Audit penalty decision quashed for lack of material jurisdiction and case remanded to administrative court

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare din 31 ianuarie 2007, Direcția de Control Financiar Ulterior București a sesizat Curtea de Conturi pentru stabilirea amenzii prevăzute de art. 127 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1992 (republicată, modificată și completată) în ceea ce privește abaterile constatate sub aspectul neaducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, ca urmare a controlului efectuat la Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA – Sucursala București.

Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi București, prin nota de constatare din 31 ianuarie 2006 a prezentat în detaliu modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie și, totodată, a justificat solicitarea pentru aplicarea amenzii în raport de constatările menționate în scris.

Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 96bis din 26 iunie 2007, a decis că abaterile prevăzute de art. 127 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992 constatate de controlorii financiari ai Camerei de Conturi București la Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare – Sucursala București se sancționează cu amendă civilă egală cu salariul pe două luni al directorului H.S., persoana din vina căreia nu au fost aduse la îndeplinire măsurile stabilite prin decizie.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs H.S., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate, învederându-se că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, că prin hotărâre s-a realizat o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și o schimbare a naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și de excepția de ordine publică invocată în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 140 alin. (1) din Constituție, republicată, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele specializate.

În art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut ca, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești.

În aceste condiții decizia Curții de Conturi ce face obiectul prezentului recurs este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor imperative de competența materială a instanțelor judecătorești, ceea ce atrage casarea sus amintitei decizii.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 2(1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003 (privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești) cauza va fi trimisă, după casarea hotărârii atacate, spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul H.S. împotriva deciziei nr. 96bis din 26 iunie 2007 a Curții de Conturi a României.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.