Burden of proof for establishing 1940–1945 ethnic persecution victim status under O.G. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the lower court's decision that rejected the claimant's action and thereby upholding the administrative refusal. The dispute concerned a challenge to a pension fund's decision to deny the claimant the status of beneficiary under emergency decree and subsequent legislation for victims of ethnic persecution, specifically regarding forced displacement, expulsion, or refugee status between 1940 and 1945. The court found the appeal meritless because the claimant failed to discharge the burden of proof; despite the non-appearance of proposed witnesses, the lack of official documentary evidence or sworn testimony sufficient to establish that the claimant met the statutory criteria for victim status under the applicable norms for proving persecution resulted in the upholding of the administrative act.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Burden of proof for establishing 1940–1945 ethnic persecution victim status under O.G. 105/1999: The dispute concerned a challenge to a pension fund's decision to deny the claimant the status of beneficiary under emergency decree and subsequent legislation for victims of ethnic persecution, specifically regarding forced displacement, expulsion, or refugee status between 1940 and 1945. The court found the appeal meritless because the claimant failed to discharge the burden of proof; despite the non-appearance of proposed witnesses, the lack of official documentary evidence or sworn testimony sufficient to establish that the claimant met the statutory criteria for victim status under the applicable norms for proving persecution resulted in the upholding of the administrative act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 martie 2009, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 aprilie 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de refugiat, deși a depus acte doveditoare în sprijinul cererii formulate.
Prin sentința civilă nr. 328/2009 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.M.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine aspectele invocate și, cu toate stăruințele instanței, nu a demonstrat că situația sa se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta M.M.
Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, arătând că datorită vârstei înaintate și stării de sănătate, martorii propuși pentru audiere nu s-au putut prezenta în fața instanței de judecată.
Reiterează motivele din acțiunea introductivă, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, între 06 septembrie 1940 și 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Normele menționate, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 1889/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declarație cu martori.
Neprezentarea unor mijloace de probă concludente, care să combată actul administrativ atacat și să demonstreze că recurenta-reclamantă se încadrează în cerințele Legii nr. 189/2000, conduce în mod logic la respingerea recursului.
Împrejurarea că martorii citați nu s-au prezentat în fața instanței de fond, împiedicând formarea unei convingeri depline asupra speței deduse judecății, nu este de natură să absolve recurenta de sarcina probei.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 328/2009 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.