Suspension of administrative tax litigation pending final criminal resolution under Art. 244(2) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to suspend the trial pending the final resolution of a related criminal case. The dispute involved a company's challenge to administrative-fiscal enforcement measures and a statement of claim issued for tax debts, where the company argued that the administrative procedure should have been suspended because it was already a civil party in ongoing criminal proceedings for the same underlying issues, rendering the tax titles illegal. The court held that the provisions allowing for the suspension of administrative procedures in the presence of criminal investigations are discretionary rather than mandatory, and since the criminal judgment was not yet final, the issuance of the administrative acts was lawful; consequently, the suspension of the civil administrative lawsuit by the first-instance court under Article 244(2) of the Civil Procedure Code was a correct procedural measure that did not infringe upon the appellant's right to seek separate suspension of execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 pct. 2 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza II; Suspension of administrative tax litigation pending final criminal resolution under Art. 244(2) CPC: The dispute involved a company's challenge to administrative-fiscal enforcement measures and a statement of claim issued for tax debts, where the company argued that the administrative procedure should have been suspended because it was already a civil party in ongoing criminal proceedings for the same underlying issues, rendering the tax titles illegal. The court held that the provisions allowing for the suspension of administrative procedures in the presence of criminal investigations are discretionary rather than mandatory, and since the criminal judgment was not yet final, the issuance of the administrative acts was lawful; consequently, the suspension of the civil administrative lawsuit by the first-instance court under Article 244(2) of the Civil Procedure Code was a correct procedural measure that did not infringe upon the appellant's right to seek separate suspension of execution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court to dismiss the appeal as unfounded and issue a final ruling.
Statutory provision governing the appeal procedure in administrative and fiscal litigation, cited in the dispositive to frame the court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta SC A.G. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. constatarea netemeiniciei și nelegalității titlului de creanță constituit potrivit procesului-verbal din 3 septembrie 2008 și pe cale de consecință să fie exonerată de la plata sumelor respective.
Prin încheierea din 25 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 10564/325/2008.
Împotriva acestei hotărî reclamanta SC A.G. SA a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se aduc, în esență, următoarele critici încheierii recurate:
- în mod greșit s-a dispus suspendarea cauzei deoarece aceasta trebuia soluționată pentru că intimata nu poate deține două titluri împotriva sa, unul decurgând din constituirea ca parte civilă conform sentinței penale nr. 726 din 16 martie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 10564/325/2008 al Judecătoriei Timișoara și altul materializat în actele administrativ-fiscale contestate.
- procedura administrativă trebuia suspendată conform art. 214 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003.
- în baza actelor administrativ-fiscale contestate a fost începută procedura de executare, însă nu poate formula cerere de suspendare a acestora pentru că nu dispune de suma necesară plății cauțiunii, astfel că nesoluționarea cauzei pe fond îi creează prejudicii.
Au fost atașate recursului procesul-verbal de sechestru din 15 mai 2009 și încheierea din 19 mai 2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile invocate, de înscrisurile care există la dosarul acuzei și de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin procesul-verbal de constatare din 3 septembrie 2008, intimata-pârâtă a stabilit în sarcina recurentei-reclamante sume de bani în cuantum de 87.306,2 RON la bugetul public național și de 261.912,3 RON la bugetul Uniunii Europene la care se adaugă dobânda legală și penalitățile de întârziere, precum și termen de plată.
Contestația împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă prin decizia nr. 63 din 9 octombrie 2008.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale recurenta-reclamantă a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ, solicitând anularea lor, iar prin încheierea recurată a fost suspendată judecata în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 10564/325/2008.
Este adevărat că potrivit art. 214 art. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003 organul de soluționare competent în ceea ce privește contestația pe cale administrativă poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea acesteia când organul de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare are înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce va fi dată în procedura administrativă sau când soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Însă, aceste dispoziții prevăd doar o posibilitate și nu o obligație a organului de soluționare competent, astfel că nu au fost încălcate aceste prevederi, chiar dacă sesizarea penală a fost formulată de Direcția Control și Antifraudă din cadrul intimatei-pârâte.
De asemenea, conform art. 214 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organele fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care s-a constituit parte civilă”.
Prin urmare, nici o dispoziție legală nu împiedică formularea unei astfel de sesizări cât și emiterea actelor administrativ-fiscale în procedura prevăzută de lege mai ales că sentința penală menționată nu e definitivă.
Având în vedere că nu a fost suspendată procedura de soluționare a contestației pe cale administrativă, că sentința penală nu e definitivă cât și prevederile menționate anterior, se apreciază că în mod corect prima instanță, a făcut aplicabilitatea art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Măsura suspendării cauzei de instanța de judecată nu îi îngrădește dreptul recurentei-reclamante de a dispune de căile prevăzute de lege pentru a solicita suspendarea executării actelor contestate.
Urmare acestor considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) teza II coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.G. SA împotriva încheierii din 25 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.