Eligibility for reparative benefits under Law 189/2000 based on indirect consequences of ethnic persecution and refugee status

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de lege, întrucât a suferit persecuții de natură etnică alături de familia sa, fiind refugiată din localitatea de domiciliu în perioada mai 1942-6 martie 1945.

Prin sentința nr. 404 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că reclamanta a dovedit că a fost strămutată din motive etnice, împreună cu familia sa și beneficiază de prevederile actului normativ invocat, suferind aceleași persecuții ca și familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția instanței ca neîntemeiată și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, că reclamanta nu a făcut dovada refugierii din motive etnice, iar declarațiile martorilor, aflate la dosar, nu sunt în măsură să dovedească refugiul din motive etnice invocat.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una dintre situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin „persoană care a fost strămutată în altă localitate", în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. l din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Văzând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamanta a dovedit calitatea de refugiat conform Legii nr. 189/2000 și pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

Având în vedere cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar, însoțită de chitanța doveditoare, Înalta Curte urmează să o admită, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 404 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată către C.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.