Inadmissibility of annulment appeal for lack of public-order jurisdiction defect and absence of material error in stamp duty reexamination

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 380 din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta L.A., împotriva sentinței comerciale nr. 248 din 17 martie 2006 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, după ce prin încheierea din 31 august 2006 a Curții de Apel Galați, s-a admis în parte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilindu-se în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.

A constatat Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, că deși prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2006, recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării diferenței de 2 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Împotriva încheierii din 31 august 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs L.A., care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 2105 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, recurenta L.A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestația este inadmisibilă.

Analizând motivele invocate de contestatoare, prin raportare la dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației în anulare, pentru următoarele argumente:

1. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".

Prin urmare condițiile de admisibilitate a contestației în anulare obișnuită sunt în număr de două și anume: hotărârea care se atacă să fie irevocabilă și motivul contestației să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare, contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

În primul rând ipoteza textului menționat are în vedere situația în care hotărârea irevocabilă care se atacă a fost pronunțată de o instanță necompetentă material sau teritorial (în cazul existenței unei competențe teritoriale exclusive). Or, în speță, contestatoarea invocă o altă situație juridică și anume aceea că Înalta Curte a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neputându-se încadra în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege de contestație în anulare.

2. Referitor la motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. textul legal prevede „in terminis", ca și condiție de admisibilitate a contestației în anulare specială, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de recurs care sunt rezultatul unei greșeli materiale.

Noțiunea de „greșeală materială", în accepțiunea textului menționat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie înțeleasă ca o eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde și „greșeli de judecată", respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situației de fapt.

Din considerentele deciziei atacate rezultă, cu certitudine, că instanța de recurs nu a făcut decât aplicarea corectă a dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 în materia soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Astfel, nu se poate reține drept „greșeală materială", situația că Înalta Curte a constatat că încheierea prin care se soluționează, în camera de consiliu, cererea de reexaminare a taxei de timbru are caracter irevocabil și prin urmare recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

În concluzie, față de considerentele prezentate, se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute în art. 317 și art. 318 C. proc. civ. astfel încât, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de L.A., împotriva deciziei nr. 2105 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.