Refugee status recognition under Law no. 189/2000: failure to establish ethnic persecution despite conscription refusal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to reject the claim. The dispute centered on the appellant’s application for the recognition of refugee status and the associated benefits under Emergency Ordinance no. 105/1999, approved by Law no. 189/2000, which the County Pension House had previously denied. The appellant challenged the lower court’s finding that their family did not suffer ethnic persecution during the 1940–1945 period, arguing instead that they fled due to the danger posed by their father’s refusal to conscript into the Romanian army. The Supreme Court ruled that the essential condition for granting benefits under Article 1 of Law no. 189/2000 is ethnic persecution; based on the appellant's own judicial interrogation where they admitted to not being oppressed by legionaries and noted that the local mayor, a legionary, actually assisted their departure, the court determined that the statutory requirements were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Refugee status recognition under Law no. 189/2000: failure to establish ethnic persecution despite conscription refusal: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2007, reclamantul S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21826 din 9 iulie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 465 din 4 octombrie 2007, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că motivul părăsirii domiciliului nu a fost persecuția etnică, ci refuzul tatălui reclamantului de a se încorpora în armata română.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.A., susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul a arătat că din declarațiile autentice ale martorilor care concordă cu situația istorică locală și națională rezultă că și-a părăsit domiciliul, împreună cu familia, pentru a nu le fi puse viețile în pericol.
În ceea ce privește interogatoriul luat de instanță, recurentul a susținut că inadvertențele conținute de acesta se datorează vârstei sale înaintate și accidentului vascular cerebral suferit.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Rezultă așadar, condiția esențială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată și anume persecuția etnică.
Or, potrivit răspunsului la interogatoriul luat de instanță, în baza dispozițiilor art. 218 și urm. C. proc. civ., recurentul–reclamant a arătat că motivul refugiului l-a reprezentat ordinul de încorporare pe care tatăl său l-a primit și refuzul acestuia de a se încorpora în armata română.
Cu aceeași ocazie, reclamantul a precizat că nu au suferit vreo persecuție, nu au fost oprimați de legionari, ci dimpotrivă, primarul – care era legionar i-a ajutat să plece cu carul în Ungaria.
Astfel, văzând răspunsurile date de reclamant la interogatoriu, precizările făcute, instanța de fond a reținut corect că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor instituite de această lege.
Se constată, așadar, că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva sentinței civile nr. 465 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.