Failure to sign recourse petition: procedural abuse and nullity of appeal due to lack of party signature and power of attorney
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the exception of nullity raised ex officio and annulled the appellant's recourse petition as informal, thereby leaving in force the Court of Appeal's decision that had previously dismissed the claim. The dispute concerned a challenge to a second-instance commercial judgment that rejected a plaintiff's action for the confirmation of ownership and removal of a microbus from a company’s assets, with the current proceeding focusing solely on the procedural regularity of the appeal rather than the merits of the property claim. The court determined that the recourse was procedurally defective because it lacked the appellant's signature and was filed without a valid power of attorney, constituting an abuse of procedural rights; despite being legally summoned to cure this defect under the Code of Civil Procedure, the appellant failed to comply, leading to the application of the mandatory sanction for failure to correct procedural violations.
Legislator headnote
AI generatedFailure to sign recourse petition: procedural abuse and nullity of appeal due to lack of party signature and power of attorney: Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelantul reclamant invocând în susținerea acestei cereri dispozițiile art.304 pct.9, pct.10 și pct.11 Cod procedură civilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât I. D. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că: recursul nu cuprinde semnătura recurentului, ci numai a avocatului și că, pentru acest termen recurentul a fost legal citat cu mențiunea complinirii acestei nereguli procedurale în considerarea dispozițiilor art.133 alin.2 Cod procedură civilă, sub sancțiunea prevăzută de alin.1 din menționatul text legal, obligație căreia nu s-a conformat, după care, Curtea, invocă, din oficiu excepția nulității cererii de recurs și acordă cuvântul părții prezente pe această excepție.
Intimatul prezent lasă soluția la aprecierea instanței de judecată după care, Curtea reține pricina spre soluționare pe excepția invocată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1634, pronunțată la data de 31 octombrie 2000, în dosarul nr.485/1998, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamantul W. K.împotriva pârâților D. N., B. N. și SC”R. K.” SRL, prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra microbuzului marca P.K.V. K M. B. Tip 208 D; obligarea pârâților „a consfinți la scoaterea din patrimoniul societății” a acestui bun, și obligarea pârâtului D. I. la îndeplinirea cuvenitelor formalități în acest scop.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.226, pronunțată la data de 26 martie 2001 în dosarul nr.707/2001.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelantul reclamant invocând în susținerea acestei cereri dispozițiile art.304 pct.9, pct.10 și pct.11 Cod procedură civilă.
Analizând regularitatea cererii de recurs în raport cu prevederile codului de procedură civilă se constată că această cerere nu poartă semnătura recurentului ci a unui avocat, deși nu este făcută prin mandatar și nu este însoțită de procură, în condițiile prevăzute de art.83 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă.
Cu toate că recurentul a fost citat cu mențiunea de a semna recursul conform celor dispuse de instanță prin încheierea din 30 octombrie 2002 (fila 20) în considerarea prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133 alin.2 Cod procedură civilă și pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la manifestarea sa de voință, în sensul de a sesiza instanța cu această cerere, acesta nu a transmis un exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit și nici nu s-a prezentat în instanță spre a împlini această lipsă de care a fost încunoștiințat (fila 21).
Așa fiind, apreciind refuzul recurentului de a semna recursul declarat în cauză conform cerințelor legale, ca un abuz de drept procesual, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va face aplicarea sancțiunii prevăzută imperativ de art.133 alin.1 Cod procedură civilă – vătămarea fiind, astfel, prezumată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția.
Anulează recursul declarat de reclamantul K. W. împotriva deciziei nr.226 din 26 martie din 2001 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ -, ca inform.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.