Refugee status of children born in a parent's ethnic persecution refuge under Emergency Ordinance No. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 145/CA/2007-P.I. din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 13275 din 18 mai 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, dreptul de a beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare:

Din analiza probelor administrate, inclusiv declarația martorei S.P., rezultă că soțul decedat al reclamantei s-a născut în refugiul părinților săi, fapt necontestat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Curtea de apel a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările, copiii născuți în refugiul părinților dobândesc același statut pe care îl au și părinții lor, ei devenind de la data nașterii refugiați.

Împotriva sentinței civile nr. 145/CA/2007-P.I. din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă contestă în esență acordarea beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor care nu erau născute la data refugiului părinților, susținând că soțul decedat al reclamantei nu a suferit persecuții din motive etnice întrucât nu s-a refugiat, ci s-a născut în localitatea de refugiu a părinților.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor, în raport cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat datorită persecuțiilor din motive etnice suferite în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945.

În cauză, este necontestat faptul că soțul decedat (P.V.) al reclamantei s-a născut la data de 24 ianuarie 1944 în orașul Arad unde mama sa (P.A.) se refugiase în urma Dictatului de la Viena datorită persecuțiilor din motive etnice suferite în localitatea de domiciliu – Salard, județul Bihor, fapt confirmat, așa cum corect a reținut instanța de fond, prin declarația martorei S.P.

Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare refugiului sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între copii și părinții lor, deși se află în aceeași situație, în speță aceea de refugiat, suportând aceleași consecințe nefavorabile datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că soțul decedat al intimatei-reclamante a avut calitatea de refugiat în sensul prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, astfel că P.F. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 3 din același act normativ, în calitate de soție supraviețuitoare.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 145/CA/2007-P.I. din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.