Preventive detention maintenance in robbery proceedings: sufficiency of gravity and personal factors for continued custody
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-defendant's appeal, upholding the appellate court's decision to maintain preventive detention and ordering the defendant to pay 700,000 lei in judicial costs. The case concerned a challenge to the detention of a defendant convicted of robbery, where the applicant argued for release based on the absence of flight risk and criminal record. The Supreme Court ruled that the lower court correctly verified the legality and grounds for detention under the Code of Criminal Procedure, finding that the nature of the offense and the lack of subsequent exculpatory elements justified continuing preventive detention, pursuant to Articles 160(d), 3002, 38515(1)(b), and 192(2) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 C. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen; Preventive detention maintenance in robbery proceedings: sufficiency of gravity and personal factors for continued custody: Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Teleorman la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art .74 și art. 76 C. pen., computându-se prevenția de la 19 octombrie 2003.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 10 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 415/2004, Curtea de Apel București, ecția a II-a penală a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului C.N.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că se impune menținerea stării de arest a inculpatului în raport de gravitatea faptei și persoana acestuia .
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat punerea în libertate întrucât nu s-a sustras urmării penale și nu are antecedente penale.
Recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Teleorman la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art .74 și art. 76 C. pen., computându-se prevenția de la 19 octombrie 2003.
Se mai reține că instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia arestării inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen. și art.160 lit. d) din același cod și, justificat, în raport de natura infracțiunii, de lipsa unor elemente ulterioare acesteia a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv, motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art.192 alin.2 din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva încheierii din 10 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 415/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2004.