Competence in civil contract debt claims against public authorities: rank versus value criteria

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalul București, reclamanta SC G.C.C. SRL București în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul General, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.048.213,12 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate de reclamantă la școala și nedecontate de debitoare, precum și contravaloarea lucrărilor suplimentare, costurilor auxiliare și a penalizărilor, a costurilor rezonabile pentru lipsa autorizațiilor de construire, a costurilor aferente suspendării lucrărilor la obiectivul de lucru, precum și valoarea materialelor și utilajelor achitate de reclamantă în vederea realizării lucrărilor la școala generală și care au rămas în șantier/depozit la dispozițiile debitoarei, pe calea somației de plată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat un contract de asociere cu SC G.I.T. LLC având ca obiectiv realizarea lucrărilor de execuție privind obiectivul „reabilitarea infrastructurii educaționale din București - pachetul 1:11 școli”.

Reclamanta a arătat că în executarea contractului au intervenit disfuncționalități constând în nedecontarea lucrărilor efectuate sau decontarea cu întârziere a acestora.

Prin sentința nr. 874 a Tribunalului București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Astfel, instanța a constatat că cererea vizează obligații de plată a unui debit mai mare de 500.000 RON, iar competența materială aparține Curții de Apel București conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București prin sentința nr. 2480 din 10 iunie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și constatând ivit un conflict negativ de competentă a dispus sesizarea instanței competente pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel, a stabilit că sumele solicitate de reclamată, pentru care se solicită emiterea ordonanței de plată, nu privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile care prevăd stabilirea competenței în funcție de valoarea litigiului, ci relevant pentru stabilirea competenței este emitentul actului atacat, astfel încât competența se va stabili în funcție de rangul autorității.

Instanța a stabilit că, în cazul de față, Primăria Municipiului București este autoritate publică locală și competența este stabilită expres de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în favoarea Tribunalului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește că Tribunalul București, ca instanță de contencios administrativ și fiscal este competentă să judece pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, este necontestat că cererea formulată de către societatea comercială are ca temei dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor la plată rezultate din contracte comerciale și are ca obiect obligarea autorității publice contractante - Municipiul București, la plata unor sume restante, din contractul din 19 iunie 2006 pentru executarea de lucrări numite „Reabilitarea a 11 școli din București: Pachetul 1”. Mai mult, rezultă că sumele restante, nedecontate de către autoritatea publică debitoare, reprezintă costuri auxiliare, lucrări suplimentare solicitate de către beneficiar, penalizări pentru întârziere la plată, costuri aferente suspendării unor lucrări, etc.

Cu alte cuvinte, în cauză nu este vorba de un act administrativ fiscal și nici de taxe și impozite, contribuții la bugetele speciale, datorii vamale, etc., ori de accesorii ale acestora, la care se referă dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru ca, la stabilirea instanței competente material, să fie aplicabil criteriul valoric. Este vorba de un contract administrativ care, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), fraza a II-a din aceeași lege, este asimilat regimului juridic al unui act administrativ tipic.

Astfel fiind, în cauză, pentru stabilirea instanței competente material este aplicabil criteriul rangului autorității publice emitente sau care a încheiat actul administrativ tipic sau asimilat, care se degajă din dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Deci, pentru considerentele de mai sus, competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului, iar nu Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC G.C.C. SRL București și Municipiul București - Primarul General în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.