Sustaining Preventive Detention in Robbery Charges Based on Unchanged Grounds Under ECHR Art. 5(1)(c)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by two defendants, upholding the Court of Appeal’s decision to maintain their preventive detention and ordering them to pay judicial costs of 600,000 lei to the state, with 200,000 lei advanced for official defense. The dispute concerned the continued necessity of preventive detention for defendants charged with robbery, a serious crime punishable by imprisonment exceeding four years, where the appellants argued they no longer posed a social risk. The court ruled that the detention was legally justified because the grounds for initial arrest remained unchanged, citing the gravity of the offense and the reasonable suspicion of guilt pursuant to Article 5(1)(c) of the European Convention on Human Rights, and rejected the appeal as unfounded under Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen; Sustaining Preventive Detention in Robbery Charges Based on Unchanged Grounds Under ECHR Art. 5(1)(c): The dispute concerned the continued necessity of preventive detention for defendants charged with robbery, a serious crime punishable by imprisonment exceeding four years, where the appellants argued they no longer posed a social risk. The court ruled that the detention was legally justified because the grounds for initial arrest remained unchanged, citing the gravity of the offense and the reasonable suspicion of guilt pursuant to Article 5(1)(c) of the European Convention on Human Rights, and rejected the appeal as unfounded under Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the reasoning to support the dismissal of the unfounded appeals.
Substantive standard cited to justify the maintenance of preventive detention due to reasonable suspicion and gravity of the offense.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția II-a penală a dispus printre altele, prin încheierea din 28 noiembrie 2003, menținerea stării de arest a inculpaților D.I.,D.R. și I.F.
S-a motivat că verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța de apel consideră că, în raport de gravitatea faptei comise, respectiv art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a C.pen. și persoana acestora, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest a inculpaților și în timpul judecății apelului, pentru buna desfășurare a procesului.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații D.I. și F.I. aceștia solicitând punerea în libertate întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu prezintă pericol social.
Recursurile nu sunt fondate.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată pentru tâlhărie, infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Instanța de apel, prin încheierea atacată, a apreciat în mod corect că se justifică menținerea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat.
Apărarea formulată de inculpați, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi puși în libertate nu poate fi reținută, întrucât aceștia au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune gravă și cu privire la care există motive verosimile de a bănui că au comis infracțiunea imputată, așa cum prevede și art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații I.F. și D.I. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în dosar nr.3722/2003, ca nefondate.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.