Recognition of refugee status under Law 189/2000 via witness testimony for pre-1945 ethnic persecution displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county public services authority, upholding the appellate court's decision to annul the challenged administrative decisions and ordering the recognition of the claimant's status as a refugee, thereby granting her the rights conferred by Law No. 189/2000 effective from October 1, 2008. The dispute concerned the legality of administrative refusals to recognize the claimant as a person who suffered ethnic persecution and was displaced from her home location to another locality in January 1944, with the claimant alleging that the first-instance witnesses lawfully proved her refugee status despite the absence of official documents. Relying on Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Order No. 127/2007, the court held that refugee status resulting from ethnic persecution under the regime established by the 1940 Vienna Dictum could be legally substantiated through witness testimony in the absence of official acts, rejecting the respondent's argument that the displacement was merely due to the proximity of the front line.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law 189/2000 via witness testimony for pre-1945 ethnic persecution displacement: A mai reținut că în baza art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999 în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției se poate face prin declarații de martori.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.A. a chemat în judecată C.J.P. Mureș, solicitând anularea hotărârilor din 12 iunie 2008 emise de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârile contestate sunt nelegale și netemeinice, întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, dovedită prin acte și declarații de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Mureș a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 65 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârilor nr. din 12 decembrie 2008 emise de pârâta C.J.P. Mureș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada ianuarie 1944 – decembrie 1944, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A mai reținut că în baza art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999 în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției se poate face prin declarații de martori.
A constatat că strămutarea părinților reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii ianuarie 1944 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă prin Dictatul de la Viena.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Mureș, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice, iar dovada calității de refugiat se bazează pe declarații de martori care nu are puterea de a atesta adevărul, refugiul familiei reclamantei datorându-se faptului că linia frontului se afla în apropriere.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reține că părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea B., județul Mureș, în localitatea R., județul Mureș, în cursul unii ianuarie 1944, împrejurare dovedită în mod legal, prin proba cu declarațiile martorilor T.E. și S.S. audiați în cauză de prima instanță.
Prima instanță a observat corect că poate beneficia de prevederile legale persoana care a dovedit prin martori calitatea sa de persoană refugiată ca urmare a persecuțiilor etnice.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Mureș împotriva sentinței nr. 65 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.