Extended application of ethnic persecution benefits to children born during parental refuge under the 1940 population exchange

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, la 1 august 2007 reclamantul L.N.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea hotărârii din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, situație de avere imobiliară rurală a locuitorului D.L., arătând că s-a născut în anul 1942, în perioada de refugiu a părinților săi, strămutați din Bulgaria ca urmare a tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 726/CA din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.N.G., a dispus anularea hotărârii din 31 ianuarie 2006 emisă de Casa de Pensii Tulcea și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege pentru perioada 27 noiembrie 1042-6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului a reținut că reclamantul beneficiază de prevederile legii invocate, întrucât familia sa a făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova în data de 7 septembrie 1940, iar acesta a fost născut în timpul refugiului părinților săi. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menționate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate. Intimatul nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. Totodată arată recurenta că în anul 1942 între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații pentru ca reclamantul să susțină că a fost strămutat și că s-a născut în perioada de strămutare a părinților.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a se face distincție între părinți și copii născuți în perioada de refugiu.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, atât asupra părinților cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a născut la data de 27 noiembrie 1942, în localitatea M.B., Județul Tulcea, unde părinții săi s-au refugiat, ca urmare a schimbului de populație, din comuna A., Județul Caliacra - Bulgaria, Curtea de Apel Constanța a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul, începând cu data nașterii sale, a suferit aceleași condiții nefavorabile ca și familia sa, astfel că și acesta este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate consecințele care derivă de aici.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 726/CA din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.