Jurisdiction for moral damages claim against the State for historic political deportation measures under general civil competence

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta T.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 50.000 euro, exprimată în RON la data efectuării plății, sumă reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 18 iunie 1951 împreună cu părinții au fost deportați din C.B., în urma plecării din satul natal rămânându-le casă, pământ, bunuri, animale, utilaje agricole, producția agricolă, iar la întoarcerea în sat după o perioadă de 5 ani au mai găsit doar casa, pe care, cu greu au primit-o.

Pentru dezumanizarea și încălcarea demnității suferite în perioada deportării, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român la plata de daune morale, arătând că indemnizația lunară acordată de stat în baza legii speciale nu poate fi acoperitoare, încât o măsură reparatorie se impune în afara oricărei discuții.

Pârâta a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a M.A.I., pentru ca în situația în care va cădea în pretenții, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român să fie obligat la despăgubiri față de reclamantă.

În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâtul solicită instanței să oblige această instituție la plata către petentă a sumei de 50.000 euro, exprimată în RON la data efectuării plății, reprezentând daune morale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Judecătoria Sânnciolau Mare, județul Timiș, prin sentința civilă nr. 437 din 7 aprilie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea privește acte emise de autoritățile publice centrale, astfel că, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competentă să soluționeze cauze este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel sesizată, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 263 din 6 august 2009, a admis excepția necompetenței sale materiale, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că întrucât în cauză nu se solicită emiterea vreunui act și nici nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorități ci se solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, raportat la valoarea obiectului cererii, competentă a soluționa cauza este Judecătoria Sânnicolau Mare, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

În soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2009 la Judecătoria Sânnicolau Mare, reclamanta T.A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în valoare de 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic, privind dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu și pentru suferințele cauzate de această măsură.

Întrucât în speță nu se solicită emiterea unui act administrativ și nici nu este atacat vreun act administrativ, nefiind vorba nici de refuzul vreunei autorități administrative, de a emite un astfel de act, solicitându-se obligarea Statului Român la despăgubiri și având în vedere cuantumul acestora, competența revine Judecătoriei Sânnicolau Mare, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., căreia i se va înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe T.A., M.A.I. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.