Non-recognition of entitlements under Law 189/2000; inadmissibility of annulment complaint for lack of exclusive statutory grounds

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 756 din 12 februarie 2009 a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 166 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta O.J., ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, împotriva hotărârii comisiei care funcționează în cadrul Caselor Județene de Pensii și a Municipiului București, persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ.

S-a mai reținut că O.G. nr. 105/1999 fiind un act normativ cu caracter special derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, reglementat prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ se pot introduce într-un termen de 6 luni, aspect ce a fost de altfel tranșat, în același sens, prin decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Cum hotărârea emisă de pârâtă a fost comunicată reclamantei la data de 9 august 2007, iar contestația formulată de reclamantă a fost înregistrată la instanța de fond la data de 16 ianuarie 2008, instanța de recurs a concluzionat că acțiunea a fost tardiv introdusă, instanța de fond greșind atunci când a procedat la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestei decizii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 iulie 2009, a formulat contestație în anulare intimata-reclamantă O.J.

Invocând ca temei de drept al căii extraordinare de atac exercitate, prevederile art. 313 C. proc. civ., contestatoarea, printr-o sumară motivare a contestației formulate a arătat că în cauză nu au fost respectate prevederile Legii nr. 554/2004 și nici cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului solicitând, în esență, recunoașterea calității de beneficiar și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, corespunzător perioadei 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.

Înalta Curte, examinând contestația în anulare de față, raportat la prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ. reține că nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.

Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (necompetență materială sau vicii vizând procedura citării), și art. 318 C. proc. civ. (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) iar nu pentru modalitatea de apreciere a probelor sau de aplicare a legii, după cum, în manieră indirectă, a susținut contestatoarea.

Cum nici unul dintre aceste motive, expres și limitativ prevăzute, nu numai că nu a fost invocat de către contestatoare dar nici nu se regăsește în raport de conținutul deciziei atacate și de motivele formulate, în temeiul art. 319 C. proc. civ. și 320 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de O.J. împotriva deciziei nr. 756 din 12 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.