în acest sens.

Astfel susține recurenta, în mod greșit instanța de fond a constatat că dispoziția de restituire nu este justificată având în vedere că prevederile Legii nr. 381/2002 și ale Ordinului Prefectului nr. 475/2002 sunt imperative, de strictă și imediată aplicare, de la care nu se pot face derogări, reclamanta încasând despăgubirea în baza unui titlu care nu era valabil, încheiat de o comisie care nu era legal constituită, motiv pentru care cererea reclamantei era netemeinică și nelegală și trebuia respinsă ca atare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC H. SRL Hațeg a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate atât în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii cât și a temeiniciei pretențiilor deduse judecății.

Intimata arată că nu i se poate reproșa vreo culpă cu privire la modul de desemnare a comisiei ș i nici cu privire la încheierea procesului verbal de constatare, iar o eventuală obligare a societății reclamante la înapoierea unei sume de bani pentru erori ale organelor administrației publice ar fi absolut inechitabilă.

Intimata invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care s-a pronunțat într-o cauză similară, făcând în acest sens trimitere la Decizia C.E.D.O. în cauza Beian vs. România.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs invocate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de apărările făcută prin întâmpinare precum și în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Criticile de nelegalitate în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii sunt nefondate.

Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca act unilateral „cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică organizare în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)”.

Nota din 21 iunie 2006 emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – privind concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Hunedoara este un act administrativ, fiind un act unilateral, emis de autoritățile publice în scopul executării sau organizării-executării legii, un act juridic ce a dat naștere unor raporturi juridice de drept administrativ, act emis cu putere publică și în baza căruia s-a transmis reclamantei-intimate notificarea din 12 iulie 2006 prin care a fost somată să restituie suma primită cu titlu de despăgubire.

Se constată că în cuprinsul notei ce formează obiectul cauzei este menționat faptul că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală are obligația de a emite dispoziții pentru recuperarea sumelor conform prevederilor art. 72 și art. 73 din Legea nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici.

Constatând că actul atacat are toate elementele definitorii ale unui act administrativ, în mod temeinic prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului în sensul solicitat de reclamanta astfel că sunt nefondate criticile de nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel cum au fost învederate în cererea de recurs.

Susținerile recurentului privind legalitatea constituirii comisiei, respectiv a legalității procedurilor administrative pentru constatarea și acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 381/2002 nu pot fi reținute ca un argument temeinic în privința restituirii sumei acordate cu titlu de despăgubiri pentru calamitatea ce a afectat culturile agricole ale reclamantei–intimate, deoarece nu i se poate reproșa reclamantei faptul că Ordinul Prefectului nr. 475 din 15 iulie 2005 privind constituirea comisiei s-a emis ulterior încheierii procesului-verbal.

Mai mult, comisia a avut componența obligatorie prevăzută de art. 9 din Legea nr. 381/2002, a exercitat în mod public, cu aparența de legalitate, atribuțiile date de lege, iar ordinul prefectului a confirmat actul juridic încheiat, plata sumei cu titlu de despăgubire s-a realizat ulterior la 11 august 2005, nefiind contestată sub aspectul realității prejudiciului sau a valorii acestuia nici de corpul de control al ministerului.

Instanța constată că măsura anulării dreptului la acordarea despăgubirilor respectiv restituirea acestora pentru o eroare a organelor administrației de stat în parcurgerea procedurilor administrative, ar fi o măsură disproporționată și inechitabilă pentru reclamanta–intimată, care este îndreptățită cu acordarea despăgubirilor pentru calamitatea produsă culturilor agricole în cursul anului 2005.

Pentru toate aceste considerente, constatând nefondate criticile de nelegalitate conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat de pârât a fost respins și menținută hotărârea recurată ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 17/CA din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.