Proof of refugee status by witness testimony where witnesses are themselves recognized refugees

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii din 12 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2008.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada septembrie 1940 – martie 1945 din cauza persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării A.N. în urma Diktatului de la Viena, familia sa a fost nevoită să se refugieze din sat F. comuna P. județul Sălaj în localitatea T. județul Cluj.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor N.D. și G.I. din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungați din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar au fost depuse hotărârile din 11 martie 2004 și din 7 octombrie 2004, prin care pârâta stabilește calitatea de persoană refugiată și acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 martorilor reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 230 din 21 martie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2008.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri pârâta, C.J.P. Sălaj a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că în urma cercetărilor efectuate de organele abilitate, cercetări care continuă și în prezent, au fost depistate cazuri în care martorii au dat declarații false.

Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 1 și art. 4 alin (1) din O.U.G. nr. 105/1999, aprobata, prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, a considerat necesar a se prezenta și alte documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecuție pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantului. Ori in cazul de față documentele solicitate și prevăzute de lege nu au putut fi prezentate de contestator.

În fine, recurenta mai invocă prevederile art. 1191 C. civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 21/1997.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse hotărârile din 11 martie 2004 și 14507 din 7 octombrie 2004 prin care pârâta stabilește calitatea de persoană refugiată și acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 martorilor reclamantului.

Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În ceea ce privește indicarea prevederilor art. 1191 C. civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 21/1997, Înalta Curte constată că acestea nu sunt incidente în cauza de față.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 230 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.