Validity of disciplinary sanction for refusing participation in commission: distinction between illegal and manifestly illegal orders under public service law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3057 din 11 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind anularea ordinului nr. 348 din 31 decembrie 2007 emis de pârât.

În motivarea sentinței se reține că prin ordinul menționat s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului, ca funcționar public, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de o lună, pentru refuzul acestuia de participare la activitatea unei comisii – Comisia de avizare C.T.E. a I.T.R.S.V. București – în care a fost desemnat prin dispoziția conducătorului instituției.

S-a mai precizat că nu poate fi reținută apărarea reclamantului constând în faptul că Decizia nr. 51/2007, în temeiul căreia s-a constituit comisia de avizare este emisă ilegal, atâta timp cât acesta nu a invocat și motivat în scris pretinsa nelegalitate, nefiind astfel întrunite nici condițiile art. 45 lit. c) din Legea nr. 188/1999 – potrivit cărora funcționarul public are dreptul să refuze în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul I.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- în speță era aplicabilă teza ordinului vădit ilegal primit de la superiorul ierarhic [excepția prevăzută de art. 45 lit. c) din Legea nr. 188/1999], care exonerează funcționarul de obligația motivării în scris a refuzului său. Astfel, decizia nr. 51/2007 era contrară prevederilor art. 2 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei care stabilesc că respectiva comisie este constituită din 7 membri și are un secretar căruia îi revine atribuția de convocare a membrilor;

- comisia menționată este „lipsită de obiect” având în vedere că prin O.U.G. nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, studiile sumare de amenajare au fost interzise expres, potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanță, trecându-se la sistemul elaborării de amenajamente silvice, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, „funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații”.

În speță, recurentul a încercat să susțină, prin motivele de recurs, că decizia nr. 51/2007, cu a cărei aplicare a fost însărcinat, cuprinde dispoziții vădit nelegale, în sensul textului de lege citat.

Înalta Curte reține că motivele de nelegalitate ale deciziei nr. 51/2007 invocate de reclamantul-recurent nu se înscriu în sfera noțiunii de „vădită ilegalitate” aceasta din urmă desemnând o ilegalitate sesizabilă de orice persoană rezonabilă, iar nu numai de persoanele specializate în domeniul respectiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond, care menține sancțiunea aplicată funcționarului public, este legală și temeinică, iar, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinței civile nr. 3057 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.