Civil servant's holiday bonus claim against non-employer ministry reversed and action dismissed for lack of standing.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 4363/2 din 15 iunie 2007 la Curtea de Apel București, reclamantul P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.

În fapt, reclamantul a arătat că este funcționar public în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar potrivit art. 33 alin. (2) (art. 34 după republicare) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanțe de urgență s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol. Reclamantul a invocat art. 38 C. muncii, art. 53 alin. (1) și (2) (art. 49 din vechea reglementare) din Constituția României, din care rezultă că un drept câștigat derivând dintr-un raport juridic de muncă nu poate fi anulat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2183 din 18 septembrie 2007 a admis cererea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. A obligat pârâtul la plata către reclamant a primelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul este angajat al pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de funcționar public și potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. S-a reținut, de asemenea, că normele legale de suspendare a exercițiului dreptului de a încasa prima de concediu nu mai sunt în vigoare, iar suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului. Totodată, prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care nu poate fi restrâns.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor este lipsit de calitate procesuală pasivă, instanța de fond reținând greșit că Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură este în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Se arată în recurs că responsabilitatea instituției recurente se limitează doar la faza de proiect bugetar, neexistând niciun fel de raporturi contractuale între reclamant și minister.

De asemenea, recurentul arată în motivarea recursului său că susținerea reclamantului referitoare la încălcarea unor norme constituționale este neîntemeiată, în dovedirea acestor motive reținându-se Deciziile Curții Constituționale nr. 214/2005, nr. 428/2005, nr. 148/2005, nr. 37/2005, nr. 370/2005 și nr. 278/2005.

Recursul este întemeiat și va fi admis.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Fără putință de tăgadă ordonatorul principal de credite este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și nu Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond apreciind greșit că Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură este în cadrul Ministerului Finanțelor.

Conform Legii nr. 1/2004, se înființează această agenție care este o instituție publică în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică.

De asemenea, conform art. 6 din Legea nr. 500/2002 legile bugetare anuale pot fi rectificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, instituția recurentă neavând decât responsabilitatea fazei de proiect bugetar.

Prin urmare între reclamantul-intimat și recurent nu există conform dispozițiilor legale niciun fel de raporturi legale ori contractuale care să justifice chemarea acestuia în judecată.

Pretențiile intimatului-reclamant sunt drepturi salariale care nu pot fi acordate decât de către angajator.

De necontestat că Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat în funcție de propunerile ordonatorilor principali de credite, iar în speță calitatea aceasta o are Ministerul Internelor.

Faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat primele de vacanță, nu îi conferă nicio garanție legală acestuia din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume pe care le-ar plăti în cadrul unui raport de muncă.

Prin urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă în speță, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va modifica sentința atacată și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, va respinge acțiunea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind intentată unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2183 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.