Negative jurisdictional conflict over criminal competence: military versus civil jurisdiction for police officers charged with bribery under Law No. 360/2002

Asupra conflictului negativ de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpații C.G. și P.A., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1289/P/2002 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., în favoarea Tribunalului Satu Mare.

S-a reținut că, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de a judeca în fond infracțiunile săvârșite de agenții (ofițerii) de poliție revine instanțelor civile.

Gradele militare ale inculpaților (subofițeri de poliție) corespund, prin efectul art. 73 din Legea nr. 360/2002, gradului profesional de agenți, astfel încât, competența de soluționare revine tribunalului, și anume Tribunalului Satu Mare, după criteriile prevăzute de art. 30 C. proc. pen., care determină competența teritorială.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 14 din 14 ianuarie 2003, în baza art. 28 pct. 1 lit. a) raportat la art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența, la rându-i, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, cu motivarea că dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu abrogă nici expres și nici tacit dispozițiile art. 40 C. proc. pen., care menține competența instanțelor militare, chiar dacă făptuitorul între timp a pierdut calitatea de militar.

Din cele două hotărâri contrare, a rezultat un conflict negativ de competență a cărui rezolvare intră în competența Curții Supreme de Justiție ca instanță superioară comună, potrivit dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen.

Examinând situația din speță în raport cu reglementările juridice în vigoare, se ajunge la concluzia neîndoielnică că Tribunalul Satu Mare este instanța legal competentă să soluționeze cauza pentru următoarele considerente:

Legea nr. 360 din 24 iunie 2002 privind Statutul polițistului, intrată în vigoare la 24 august 2002, cuprinde, între altele, dispoziții de ordin procesual privind competența instanțelor în cazul săvârșirii unor infracțiuni de către polițiști care, în temeiul legii au devenit funcționari publici civili. Au fost scoși astfel din sfera competentă a instanțelor militare polițiștii, indiferent de data comiterii faptei, de data declanșării procesului penal, de calitatea de militar a făptuitorului ori de pierderea acestei calități.

Dispozițiile art. 40 C. proc. pen., nu sunt incidente în speță, ele presupunând exclusiv situația pierderii calității avute la data săvârșirii infracțiunii, în condițiile aceleiași reglementări juridice, câtă vreme așa cum s-a arătat, în cazul din speță nu a intervenit o modificare majoră de reglementare juridică în materia competenței.

Potrivit dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 360/2002 și în raport de prevederile art. 30 C. proc. pen., care reglementează competența teritorială, în temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen., se va stabili competența soluționării cauzei privind pe inculpații C.G. și P.L. în favoarea Tribunalului Satu Mare, căruia i se va trimite dosarul spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., stabilește competența soluționării cauzei privind pe inculpații C.G. și P.L. în favoarea Tribunalului Satu Mare, căruia i se va trimite dosarul spre competentă soluționare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 150.000 lei pentru fiecare, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2003.