Interim suspension of revocation of hospital manager: unproven apparent illegality and imminent harm under administrative law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Reclamantul B.O.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 831 din 05 mai 2009, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a ordinului.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin ordinul menționat, s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș în temeiul lit. i) a Capitolului VII din contractul de management.

Deși dispozițiile legale de mai sus prevăd revocarea din funcție ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare, în motivarea ordinului nu se face referire decât la două adrese al căror conținut nu-l cunoaște.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat inadmisibilitatea cererii formulată de reclamant, întrucât acesta nu a urmat procedura impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curții de apel

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 90/R din 09 iunie 2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul Sănătății, precum și cererea de suspendare formulată de reclamantul B.O.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în privința excepției inadmisibilității invocată de pârât, că aceasta este nefondată, întrucât plângerea prealabilă a fost trimisă prin fax, dovada fiind depusă la dosar.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că invocarea de către reclamant a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a ordinului nu este de natură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului.

În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta este definită în art. 2 lit. ș) din lege ca fiind un prejudiciu viitor și previzibil or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat.

3. Recursul reclamantului

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.O.M., considerând-o netemeinică și nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a ajuns la concluzia că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ printr-o interpretare greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurentul-reclamant a arătat că aparența de nelegalitate a actului derivă din împrejurarea că ordinul atacat nu a fost precedat de un control soldat cu constatarea unor abateri de la legislația în vigoare potrivit clauzei prevăzute în Capitolul VIII, lit. i) din contractul de management și a făcut referire la Recomandarea R/89/8 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care prevede necesitatea asigurării unei protecții persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin actul administrativ.

Referitor la condiția pagubei iminente, recurentul-reclamant a arătat că interpretarea dată de instanță, potrivit căreia dacă reclamantului i se va admite acțiunea, va fi repus în funcție și va primi retroactiv drepturile salariale, este greșită, pentru că aplicarea ordinului contestat are ca efect lipsirea sa de orice sursă de existență, nefiindu-i oferit un alt post în locul celui de manager din care a fost revocat. A adăugat că situația de criză în care se află România face și mai dificilă găsirea unui nou loc de muncă, iar soluționarea acțiunii în contencios administrativ este un demers de durată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs formulate

Actul juridic dedus judecăți este ordinul nr. 831 din 05 mai 2009, prin care Ministerul Sănătății a dispus revocarea recurentului-reclamant din funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și încetarea contractului de management din 17 noiembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, conform prevederilor lit. i) a Capitolului VIII din contract: „în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Ordinul a fost emis în temeiul dispozițiilor Titlului VII – Spitalele, art. 1833 lit. i) și art. 200 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și al prevederilor sus-menționate din contractul de management.

Conform preambulului ordinului, la baza măsurii dispuse au stat adresele din 30 aprilie 2009 a Direcției de Sănătate Publică a Județului Mureș și din 24 aprilie 2009 a Casei de Asigurări de Sănătate Mureș.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Reglementând acest mecanism procesual de protecție provizorie a drepturilor subiective și a intereselor legitime ale particularilor, legea națională se conformează cerințelor Recomandării R/89/8 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, invocate în motivarea recursului.

Suspendarea nu intervine însă de drept, îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube fiind supuse aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele invocate de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod just că aprecierile reclamantului asupra nelegalității ordinului contestat nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurentul-reclamant nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

2. Soluția pronunțată în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care calea de atac promovată în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.O.M. împotriva sentinței civile nr. 90/R din 09 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.