Ethnic persecution refugee status: evidentiary sufficiency of notarized testimonies versus official documents under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la 20 iunie 2007 reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 21 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000, întrucât din actele de cercetare penală efectuate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a pronunțat o hotărâre cu caracter administrativ, nefiind anulat niciunul din actele prin care s-a dovedit calitatea de refugiat.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 deoarece, martorii care au atestat calitatea de refugiat a reclamantului au făcut afirmații necorespunzătoare adevărului, cu scopul de a-l ajuta pe acesta să beneficieze de drepturile prevăzute de acest act normativ.

Prin sentința civilă nr. 398/2007 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. și a dispus anularea hotărârii din 21 mai 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Totodată, obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, a reținut, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, următoarele:

Prin hotărârea din 22 decembrie 2004 Casa Județeană de Pensii Cluj a admis cererea formulată de B.I. stabilindu-i acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente, începând cu data de 1 decembrie 2004, pentru perioada 15 martie 1941-06 martie 1945, recunoașterea acestui drept facându-se prin temeiul celor atestate de actele de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor H.I. și T.I.

Urmare a reexaminării, prin hotărârea din 21 mai 2007, Casa Județeană de Pensii Cluj a anulat hotărârea din 22 decembrie 2004, în considerarea cercetărilor realizate în Dosarul nr. 1517/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.

A mai constatat instanța de fond că temeiurile de ilegalitate trebuie probate, astfel că, în cauză, autoritatea emitentă nu a făcut dovada că reclamantul a obținut prin fraudă drepturile conferite de hotărârea din 22 decembrie 2004.

De asemenea, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 500 RON.

Împotriva acestei soluții, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că decizia comisiei a avut la bază cercetările efectuate în dosarul penal nr. 1517/P/2004.

În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus Ordonanța Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla din data de 2 noiembrie 2006 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în ceea ce-i privește pe învinuiții B.I., H.I. și T.I.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce vor fi arătate in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Dovedirea acestor situații se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Astfel, Curtea constată că intimatul nu a făcut dovada calității de refugiat cu nicio probă oficială, în susținerea cererii, atât în fața comisiei cât și în fața instanței, uzând în continuare doar de declarațiile notariale ale martorilor T.I. și H.I.

Chiar și în situația în care, prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform prevederilor art. 18 raportat la art. 91 C. pen., sus-numiților martori, în urma analizei dialectice a tuturor împrejurărilor cauzei penale și reținută de organele judiciare, reiese că aceștia, au declarat în fața notarului aspecte necorespunzătoare adevărului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis sentința va fi casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamantul B.I., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 398/2007 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul B.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.