Extension of ethnically displaced status to individuals born during the statutory period to displaced parents under Law No. 189/2000 and ECHR equality principles

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul R.D. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând să se dispună anularea hotărârii nr. 6137 din 30 aprilie 2007, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru stabilirea calității de persoană strămutată din motive etnice, potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că pârâtul refuză să-i recunoască drepturile de persoană strămutată în condițiile Legii nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut la 18 iulie 1944 în localitate Zebil, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi erau strămutați potrivit Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în 1940. Reclamantul a susținut că, fiind născut în condițiile arătate, beneficiază de același statut cu cel al părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 598/CA din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului R.D., a anulat hotărârea nr. 6137/2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 18 iulie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 mai 2007, obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada nașterii la 18 iulie 1944, în localitatea Zebil, județul Tulcea, unde părinții săi fuseseră strămutați ca urmare a schimbului de populație stabilit potrivit Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Totodată, instanța de fond a mai reținut că reclamantul a suferit aceleași condiții de viață precare, încadrându-se în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că nașterea s-a produs la mai mult de 300 zile de la strămutarea părinților săi.

Împotriva sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 308 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, pe de o parte, că întrucât reclamantul s-a născut în anul 1944, în mod greșit s-a reținut că acesta a fost strămutat din Bulgaria, schimbul de populație având loc în anul 1940, iar nu în anul 1944.

Pe de altă parte, se arată că intimatul-reclamant nu a fost strămutat din Bulgaria, fiind născut după strămutarea părinților săi care a avut loc în septembrie 1940, soluția instanței de fond fiind dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 din H.G. nr. 127/2002 și a celor ale Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: „c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;” iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.”

În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi”. Or, această situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului-reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatului-reclamant de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populație, iar pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege (06 septembrie 1940-06 martie 1945), când atât părinții, cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Înalta Curte, constată astfel că atât soluția instanței de fond, cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 598/CA din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.