Extraordinary revision denied for lack of new facts; inadmissibility of re-evaluating existing evidence or sentencing proportionality

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 493 din 26 septembrie 2002 Tribunalul Iași a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I., ca nefiind întemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, recurentul a solicitat revizuirea sentinței nr. 691 din 4 decembrie 2001 a Tribunalului Iași, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că deși a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, pedeapsa este prea mare, iar în dovedirea susținerilor sale, a solicitat audierea unei persoane, precizând în același timp, că faptele au fost comise și cu complicitatea unui procuror fără a-l nominaliza.

Apelul declarat de revizuient a fost respins prin decizia nr. 333 a Curții de Apel Iași.

Împotriva acestor soluții, condamnatul a declarat recurs, invocând în memoriul depus la dosar aceleași motive ca cele care au stat la baza cererii de revizuire și a apelului declarat.

Față de această situație apărătorul a menționat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate, în lumina probelor administrate și a motivelor menționate, se constată că recurentul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleași apărări formulate cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, astfel încât, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împrejurarea că în dovedirea susținerilor, condamnatul a propus audierea unor martori, nu este de natură să ducă la o altă concluzie pentru că textul de lege menționat cere ca faptele și împrejurările să fie noi și să nu constituie mijloace de probă despre existența cărora instanța a avut cunoștință.

De altfel, nu este admisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute, atât timp cât nu s-au descoperit altele noi.

De fapt, prin revizuire care este o cale extraordinară de atac nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi schimbată încadrarea juridică și nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea celor deja avute în vedere la pronunțarea hotărârilor.

Așa cum s-a mai menționat, revizuirea poate fi cerută potrivit art. 394 C. proc. pen., numai atunci când au fost descoperite fapte sau împrejurări noi și nu atunci când se solicită administrarea altor mijloace de probă.

În consecință, recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei nr. 333 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2003.